acasa, copii, mancare

Of, dulceața mea de vișine

Parcă îmi vine să fac o analiză pe text. O analiză pe melodia aceasta manea. Atât sunt de afectată. Am ajuns cu gândul la manele foarte simplu și foarte rapid. Parcă mi-e și frică de cât de rapid. După ce Radu a plecat cu fetele spre grădiniță, m-am grăbit să strâng farfuriile, să le și spăl, să pun tot ce e nevoie în frigider, de exemplu untul și dulceața, căci asta mâncaseră ele în dimineața asta. Și în graba mea, inconștientă și nejustificată, dar obișnuită pentru mine, am scăpat borcanul cu dulceață de vișine din anul 2014 sau 2015. Chiar dacă are 2-3 ani vechime, nu vă impacientați, dulceața de vișine era dintre cele mai gustoase. Era pentru că odată ce am văzut-o întinsă pe jos, pe gresia din bucătărie, m-am gândit la sensul dimineților noastre și la rostul lor fără acest gust dulce-acrișor. Of, dulceața și viața mea și imaginea copilului minune mi-au trecut ulterior prin minte. Și m-am gândit puțin la aceste versuri și la versurile manelelor pe care le știu. Mi-am dat seama că cel mai bine cunosc refrenul melodiei Buzele tale, două petale, mă rog, primul rând. Iar dacă voi vreți, insistați, mă forțați chiar să pun aici versurile, poftiți. Ele sigur se repetă, de multe ori, de prea multe ori, de nu știu câte ori.

Buzele tale, două petale, când le sărut mă topesc pe picioare
Mi-ai pus în suflet doar cu un zâmbet, dragoste mare și nemuritoare.

Hai să ne iubim și să fugim în lumea asta mare
Că aș suferi, eu aș muri dacă iubirea noastră moare.

Ce fericire când sunt cu tine, în viața mea tu ești ca o minune 
Mi-ai schimbat viața, mi-ai dat speranța, să cred în tine, să te iubesc pe tine.

Și totuși, mă gândesc, dacă fetele, femeile, s-ar simți exact așa cum sunt descrise în aceste cântece și bărbații le-ar privi exact așa cum le descriu, cu tot avântul și ardoarea, ce oameni conștienți de corpul și emoțiile lor ar fi. Doar că așa cum există știri false, există și emoții false. False false exact ca aceste melodii, care oricât de mult succes și oricât de mulți fani au, asta este cea mai mare problemă a lor: lipsa de autenticitate. Poate ați vrea să mă contraziceți, să îmi spuneți că oamenii cred în ce cântă, dar eu am impresia că doar se distrează. Ce-i drept distracția nu face (în cel mai bun caz) rău nimănui, dar parcă adevărul, zicea în Biblie, te eliberează.

Of dulceața mea, ce-ai făcut din viața mea și din acest blog.

Standard
copii, familie, mancare, personal

Azi e Vineri

Liră: Nu chiar așa dis de dimineață, ba chiar la o oră rezonabilă pentru mine de 4 ani încoace, adică 7:40, mă scoală fata mică cu o carte. Să citim. Să citim „Uite ce a ieșit din ou”. Nimic prea neobișnuit. Primul lucru pe care îl face Milla dimineața e să își aleagă o carte, să se așeze în fund lângă mine și să îmi facă semn să îi citesc. Peste vreo 20 de minute, mă trezește și fata mare cu niște sunete de liră. Primul lucru pe care îl face Zoe dimineață e să ceară să vadă un episod din Mașa și Ursul. Sau din Bobiță și Buburuză. Nimic prea neobișnuit de vreo 2-3 luni încoace. Dar să îmi cânte la liră, o liră nouă de o săptămâna, eh, asta este o treabă la care nu m-aș fi gândit în cei 33 de ani ai mei.

Păr vopsit: După ce mi s-a cântat la liră, mi-am făcut un selfie. Mi-am făcut pentru că m-am tuns, destul, și m-am vopsit, gri și mi-am făcut și niște șuvițe, roz și m-am și coafat. Și m-am simțit bine și mi-a plăcut și pac, un selfie. Rozalinda îmi zice Radu. Cu Z de la Roz. Sau de la Zoe.

Ascuțitoare: O activitate foarte plăcută de dimineață și oricând, este să ascuți creioane colorate sau nu. Și chiar dacă nu le ascuți tu, tot e plăcut să vezi pe cineva cum le ascute atent și perseverent. Milla a ascuțit cam 5 creioane în jumătate de oră. Ascuțit, turtit, potato, patata.

Rochia de la prima întâlnire: După joacă de-a ascuțitul, am trecut amândouă în dormitor, Milla era călare pe niște cercuri, Zoe era deja la grădiniță, eu puneam niște haine pe umerașe. Și am pus una, două, câteva, apoi am găsit o rochiță, una Zara, cu șnur galben, și cu albastru și cu crem, pe care o purtase Zoe de câteva ori, dar Milla niciodată. Și asta pentru că de-abia acum începea să îi fie bună. Era rochia pe care o purta Zoe când a cunoscut-o pe Milla pentru prima dată. Tin minte perfect. Pe patul de la maternitate, se uita la ea cu ochii mari, era îmbrăcată exact cu rochia asta și avea părut creț ca niciodata în cei aproape 4 ani ai ei. Ea s-a dus apoi în parc, cu tatăl ei, la o petrecere cu copii, eu am rămas în spital cu fata mea cea mai mică, la o petrecere în două. Ea purta un body alb cumpărat dintr-un magazin mare cu haine și jucării pentru copii amplasat lângă o piață scumpă de fructe, dar care are și un raion unic de pește.

 

FullSizeRender.jpg

 

IMG_4061

IMG_4062

IMG_4063

 

Biscuiți: Cum am reușit, nu știu, dar am avut timp și de niște biscuiți cu fulgi de ovăz și banană și unt de cocos. Și suc de portocale și niște migdale. Biscuiți pe care Milla îi cam mânca cruzi, deși eu de-abia așteptam să îi scot calzi. Fata asta o fi pe raw vegan și eu o ard pe cuptoare.

 

Haine: După ce a venit Ioni, am pupat copilul mic, care nu prea se lăsa dus din brațele mele și am luat-o la picior spre birou. Și în timp ce mergeam, mi-a trecut ceva prin cap. O idee bună aș zice. O revelație. Și anume că de-acum încolo voi vorbi altfel cu fetele despre haine, jucării, produse și mașini și orice. A avut Zoe o perioadă când era mică în care mă întreba cum îl cheamă pe tricou, cum o cheamă pe fustă, pe mașină, pe câine, pe ea, pe oricine. Și-i ziceam de tricoul Gap, de fusta Lilutesa, de mașina Volvo, de cățelul Sașa sau Tara sau Tomi. I le descriam pe toate (și pe toți) mereu, aia e fusta cu flori mov Lilutesa sau tricoul cu iepuraș Gap. Tricoul în dungi miniprix. Și alea care n-aveau un nume, tot primeau. Dar de ce să nu aibă doar descrieri. De ce să le învăț eu acum despre branduri când pentru ele contează formele, culorile, desenele, liniile. Contează ziua în care a purtat tricoul cu iepuraș și rochia cu buline. Nu că rochia cu buline e de la Noe&Zoe sau e luată dintr-un târg din Dubai. E rochia cu buline luată din orașul unde locuiește Adi dintr-un târg cu multe haine pufoase. Și deși poate părea mai mult de explicat, e mult mai simplu și mai corect. Și cred că pe ele le ajută mai mult.

Ouă: După ce m-am gândit la chestia asta cu hainele, am trecut pe lângă băbuța care vinde ouă de pui și de rață, soc, ceapă, fasole și alte verziciuni și am luat și soc și ouă de rață pentru Cristina. Pentru mine luasem cu trei zile înainte. Și mi-am dat seama că aș putea să îi cumpăr tot socul din plasă dacă aș avea cel puțin 5 borcane de câte 5 litri ca să îl transform în socată. Din păcate am doar unul.

Filme cu mâncare: Tot în zona de mâncare fiind, trebuie să zic, să scriu, pardon, că de aseară mi-au picat ochii, și puțin balele, citind despre filme în care se gătește, și se și mănâncă. Ba chiar am început să văd Haute Cuisine. Apoi la birou m-am pus rapid să fac o lista cu filme de același fel. Și am notat așa: Soul Kitchen, Chef, Julie&Julia, Jiro Dreams of SUshi, The Secret of the Grain, Spinning Plates, A Matter of Taste, Sweet Bean. Și ar mai fi câteva. Filmele cu mâncare sunt neașteptat de plăcute și invariabil savuroase.

 

RDW: Romanian Design Week adică. Am fost cu Cristina, altă Cristina, după ce am scris tot felul de lucruri și am tot scris și iar am scris, am intrat în hala de la Piață Amzei, în seara de deschidere, cu ajutorul Ioanei și al lui Andrei, ei aveau invitații, noi aveam chef de văzut lucruri. Mi-a plăcut ceva la mobilier, decorațiuni, ceva case frumoase de prin țara, dar parcă mai ales din București, mi-a plăcut și mai mult la secțiunea Graphic Design, deși destul de puțin reprezentată, mi-au plăcut niște idei nordice despre regândirea spațiului urban. Și cam atât. Și rochiile Adelinei Ivan și Irinei Marinescu. Și cam atât. Și atmosfera. Și Urban Monkey cu zmeură și înghețata Moritz Eis cu afine și cremă nu știu cum. Și atââââât.

Și acum, foarte foarte târziu în noapte, după ce am dus ouăle și socul la destinație și după ce m-am chinuit o vreme să instalez un proiector, am mâncat din biscuiții făcuți de mine și de Milla acum multe ore. Ele dorm, Radu doarme, aș putea să mai stau, să mai văd un film, să mai scriu ceva, să aud liniștea, dar mi-e atât de somn, încât mai bine nu aș mai sta.

Noapte bună, Vineri.

Later edit:

Azi la petrecerea de 4 ani a lui Karim.

 

Standard