Se întâmplă uneori câte un moment memorabil. Deși viața alături de trei sau mai mulți copii îți oferă multe momente de ținut minte, momente vesele, surprinzătoare, care-ți ridică părul de pe mână de emoție sau îți reduc numărul firelor de păr de grijă, mai sunt uneori niște zile, dimineți, prânzuri sau cine în care copiii fac ceva și îți bucură toată inima. Te pupă, te iartă sau se pupă și se iartă, fac povești muzicale sau jocuri care par banale. În seara asta, patru copii, căci includem și verișorul, au descoperit fructul pasiunii. Cu toate că fiecare dintre ei știa cum arată, și aici excludem bebelușul, care nu mai călătorise în țările unde crește fructul, decât din cealaltă parte a baricadei și anume din burta mamei. A fost un telefon cu fir, un domino amuzant, în care cel mai mare copil a început să deguste sucul și boabele, apoi al doilea a zis să încerce, al treilea, curios și cu ochii deja mari, a vrut să pună pe limbă, iar al patrulea, din cele patru labe, a înghițit cu poftă. Mâncau toți patru fără să-și dea seama că fructul ăsta e rar și venit de departe, în geanta unei mătuși. Sorbeau și se bucurau. Cineva a scăpat pe bluză, dar imediat a ajuns din nou în gură. Nici un bob nu a fost irosit, semn că pasiunea s-a transmis. Alături de ei, încă doi copii mai mari, cu același gust pe buze, se bucurau de entuziasmul lor. La un moment dat, copilul mare a fugit să ascundă cele câteva fructe rămase și bine a făcut, căci răspunderea nu și-ar fi asumat-o nimeni. Bebelușul ar mai fi vrut, dar pentru o zi oarecare de diversificare, acest Passiflora sau Maracuja sau fructul pasiunii, a fost extrem de gustos și de ajuns. A fost proaspăt, bun, și dulce și acrișor, și înțepător și foarte potrivit după un mic dejun cu vinete și un prânz cu fructe de mare. Să fie primit.
anașimaria 