2020

2020, o să-mi amintesc de tine pe veci. Sau pe vecie, cum zic fetele când vor să-mi arate că ceva e foarte inportant. Acum să vedem și de ce. Sigur o să fii minunat. Să știi doar un lucru, copii nu mai fac.

La mulți ani. Să fie un an bun, cu mai puțini nervi și mai multă liniște, cu mai multă încredere și grijă, cu mai multă iubire și dacă se poate și cu Tomi, cățelul nostru pe care l-am pierdut alaltăieri. Și cu mai puține din tot ce avem în casă și n-avem nevoie.

În anul ăsta eu vreau ce am vrut dintotdeauna: să fiu iubită, sănătoasă, să vorbesc calm*, încet, rar (cât mai des), să fac cadouri, surprize, să râd, să slăbesc (mai mult), să citesc (mai mult), să scriu (mai mult), să câștig mai mulți bani (și să știu și să pot să îi cer), să fiu gazdă mai des, să organizez mai multe evenimente, să fac mai multe drumeții. Pare că vreau mult și mai mult. Dar multul nu e dublu sau triplu față de anul care a trecut. E doar mai mult. Pentru că toate acestea, împreună, câte puțin, pe rând, mă ajută la recăpătarea încrederii. Și când ai încredere, trăiești. Nu doar supraviețuiești.

*Cât despre calm, hai să fie un calm conștient, ba chiar conștiincios, nu stăpânit, forțat, abținut, de parcă “acum pot, acum nu mai pot”.