copii, familie, personal

E greu să găsești un mix bun

M-a întrebat de curând o fată misterioasă și mereu pusă pe fapte bune, ce cred eu că e important în educația copiilor mei, cum vreau să îi cresc, cum m-am gândit că o să îi cresc încă de când creșteau în mine. Mă mai gândisem la aceste lucruri, până să rămân gravidă, după ce am rămas gravidă, după ce am născut, mereu m-am gândit. Mi-am căutat în inimă și în minte niște idei, niște valori și am și scris despre ele la un moment dat. Am scris despre bunătate, empatie, răbdare și poate alte câteva.

De data aceasta m-am gândit mai bine. Și am realizat că e nevoie de o combinație simplă, de două lucruri. Două lucruri, care desigur, vin din bunătate, iubire, empatie. Dacă reușim să îmbinăm aceste două lucruri, firesc și armonios, cred că o să reușim să creștem niște copii buni, puternici, prezenți, echilibrați, conștienți. Așa sper.

Un mix între puterea exemplului și puterea observației

Astfel că, în calitatea noastră de părinți, eu îmi doresc să punem „piatră peste piatră” cum zic fetele în cântecelul lor de la grădiniță, să punem exemplu bun peste exemplu bun și o observație nepărtinitoare peste o observație reală, autentică.

Despre ce poate fi puterea exemplului

Să putem să fim pentru copii un exemplu bun în dragoste pentru oameni, în dragoste pentru noi și pentru ele.

Să fim un exemplu de voie bună, de poftă pentru călătorii și teatru, de plăcere pentru film, pentru carte, pentru mers pe jos.

Să fim un exemplu bun de grijă pentru natură, pentru animale, pentru iarbă, pentru copaci și toate florile din lume.

Să fim un exemplu bun de ascultare și atenție, de îmbrățișare.

Să fim un exemplu bun în stabilirea priorităților, în alegerea hainelor, în alegerea decorațiunilor, în alegerea alimentelor.

Să fim un exemplu bun în exprimarea emoțiilor, a dorințelor, a vulnerabilității, a deciziilor asumate și a responsabilităților.

Să fim un exemplu bun de pasiune, de consecvență, un exemplu de atenție pentru detalii, pentru mari, dar și mici reușite.

Nu suntem și n-o să fim mereu un exemplu bun. O să ne vadă și strigând unii la alții și în grabă, și furioși și fără timp și mâncând lucruri nesănătoase, așa cum se și întâmplă uneori, dar aș vrea să cred că aceste lucruri pot fi înțelese la un moment dat, pentru că de fiecare dată le voi exprima sau le voi explica ulterior cu sinceritate, cu tot adevărul și din toată inima. Ba chiar și cu toate scuzele, dacă e nevoie.

Despre ce poate fi puterea observației

Să fii conștient de prezența copilului tău. De anii pe care îi are și de ce poate face la acea vârstă, fără să fie condus, obligat sau păcălit, să vezi reacțiile lui, momentele când se supără cel mai tare, cele în care se bucură cel mai mult, ce fel de senzații îl copleșesc și care sunt cele pe care le stăpânește cel mai bine, fără să vrei să îl compari sau să îl schimbi.

Să fii atent la jocurile lui, la cele pe care le inițiază mai des, la jocurile pe care le inițiază acasă sau în parc. Să observi ce îi stârnește imaginația, ce îl determină să ia o decizie, cum se joacă dimineața sau seara, cum îi invită pe alții în jocul lui, cum se lasă condus de jocul altora sau cum îi conduce pe alții în ritmul lui.

Să fii atent la cărțile pe care le preferă, de câte ori vrea să le citească, de ce vrea o anumită carte sau poveste de atâtea ori, să îl asculți când îți povestește cărțile pe care i le citești.

Să îl asculți cu ochii în ochii lui, nu în telefon sau la sora/fratele lui, să îi asculți supărările și simptomele, să îi asculți țipetele și nevoile, să îi asculți veselia și curiozitatea, care se manifestă atât de diferit și totuși atât de similar la fiecare copil.

N-o să putem să îi observăm mereu. Pentru că nu putem. Pentru că și noi avem nevoie să fim observați de alții, să observăm pe alții la rândul nostru. Dar când suntem alături de copii, fizic, păi atunci să fim. Eu mă bucur când văd conexiuni între comportamentele și poveștile lor și pot să fac legătura între anumite momente. Iar când nu văd anumite lucruri, când uit, când nu vreau să văd dincolo de preferința unui copil pentru prea multă pâine sau dincolo de neascultarea de a purta centură, încerc să las pe altcineva să îmi ia locul. Să respir adânc. Că degeaba strig o dată, de două ori, de cinci ori. Strigătul meu e o lipsă de observare a copilului.

Ca să putem avea aceste două puteri, pe rând sau împreună, cu toții avem nevoie de iubire, de bunătate și empatie, așa cum ziceam, dar și de timp. De un timp, nu de mult. O oră pe zi sau patru pe zi pot fi egale, din punct de vedere al calității.

Priviți, observați și fiți exemplul pe care vreți să îl vedeți în lume copiii voștri. Până și la The Power of Storytelling, de care tot zic mereu, au venit oameni din colțuri diferite ale lumii, oameni cu mai multă experiență în privit și în povestit și ne-au îndemnat să privim, să observăm. Căci doar așa putem înțelege.

Standard
carti, copii

Ce cărți le citim copiilor în luna Decembrie

Le citim pur și simplu, e important să le citim. Dar pentru că nu întâmplător este luna în care vorbim mai mult despre daruri, de orice natură, despre emoții, despre Crăciun, m-am gândit că e bine să și facem ceva în acest sens. Una dintre aceste acțiuni este să le citim copiilor cărți dedicate acestei perioade. Să se bucure, să simtă, să înțeleagă.

Sunt o groază de cărți frumoase cu povești despre Crăciun. Și o groază mai puțin frumoase. Eu vreau să le notez pe cele deosebite, îngrijite, dintre care multe avem și noi și o să le și citesc copiilor luna asta (conform calendarului Advent, dar și mersului firesc al lumii). Pe altele nu le avem, le-am comandat, le așteptăm să vină sau nu le-am comandat și sperăm să le citim anul viitor sau să le împrumutăm. Celelalte sunt cărți primite, cumpărate la târguri, prin librării, online, despre Crăciun, iarnă, zăpadă, oameni de zăpadă, copii care se joacă în zăpadă, despre nașterea lui Iisus, despre stele din cer sau confecționate din fetru, despre iubire, daruri și dăruire, despre Moș Crăciun și reni, despre magie.

Ce cărți avem sau urmează să avem până în Crăciun?

1: Expresul Polar (Editura Arthur)

2: Crăciunul în lume (Lesley Sims – editura DPH)

3: O dorință de Crăciun

4: Marea Carte a Crăciunului

5: Crăciunul în cele mai frumoase povestiri

6: Moș Crăciun (Mauri Kunnas – Editura Cartea Copiilor)

7: Nu vreau să fiu Moș Crăciun

8: The toy’s night before Christmas

9: The twelve days of Christmas (Editura Templar, cei care au publicat şi Historicum, Animalium și Maps)

the-twelve-days-of-christmas

10: Cum a furat Grinch Craciunul (Editura Arthur)

11: Nașterea lui Iisus (Editura Girasol)

12: Cei trei magi (Editura Univers Enciclopedic)

Cei-trei-magi_Coperta_1_12

13: Ninsoarea care ne trebuie (Nicolae Neagu – Editura Ion Creangă)

14: Ninsoarea din vis (Eric Carle – Editura Cartea Copiilor)

cartea-copiilor-colaj-ninsoarea-din-vis-.png

15: Stick Man (de la autorii cărților cu Gruffalo)

16: Hoinari prin anotimpuri – Iarna (Rotraut Susanne Berner – Editura Casa)

17: Elmer și Moș Roș (David McKee – Editura Panda)

18: Sania lui Moș Crăciun (Lucia Muntean – Editura Genesis)

19: Rime de Crăciun (Lucia Muntean – Editura Genesis)

20: Pippa și Pelle – O zi de iarnă

PippaPelle-cop-I_14-16_50

21: Tiptil, Crăciunul se apropie (Editura Vellant)

22: Povestea primelor daruri de Crăciun (Axel Hambraeus – Editura Cartea Copiilor)

23: Mănușa (Editura Arthur)

24: Omul de zăpadă (Raymond Briggs – editura Grafic)

25: Omul de zapadă care voia să întâlnească soarele (Matei Vișniec – Editura Art)

9

26: Darul lui Moș Crăciun (T.O.Bobe – Editura Humanitas)

27: Un băiat numit Crăciun (Matt Haig)

28: Fetița care a salvat Crăciunul (Matt Haig)

29: Frederick (Leo Lionni – Editura Humanitas)

30: Iarna lui Globi. Știu că există o carte, nu o găsesc acum. Globi e un personaj de desene elvețian, un fel de Mickey Mouse al Elveției, noi avem o carte cu el, nu e asta, cărțile cu el sunt benzi desenate, e amuzant Globi.

31: Letters from Father Christmas (JRR Tolkien). Pe asta o aștept, azi-mâine, de la Book Depository.

813mPGK45EL

32: Spărgătorul de nuci (Editura Nemira)

33: Crăiasa Zăpezii (Editura Arthur)

34: Cartea cu colinde o avem mereu în dulap, de acum vreo 3-4 ani. A trecut chiar și printr-o revizie care s-a soldat cu scotch de cea mai bună calitate.

35: Cartea de Crăciun (Selma Lagerlöf – Editura Humanitas)

36: Povești cu oameni de zapadă (Russell Punter – Editura DPH)

37: La ce visează oamenii de zăpadă (Editura DPH)

Dar de la editura Usborne nu aveți nimic?

Avem și două cărți de la editura Usborne cu stickere și tot soiul de activități de Crăciun pentru copii (dintre cele o mie care există), pe care, până acum, fetele nu prea le-au făcut (ce-i drept sunt de la 5 ani în sus), dar cu stickerele s-au jucat și le-au lipit conform instrucțiunilor sau imaginației lor. Christmas Sticker Book se cheamă una dintre ele.

Şi altele, dar nu oricare

Alte cărți care mi-au mai plăcut, fără să îmi doresc neapărat să le avem, căci avem deja multe, dar pe care le-aș fi împrumutat eventual de la o bibliotecă pentru fete.

dorinta-de-craciun-a-lui-buzunaras_1_fullsize

coperta-Ziua-in-care-a-nins

  1. Moș Crăciun, nu mă uita  (În Valea Urșilor, iarnă nu sunt nici ciuperci, nici mure și nici miere. Este numai zăpada și iar zăpada. Cu mic, cu mare, ursii merg la culcare. Asta se numește hibernare… Toți ursii? Nu chiar toți! Berti nu poate să doarmă deloc. El are un gând care nu-i da pace: Moș Crăciun își va aduce aminte de el? Cel mai bine ar fi să-i dea un semn Moșului.)
  2. Unde ești tu, Moș Crăciun?  (Chiar dacă ursii hibernează în timpul iernii, el vea neapărat să îl întâlnească pe Moș Crăciun. Așa că ursulețul își pune în aplicare un plan și pleacă în toiul iernii să îl caute.)
  3. Tu ești Moș Crăciun? (Berti se costumează ca un Moș Crăciun, cu căciulă roșie, mantie roșie, barbă de vată. Animalele își pun dorințe și Berti promite să le împlinească. Doar că șoriceii din pădure nu își doresc jucării sau alte lucruri care pot fi cumpărate. Nu…ei își doresc că micuțul Sori să se însănătoșească. Cum ar putea Berti să le îndeplinească o asemenea dorință?)

„Dacă sărbătoarea Crăciunului ar fi în pericol să-şi piardă Sufletul, cine s-ar încumeta să părăsească siguranţa şi căldura căminului pentru a-l regăsi şi a-l aduce înapoi? 
Povestea spune că trei prieteni pornesc în aventura vieţii lor, încercând să salveze Crăciunul. Împreună vor traversa păduri pline de primejdii, vor revedea locuri şi prieteni dragi, uitaţi de vreme, îşi vor face prieteni noi şi vor găsi tovarăşi de drum de nădejde. Dar vor reuşi ei, oare, să redea sărbătorii Crăciunului strălucirea pierdută? Vor reuşi să găsească la timp Sufletul Crăciunului?”

Despre această carte a scris Miha și de-abia aștept să o înprumut și eu de la ea.

sufletul-craciunului-3

Brandurile consacrate (oare pot să le numesc așa) au și ele seriile lor de Crăciun. Peppa Pig, Paddington, Crăciunul cu Ana şi Elsa (direct din Regatul de Gheață, căci acolo suntem din vară de fapt), de Bobiță şi Buburuză am zis, de Râma Oli care are și ea cartea ei de aventuri prin Laponia am scris. Eu am Moș Crăciun & Co, pe lângă toate minunățiile de mai sus de care mă bucur și eu, nu doar copiii.

Noi, aseară, am citit Rime de Crăciun, una dintre cărțile Luciei Muntean cu poezii chiar în rime, amuzante, simple, ușor de reținut pentru copii, în cuvinte calde, duioase, familiare.  De exemplu, dacă deschizi la pagina 12, poezia Fulgușorii are fix patru strofe pe care dacă le citești de 2-3 ori, le-ai și ținut minte, deși nu acesta este scopul.

O altă listă minunată de cărți a făcut și Laura.

Standard
acasa, copii, mancare

Of, dulceața mea de vișine

Parcă îmi vine să fac o analiză pe text. O analiză pe melodia aceasta manea. Atât sunt de afectată. Am ajuns cu gândul la manele foarte simplu și foarte rapid. Parcă mi-e și frică de cât de rapid. După ce Radu a plecat cu fetele spre grădiniță, m-am grăbit să strâng farfuriile, să le și spăl, să pun tot ce e nevoie în frigider, de exemplu untul și dulceața, căci asta mâncaseră ele în dimineața asta. Și în graba mea, inconștientă și nejustificată, dar obișnuită pentru mine, am scăpat borcanul cu dulceață de vișine din anul 2014 sau 2015. Chiar dacă are 2-3 ani vechime, nu vă impacientați, dulceața de vișine era dintre cele mai gustoase. Era pentru că odată ce am văzut-o întinsă pe jos, pe gresia din bucătărie, m-am gândit la sensul dimineților noastre și la rostul lor fără acest gust dulce-acrișor. Of, dulceața și viața mea și imaginea copilului minune mi-au trecut ulterior prin minte. Și m-am gândit puțin la aceste versuri și la versurile manelelor pe care le știu. Mi-am dat seama că cel mai bine cunosc refrenul melodiei Buzele tale, două petale, mă rog, primul rând. Iar dacă voi vreți, insistați, mă forțați chiar să pun aici versurile, poftiți. Ele sigur se repetă, de multe ori, de prea multe ori, de nu știu câte ori.

Buzele tale, două petale, când le sărut mă topesc pe picioare
Mi-ai pus în suflet doar cu un zâmbet, dragoste mare și nemuritoare.

Hai să ne iubim și să fugim în lumea asta mare
Că aș suferi, eu aș muri dacă iubirea noastră moare.

Ce fericire când sunt cu tine, în viața mea tu ești ca o minune 
Mi-ai schimbat viața, mi-ai dat speranța, să cred în tine, să te iubesc pe tine.

Și totuși, mă gândesc, dacă fetele, femeile, s-ar simți exact așa cum sunt descrise în aceste cântece și bărbații le-ar privi exact așa cum le descriu, cu tot avântul și ardoarea, ce oameni conștienți de corpul și emoțiile lor ar fi. Doar că așa cum există știri false, există și emoții false. False false exact ca aceste melodii, care oricât de mult succes și oricât de mulți fani au, asta este cea mai mare problemă a lor: lipsa de autenticitate. Poate ați vrea să mă contraziceți, să îmi spuneți că oamenii cred în ce cântă, dar eu am impresia că doar se distrează. Ce-i drept distracția nu face (în cel mai bun caz) rău nimănui, dar parcă adevărul, zicea în Biblie, te eliberează.

Of dulceața mea, ce-ai făcut din viața mea și din acest blog.

Standard
calatorii, copii, cuplu

3 zile în Nesebar

De 1 Decembrie am plecat de acasă, la vecini, în Bulgaria. Ne-am făcut toți patru bagajele și am fugit. Și nu pentru că avem o problemă cu ziua națională a României. Ci pentru că ziua națională a României e zi liberă, la pachet cu ziua Sfântului Andrei. Și oricând se adună trei zile libere plecăm din București. Iar dacă se adună patru zile, apoi atunci plecăm din țară. :P

Cu sau fără regulă, scrisă sau nescrisă, să mergem în Nesebar a fost o alegere foarte  bună. Oraș medieval, de vreo 3000 de ani, mic, cochet, peninsulă de fapt. Știam de el de acum câțiva ani când într-un moment de curiozitate, dar și de rătăcire am ajuns în Nisipurile de Aur pentru o săptămână, timp în care în loc să stăm liniștiți acolo, am luat la rând toate stațiunile din jur sau mai departe. Iar gândul mi-a rămas la Balcic și la Nesebar. Am stat 3 zile acum, de joi până sâmbătă și am ținut cont de drum, dar mai ales de vreme. Au fost 15-16 grade acolo, știam dinainte, de-asta am și ajuns în stațiunea această minunată înscrisă, din 1983, în patrimoniul mondial UNESCO. Voiam sa mergem undeva cu copiii unde să nu fie prea frig, ca să putem sta mai mult pe-afară. Si nu neapărat la munte, din cauza traficului, un motiv de rahat, dar asta e.

Ce poți face în Nesebar cu copiii?

Ce poți face în Nesebar cu copiii poți face și în cuplu, fără copii sau cu oricine. Activitățile și plimbările sunt aproape similare. Singura diferență o reprezintă numărul de kilometri parcurși pe două picioare.

  • Deschizi ochii
  • Te ții de mână
  • Mergi pe jos, treci de moara de vânt de la intrare și te tot duci și faci înconjurul peninsulei până te oprești unde îți place mai mult și mai mult
  • Vizitezi biserici: Basilica Maicii Domnului, Biserica Sf. Sofia, Biserica Sf. Paraschiva Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Biserica Hristos Pantocratorul, Biserica Sf. Ștefan, Biserica Sf. Ioan botezătorul
  • Vizitezi muzee (aveam varianta Muzeului Etnografic sau cea a Muzeului Arheologic – am fost la cel din urmă și fetele au studiat ceva timp interiorul fără să ceară în brațe)
  • Culegi pietricele de lângă ruinele băilor romane
  • Te plimbi pe faleză (pe jos, cu trotinetele, cu bicicletele – noi am avut doar picioarele disponibile)
  • Te joci de-a v-ați ascunselea pe ulițe, printre case
  • Alergi, stabilind mereu punctul de sosire la următoarea casă, cu sau fără magazin în față
  • Mănânci scoici/calamari/pește proaspăt alături de o salată cu roșii, vinete, ardei copți, măsline și ardei copți (la ambele restaurante la care am mâncat-o, era trecută la specialitatea restaurantului, cu nume diferit, desigur, dar într-adevăr o specialitate)

Am stat într-o vilă frumoasă, Villa Elea, la o aruncătură de băț de ruinele Bisericii Sfântă Eleusa. Am găsit cazarea pe booking, o casă cu camere spațioase și luminoase, cu trei laturi spre mare, cu multe geamuri, la față locului am simțit întâi frig, toți pereții reci, apoi a două zi, deja căldura era peste tot, în fiecare colț de cameră crem. Oamenii prietenoși, drăguți. Aș mai sta aici și poate chiar o să mai stăm (cred ca din septembrie încolo, oleacă extra sezon e perfect, acum era aproape pustiu, dar pe noi nu ne-a deranjat), pentru că și fetelor le-a plăcut mult, în ciuda micului dejun care nu ne-a plăcut nici măcar puțin, dar sunt sigură că o să îl îmbunătățească.

Ce le-a plăcut fetelor?

  • Casa în care am stat. Atât camera, cât și poziția casei, geamul deschis către mare era foarte ușor integrat în scenetele și jocurile lor, de care cumva au mai avut timp, deși am stat foarte multe ore pe afară, pe străzi, pe lângă apă, peste tot.
  • Teatrul vechi, amfiteatrul cu scenă, unde am fost în ambele zile și probabil am fi fost în fiecare zi, dacă de exemplu, am fi stat 7 și nu 3. Au cântat și s-au distrat acolo, iar dacă eu aș fi avut mai multă dispoziție de joc, aș fi făcut și niște piese de teatru memorabile. Poate data viitoare.
  • Scoicile și calamarii. Mare succes.
  • Și niște paste mici, în formă de steluțe, pe care le-am cumpărat de la singurul supermarket deschis în zonă și pe care le-am gătit în bucătăria cea mică a apartamentului. A ieșit un fel de terci pe care ele l-au adorat.
  • Millei i-au plăcut pisicile de pe străzi, ne-am oprit de multe ori să vorbească cu ele și să le mângâie, Zoiei i-au plăcut bisericile, i-am citit fiecare pancartă, m-a întrebat despre orice a văzut. Ar mai fi stat.
  • Nisipul, scoicile, orice are legătură cu marea și plaja.

Le-a plăcut și că am început activitățile de Advent, tocmai în Bulgaria și deci încă de-acolo am început cu fetrul și cu cărțile și cu toate.

Ce le-a plăcut lor mi-a plăcut și mie și deși eram cam tristă, plimbările în patru sunt cele mai frumoase. Cele mai.

IMG_1822IMG_1850IMG_1816.jpgIMG_1837IMG_1841img_1844.jpgIMG_1848IMG_1853IMG_1854IMG_1856

IMG_1862IMG_1863IMG_1864img_1865.jpgIMG_1866IMG_1867IMG_1870IMG_1871IMG_1873IMG_1874IMG_1875IMG_1878IMG_1879IMG_1882IMG_1884IMG_1885IMG_1886IMG_1888IMG_1889IMG_1891IMG_1893IMG_1895IMG_1897IMG_1898IMG_1899IMG_1900IMG_1901IMG_1904IMG_1905IMG_1906IMG_1907

IMG_1910IMG_1911IMG_1913IMG_1915IMG_1916IMG_1917IMG_1919IMG_1920IMG_1923IMG_1924IMG_1925IMG_1927IMG_2002IMG_2005IMG_2007IMG_2010IMG_2014IMG_2015IMG_2017IMG_2018IMG_2020IMG_2022IMG_2027IMG_2030IMG_2031IMG_2032IMG_2033IMG_2034IMG_2040IMG_2042

IMG_2050IMG_2052IMG_2057IMG_2058IMG_2060IMG_2061IMG_2063IMG_2067IMG_2070IMG_2071IMG_2074IMG_2077IMG_2078IMG_2079IMG_2083IMG_2085IMG_2086IMG_2087IMG_2088IMG_2089IMG_2091IMG_2092IMG_2093IMG_2097IMG_2100 (1)IMG_2104IMG_2106IMG_2107IMG_2110IMG_2118IMG_2119IMG_2122IMG_2130IMG_2132IMG_2137IMG_2139IMG_2140IMG_2143IMG_2144IMG_2146IMG_2147

În ultima fotografie eram în Varna, la restaurantul Mr. Baba unde iar am mâncat o salată cu brânză, vinete și ardei copți, foarte bună. Dar doriți să aflați mai multe despre Nesebar, care nu știu încă dacă se scrie cu un s sau doi s, vă pun încă un link.

Standard
carti, copii

Calendarul nostru Advent din 2017

E al treilea an când facem calendar Advent cu activități. Am aflat de el de la o altă mamă, apoi de la grădiniță, iar fetele au fost, de fiecare dată, încântate de idee și entuziasmate să participe. Și eu ce-i drept, deși în noaptea realizării lui, ca și acum, am stat ceva până am căutat, decupat, tăiat, scris, agățat, atârnat. În primul an au fost doar activitățile, scrise succint, sumaaaar, nu ca acum când m-am lăbărțat ca un aluat de cozonac. În al doilea an au fost și activități și gustări (o bomboană, un caju, o nucă, un biscuit, gustări mici mici care încap în buzunărașele colorate de la Lidl). Anul acesta e ca anul trecut, dar cu două activități pe zi. Pentru că fetele îmi cereau și dimineața și seara să facem câte ceva. Așa că anul acesta am scris câte două pe zi, deși mi-e greu să cred că vom bifa tot. Orice vom face însă, sper să le crească inimile întru spiritul acestui Crăciun și să le țină până la următorul.

Advent înseamnă venire. Iar calendarul este pregătirea pentru venirea sărbătorilor. E starea de nerăbdare care se intensifică inconștient pentru ceva bogat în arome și în membri ai familiei, ba chiar și în trăiri, un timp și un spațiu recognoscibile, (re)cunoscute, care se apropie și, în același timp, e surpriza pe care o descoperi în fiecare zi până în Ajun. „Înainte de a fi o alergătură după cadouri, în Advent fiecare zi ar trebui să ne îmbogățească sufletește, să ne bucure și să ne introducă în atmosfera Crăciunului”.

„Există o legendă care spune că un preot de la un orfelinat era întrebat zilnic de copiii nerăbdători cât mai este până la Crăciun. Văzând curiozitatea lor, preotul a avut ideea să le înșire 24 de lumânări și să le aprindă în fiecare zi câte una. Așa copiii știau sigur când vine Moșul.”

Noi avem un calendar din fetru, cumpărat acum fix 3 ani, de la Lidl, cu buzunărașe încăpătoare, e într-o stare foarte bună. Am mai încercat când avea Zoe 2 ani ceva cu plicuri, lipite cu scotch colorat pe perete, ea se distra foarte mult să le desfacă și să le lipească la loc. Cam aşa arăta, dar în formă de brad, nu cred că am vreo fotografie de atunci.

Advent2012-4

„Washi tape Advent calendar”

Apoi când am luat buzunărașele de la Lidl, m-am gândit să le agăt în bucătărie de o țeavă pe care o avem după ușă, o țeava vopsită în negru.  De atunci sigur am o fotografie, dar nu o găsesc acum. Cam aşa.

advent-calendar-felt.jpg

Cum arată calendarul acum?

Pentru că nu am mai avut timp să agăț și să atârn fiecare săculeț de țeavă (dar și pentru că în primele zile din Decembrie am fost plecați), anul acesta calendarul e amplasat pe o etajeră. Eu cred că îi stă foarte bine și aici.

Ce activități facem?

  1. VINERI – Facem oameni de zăpadă din fetru, hartie, nisip (pentru că suntem la mare). Ascultăm colinde pe drum și în casa de lângă mare. Citim cartea Omul de zăpadă. (Dacă am fi fost acasă, probabil, participam la parada de 1 Decembrie. Sau făceam ceva, mic, simbolic, ca să marcăm momentul. În deplasare aș fi ales o ie, dar nu am. Le tot împrumut. Aș fi vrut să iau un set de cusut pe lemn de la Cosanzeana de exemplu, pe care fetele să îl lucreze în această zi, ba chiar și eu, dar nu am apucat.)
  2. SÂMBĂTĂ – Vedem filmul* Omul de zăpadă. Citim cărțile La ce visează oamenii de zăpadă + Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele.
  3. DUMINICĂ – Meșterim ghirlande în formă de stele și globuri și le agățăm în casă. Citim cartea Crăciunul în lume.
  4. LUNI – Împodobim casa cu luminițe. Mergem la Concertul de Colinde Corul Symbol de la Biserica Sfântul Elefterie (că n-am mai prins loc la Ateneu). Citim din Marea Cartea a Crăciunului.
  5. MARȚI – Facem biscuiți pentru vecini (și pentru Moș). Spălăm ghetele pentru Moș Nicolae. Citim povestea lui Moș Nicolae.
  6. MIERCURI – Desfacem cadourile de la Moș Nicolae. Pregătim cadouri secrete pe care le așezăm în diferite locuri din oraș. Citim cartea Rime de Crăciun.
  7. JOI – Bem ciocolată caldă și mâncăm turtă dulce. O sunăm pe Andreuța de ziua ei. Citim cărțile Sania lui Moș Crăciun + Cartea de Crăciun.
  8. VINERI – Îi scriem o scrisoare lui Moș Crăciun și îi facem un desen. Citim cartea Darul lui Moș Crăciun.
  9. SÂMBĂTĂ – Facem biscuiți și sanvișuri în formă de stele și vorbim despre importanța stelei de Crăciun. Citim cartea Povestea primelor daruri de Crăciun.
  10. DUMINICĂ – Mergem să aprindem lumânări la Mănăstirea Ghighiu. Poate stăm și la slujbă. Citim cartea Cei trei magi.
  11. LUNI – Facem teatru de umbre cu Moș Crăciun. Citim cărțile Moș Crăciun + Tu ești Moș Crăciun?
  12. MARȚI – Facem ghirlande din fulgi de zăpadă (din fetru). Citim cartea Spărgătorul de nuci.
  13. MIERCURI – Mergem cu trotinetele să vedem luminițele de Crăciun. Citim cărțile Nu vreau să fiu Moș Crăciun + Mănușa.
  14. JOI – Facem câte un film cu fiecare membru al familiei care cântă un colind. Citim din cartea Ninsoarea care ne trebuie + Ninsoarea din vis.
  15. VINERI – Împodobim bradul. Citim cartea Tiptil, Crăciunul se apropie.
  16. SÂMBĂTĂ – Facem cartoline cu urări pentru oameni străini și obiecte. Le dăruim oamenilor și le lipim pe obiecte. Citim cartea Frederick.
  17. DUMINICĂ – Ne uităm la filmul Expressul Polar. Citim cartea Expressul Polar.
  18. LUNI – Ne îmbrăcăm în roșu și verde. Într-o cutie adunăm tot ce vrem/găsim verde sau roșu în casă sau afară. Citim cartea Elmer și Moș Roș.
  19. MARȚI – Punem în scenă, în sufragerie, Nașterea lui Iisus. Citim cartea Nașterea lui Iisus.
  20. MIERCURI – Scriem felicitări de Crăciun. Punem felicitările la cutia poștală. Citim cartea O dorință de Crăciun.
  21. JOI – Facem o baie în cadă cu lumânări și ascultăm Bing Crosby. Citim Crăciunul-cele mai frumoase povestiri.
  22. VINERI – Alegem jucării pentru alți copii. Împachetăm jucăriile. Citim cartea Povestea Jucăriilor de Crăciun.
  23. SÂMBĂTĂ – Ne facem planuri pentru anul viitor și le scriem în Borcanul cu Dorințe. Citim cartea Aventurile râmei Oli în Laponia + cărțile de Crăciun cu Bobiță și Buburuză.
  24. DUMINICĂ – Luăm micul dejun folosind accesorii de Crăciun (haine, coronițe, lumânări, față de masă, farfurii). Facem Borcanul Recunoștinței și scriem lucrurile pentru care suntem recunoscători. Citim (poate doar eu, cărțile acestea fiind pentru copii mai mari) din cartea Un băiat numit Crăciun (Fetița care a salvat Crăciunul) + Crăciun fericit, Matei.

În ultimele două zile am scris lucruri pentru sufletele noastre, pentru că în toată nebunia pregătirilor, oricât de plăcute vor fi ele, vreau să ne așezăm puțin, să stăm să ne gândim și să vedem ce simțim. La Borcanul cu Dorințe am început de luna asta, acolo vor introduce fetele (și eu uneori) toate dorințele lor din an și de sfârșit de an. Rămâne să le fac cunoștință și cu Borcanul Recunoștinței care e important, deocamdată pentru mine, și sper ca, în timp, și pentru ele.

Am pus strategic corul, pentru că știu când se întâmplă, dar o piesă de teatru la care aș vrea să mergem nu am pus, pentru că nu am încă idee când și cum. Iar oricând se poate, logistic, îmi doresc, ca tot omul sau copilul, să existe:

  • joacă în zăpadă
  • bulgareală
  • sanie
  • om de zăpadă

În rest, deși le-am notat doar în prima zi, sunt sigură că vom avea colinde zi de zi de zi de zi. Nu-i nimic, m-am antrenat din vară de când am fost cu toții în Spania. Cărțile apar și ele zilnic (câte una de copil) nu doar pentru că facem asta oricum, în fiecare zi, dar și pentru că cele alese de Crăciun sunt frumoase, fie că sunt românești, suedeze, englezești, germane. Și sunt și despre iarnă și despre Crăciun și despre Nativitate. Pentru toate gusturile. Poate scriu și separat despre ele, numai să îmi adun cuvintele și părerile.

Acesta este deci calendarul pe care o să îl fac, cum pot, cu copiii, vedem cum ne descurcăm și cum o să ne distrăm. Sunt multe, poate prea multe, poate am scris ca să am rezerve, nu vreau să le facem pe fugă, dar știu că le plac fetelor, vedem. În fiecare zi am ținut cont de locul în care suntem, de cât e de lungă ziua la grădi sau care sunt zilele cu înot, balet. Și probabil le voi pune și câteva, nu multe, fructe uscate în săculețe (caise, merișoare, caju, nuci, migdale, prune, papaya, nuci de macadamia, curmale, alune de pădure, semințe de dovleac).

Există calendare doar pe bază de gustări și dulciuri, cele Ritter ar fi cam apetisante. Pentru cine dorește și poftește. Ba chiar există și cu cosmetice, ceaiuri, sticluțe cu vin, bere artizanală, prosecco, jucării, de toate câte îți trec sau nu prin cap. Anul acesta însă am și un plan de cuplu, o listă pentru noi doi, să facem tot de pe 1 până pe 24 decembrie. O ieșire, un dans, un film, o îmbrățișare, o declarație, o privire. Un minut, o oră, o noapte. Ce iese, iese. Nu e obligatoriu, dar ar fi binevenit, bine primit.

*aici filmul cel frumos, iubit chiar și de adulți, dintre care un fan a fost David Bowie.

Standard
copii, filme

Începe KINOdiseea de toamnă

M-am imaginat în multe situații și jocuri și scenarii cu copiii mei. M-am imaginat jucându-mă Nu te supăra, frate, Rațele și vânătorii, m-am văzut alergând după ei pe toate câmpurile și în toate poienițele, m-am văzut la mese de seară liniștite, vesele, la seri de film, gătind în bucătărie, citind oriunde. Aproape toate ne ies, ba chiar și cina liniștită, într-o seară din trei. Dar parcă dincolo de joacă, mersul la teatru s-a lipit de noi, cum altfel, ca timbrul de scrisoare. Am mers cu fetele la teatru la toate vârstele, le place, iar de ceva timp, mergem și la filme pentru copii, cele mai multe la cinematograful de la Muzeul Țăranului, vedem animații frumoase, vesele, calde, diferite, unele premiate, apreciate, deloc stridente, cu mesaje și peripeții și tot soiul de întâmplări pe care copiii le pot asimila ușor.

Am fost la Kinodiseea și anul trecut, și la ediția din mai și la cea din noiembrie, și atunci țin minte că am văzut Ponyo și Orășelul Alandala și parcă și Zarafa. Ponyo a rămas in mintea și in inima fetelor și l-am mai văzut acasă de multe, multe ori. Apoi am trecut la Vecinul meu Totoro și aștept să mai crească să mai vadă și alte filme de-ale lui Miyazaki. Iar eu am reținut filmul Sing Street pe care l-am văzut singură acasă și mi s-a părut o relatare foarte frumoasă și sinceră a adolescenței, și tandră și dură, cu multă muzică și umor. Cu un personaj principal foarte mișto, cu o iubită mișto și cu un „Littlefinger” în alt rol, și el foarte bun.

Iar acum vine din nou perioada când aș alege să mergem la orice film, dacă nu ar fi pe vârste și dacă nu ar fi totuși prea mult să duci copiii la peste 20 de filme în decurs de o săptămână. Așa că am citit despre filme și am ales câteva în funcție de anii pe care îi au acum (3-6 ani) și de locul în care sunt proiectate. Iar în funcție de timpul pe care îl avem împreună, probabil o să alegem să mergem la două dintre ele.

1: Owls and Mice

2: Casper and Emma

3: Up in the sky

4: The Big Bad Fox 

5: Sesiunea de scurtmetraje

Iar cine are copii mai mari decât ai mei, poate alege orice altceva din program, ba chiar poate să meargă și la unul dintre atelierele de animație, regie, actorie, storytelling.

La proiecțiile de la 10:00 și 12:00, de luni până vineri de la Cinema Eforie, Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Pro, intrarea este liberă. La toate proiecțiile din cortul KINOdiseea și Sala Multimedia a Muzeului Grigore Antipa, intrarea este liberă, dar e nevoie de rezervare. Pentru celelalte proiecții de seară și din weekend, biletele sunt puse în vânzare pe Eventbook la prețul de 5 lei pentru copii și 10 lei pentru adulți.

Festivalul KINOdiseea-Festival internațional de film pentru publicul tânăr are loc între 9-15 noiembrie. Adică începe mâine.

„KINOdiseea este cel mai mare festival de film pentru copii din Europa Centrală și Sud-Est și aduce în atenția publicului român filme de calitate pentru publicul tânăr, care nu intră în rețeaua clasică de distribuție. Filmele sunt împărțite în două categorii, KINOdiseea Junior, care se adresează copiilor cu vârste între 3 și 14 ani și KINOdiseea Youth, pentru tineri de peste 15 ani.”

23231489_1938499636175380_4949035294554478278_n

Ilustrația pentru poster e realizată de Mădălina Andronic, am pus-o aici pe cea originală, mi se pare că este superbă, la fel cum fost de altfel și cea din 2016.

Standard
copii

Cu Oana Moraru în dialogul transformării

Am venit din Thailanda cu gândul și mai degrabă cu sentimentul că vreau să fiu la fel de mult iubită pe cât sunt și mamă, poate chiar mai mult. Să nu mai bifez orice întâlnire despre parenting, să fiu mai întâi bine cu mine și cu Radu și apoi sigur o să iasă bine și relația cu copiii.

Și totuși sunt încă lucruri, și vor fi mereu, pe care am nevoie să le aflu. Despre copii în general și despre fetele mele în special, pentru că acum au o vârstă, apoi vor avea alta și cresc și ajung exact în intervalul ăsta interesant despre care vorbește chiar Oana Moraru. Intervalul 6-12 ani în care copiii capătă super puteri. Mai ales dacă sunt lăsați.

Pe 12 noiembrie, duminică mai exact, Oana invită părinții, educatorii, profesorii și oricine e interesat și direct implicat în creșterea copiilor la un dialog. Nu e o prezentare obișnuită, nu e un monolog, deși pe Oana o poți asculta ore în șir vorbind despre copii, iar ceea ce spune ți se va părea corect, adevărat, poate greu de realizat sau greu de digerat sau acceptat, dar în fiecare secundă firesc.

„Cum ajunge un copil să respecte reguli, să își dorească să învețe, să fie atent, angajat și concentrat? Ce îl face să devină mai bun, mai puternic, mai hotărât? Există o cheie a succesului, a disciplinei, a echilibrului sufletesc? Cum compensez acasă ceea ce școala nu face pentru copilul meu? Ca dascăl, ce așteptări să am de la familia lui? Ce funcționează, cu adevărat, pentru spiritul rebel, opoziționist? Dar pentru cel timid sau introvertit? Pentru ce lume se pregătește copilul meu și când este el gata să își recunoască misiunea, talentul, vocația?”

Ultima întrebare legată de talent și vocație mi-o pun și eu de prin liceu. Și mă tot gândesc dacă puteam să fac altceva, dacă puteam să aleg alt drum, alt job, alt domeniu, dacă am fost pricepută la ceva și nu am încurajat acel lucru sau nu am fost încurajată. Simț că sunt acolo unde trebuie să fiu și unde vreau să fiu, dar parcă aș fi vrut și altceva. Cât de naturală sau incorectă e nemulțumirea asta, cât pot să fac acum sau puteam mai demult. Sunt întrebări la care găsesc răspunsuri în fiecare zi. Și totuși, în privință copiilor, poate răspunsurile vor veni la timp, poate o să le pot îndruma pe fete fix spre pasiunile și îndemânările lor, poate o să le pot ajuta, conștient sau nu, fix spre ceea le place sau ceea ce își însușesc foarte simplu și rapid. Poate o să reușesc să le păstrez spiritele libere, alea rebele de care zice Oana mai sus, poate o să mai greșesc, dar am nevoie să pun întrebări și să găsesc răspunsuri. Pentru că unele lucruri vin instinctual, dar cele mai multe sunt voite, gândite, sunt alegeri pe care le facem și pentru noi și pentru cei pe care îi iubim, în acest context, cei mai mici din familiile noastre.

  • Aleg să fiu atentă la copiii mei, să fiu conștientă de prezența lor, de existența lor, alături de mine și dincolo de mine, de puterea lor, de creșterea și de anii lor.
  • Aleg să mă implic și acasă și la grădiniță și la școală și să fac echipă cu educatorul și profesorul, nu exagerat de mult și nici nepăsător de puțin, ci echilibrat, atât cât simt că se poate.
  • Aleg să îi las să crească și în același timp aleg să îi ajut să se concentreze mai bine.
  • Aleg să îi las să-și trăiască frustrările, dar vreau să îi și invăt să le regleze și multe alte alegeri pe care le fac, pentru că, deși copiii se dezvoltă și cresc oricum, așa cum am făcut-o și noi, ce bine ar fi dacă dezvoltarea lor ar ajuta și la dezvoltarea lumii, iar creșterea lor ar fi și firească și sănătoasă.

Va fi „un altfel de eveniment, bazat pe interacțiune, pe conversație directă, pornind de la problemele voastre concrete, acasă sau la scoală. L-am numit „dialogul transformării”, cu încrederea că întâlnirile noastre ne vor ajută să fim mai buni, mai prezenți și mai inspirați în relația noastră cu copiii”.

dialogul transformarii
De data aceasta, părinții pot pune întrebări încă dinaintea întâlnirii, pe mail, pentru că acolo să le discutăm împreună, să găsim răspunsuri, cu ajutorul Oanei, dar și alături de ceilalți prezenți. Pentru că situațiile pot fi similare și în același timp unice, copiii sunt și ei la fel, iar energia noastră, uneori mai mare, alteori mai puțină, e nevoie să fie adevărată și bună, ca să ne deschidem și să aplicăm ceea ce descoperim și învățam în fiecare zi despre noi, adulți și părinți.

Detalii seminar Dialogul transformarii:

DATA: 12 noiembrie 2017

LOC: Hotel Ramada Plaza Bucuresti

ORA: 10:00-14:00

COST: 120 RON

Înscrierile se fac pe e-mail – voceaparintilor@gmail.com.

Standard