De vreo lună încoace, dacă nu mai mult, mă surprinde fata aceasta mare. Pune în cuvinte tot ce simte, de asta și postările mele care tot au legătură cu acest exercițiu, al exprimării. Nu știu dacă e vârsta, dacă e puterea exemplului, dacă e școala unde merge, dacă sunt profesorii, colegii, prietenii, dacă totul se [...]
Mănâncă lapte din mine. Din corpul meu, făcut de mine. Putea să mănânce lapte praf, făcut de altcineva. Era ok până la urmă și așa. Dar mănâncă din mine, ce mă bucur, din corpul meu pe care îl respect și nu îl respect, după cum scriam odată. Se oprește, zice ma-ma, da, aici sunt, ce [...]
Asta aud uneori. Și eu am zis-o, alteori. În altă viață, când nu aveam copii și eram și oleacă alta. Dar n-o s-o mai zic niciodată. Îți zic ceva, dar tu faci ce vrei cu informația asta. S-ar putea să nu te superi, pentru că ești relaxat/ă. Și simți și știi că nu vreau să [...]
Nu știu ce mi-a venit cu lămâile de pe masa de Crăciun din 2019. De fapt știu, că am pornit de la o situație și apoi m-am gândit să propun o încurajare pentru cineva din familie, iar încurajarea a devenit conceptul mesei de Crăciun și poate chiar mantra lui 2020. Când viață îți dă lămâi, [...]
2020, o să-mi amintesc de tine pe veci. Sau pe vecie, cum zic fetele când vor să-mi arate că ceva e foarte inportant. Acum să vedem și de ce. Sigur o să fii minunat. Să știi doar un lucru, copii nu mai fac. La mulți ani. Să fie un an bun, cu mai puțini nervi [...]
Ce simți? Te bucuri că ești acasă, cu copiii tăi, soțul tău, soția ta? Te bucuri că sunteți împreună? Așa, cu tot corpul și cu toată inima? Poate nu sunteți zi de zi înpreună, iar acum ați reușit și e ceva extraordinar. Poate sunteți de obicei împreună și e ceva firesc. Te bucuri să te [...]
Mi se pare nasol să vrei să păcălești un copil. Să îl păcălești mințindu-l sau ascunzându-i ceva sau râzând de el sau punându-l să facă ceva la schimb sau șantajându-l. Orice formă de păcăleală e nasoală. Și adresată adulților și copiilor. Dar mă știți, eu vorbesc mai mult despre copii. Așa că păcălitul copiilor mi [...]
Nu știu de ce e nevoie sau cel puțin eu am nevoie să aud, în cuvinte, nu să citesc printre rânduri, nu să observ sau să cercetez sau să descopăr lucruri, sentimente, frustrări, supărări pe răbdarea și pe timpul meu. Desigur că îmi place să fac și tot acest proces (doar de asta am început [...]
Inima mea e mare. În ea încap multe persoane, multe emoții, multe obiecte. În inima mea încape o casă cu multă iarbă, cu doi aluni, cu jucării din lemn. Încape mult porumb fiert. Încap un soț, trei copii, părinți, mătuși, rude, prieteni, oameni, fustele lungi și turbanele. În inimă mea încape marea, încape muntele, încape [...]
Se vede că l-am luat de-o aripă pe Nichita într-o zi și l-am scuturat bine. Se vede. Și pe Blaga fie vorba între noi, dar asta e altă poveste. Revin la Nichita. L-am găsit în bibliotecă părinților și l-am citit bine. Îl mai citisem eu și în liceu. Și multe dintre cele pe care le [...]
anașimaria 