Eu, înotătoarea

Sau Ana, campioana. Așa mi-a zis Alice când m-am lăudat că am înotat într-o seară la Dinamo, peste toate așteptările mele. Sunt câteva momente în viața mea, câteva, nu multe, în care am fost mândră de mine. Mulțumită cu tot corpul și sufletul, poate chiar asta e fericirea. Ziua când am intrat la facultate, momentele în care am luat examenul Cambridge și diploma de limbă spaniolă, … Continuă să citești Eu, înotătoarea

Ce trebuie să facă o mamă imediat după ce își adoarme copiii?

Tu, mamă, care tocmai ți-ai adormit copiii, mai greu, așa ca mine și ai stat cu sufletul la gură să fii sigură că îi auzi respirația uniformă, ca să te poți ridica ușoooor din pat. Imediat ce faci asta, trebuie să faci următoarele. Asta dacă nu ai adormit cu ei odată sau nici măcar nu ți-ai propus să faci asta cel puțin încă vreo oră, … Continuă să citești Ce trebuie să facă o mamă imediat după ce își adoarme copiii?

Clara și Matei, o poveste în trei

Povestea e foarte scurtă, pe alocuri ciudată și are doar 3 personaje. E de fapt o temă de curs, la cursul de storytelling pe care îl fac de câteva săptămâni cu Iulian Tănase. Iar el ne-a zis: scrieți o povestire, în 15 minute, cu niște cuvinte alese, în funcție de preferințe și totuși aleatoriu. Și cuvintele însumau așa: trei specii de păsări, două branduri de alimente, … Continuă să citești Clara și Matei, o poveste în trei

Cum am convins un copil să probeze rapid trei costume de schi

Mă joc cu fetele oricând. Când vor să ne ascundem, în parc, jocuri cu roluri, cu personaje din povești, reale, inventate, orice. Îmi place să fiu cu ele. Sunt si seri pe care nu ni le petrecem impreuna. Ba un film in doi, ba o iesire cu prietenele, ba cursul de storytelling. Dar de obicei seara suntem toti 4 pe baricade. Iar la jocuri, citit, gatit, … Continuă să citești Cum am convins un copil să probeze rapid trei costume de schi

O dimineaţă cu Milla

Mă trezesc, ea încă doarme. Zoe vorbește tare pe hol, îl strigă pe Radu, face pipi, face de toate. Ea nu se trezește. Nici nu se mișcă. Stă perpendicular pe mine, cu capul în picioarele mele, în timp ce picioarele ei sunt cumva încolăcite sub fund. Eu stau în poziția mea plictisitoare cu capul la perete, nemișcată, să nu o trezesc. Când mă întorc, se … Continuă să citești O dimineaţă cu Milla

The Power of Storytelling 2016

The Power of Storytelling e o conferință despre povești. Despre rolul și puterea unei povești, despre subiect, despre idee, despre modul în care cauți sau descoperi o poveste, cum o trăiești, o scrii, o lași să crească singură sau o ajuți. E despre forța magică și totuși foarte palpabilă a unei povești care poate schimba oameni și deci lumea. E singurul festival de storytelling din … Continuă să citești The Power of Storytelling 2016

Webstock 2016

Mâine este Webstock. Conferința dedicată categoriei social media. De 9 ani există Webstock și anul acesta m-am înscris și eu. Sunt curioasă cum o să fie. Ce o să aflu din gura unor specialiști, bloggeri, oameni vizibili în social media, care au tehnică, talent, experiență. Sunt curioasă pentru că acest social media nu funcționează ca un telefon nou sau ca o pagină de word sau … Continuă să citești Webstock 2016

Cum se înțeleg două surori mici când se înțeleg

  Se înțeleg din priviri. Își dau una alteia câte o jucărie. Milla o vede pe Zoe încruntată și îi oferă pijamaua la culcare. Zoe o vede pe Milla supărată și îi umflă un balon. Sau pur și simplu se văd așa cum or fi ele într-un moment și își oferă lucruri. Rar aș zice și totuși din ce în ce mai des. Se înțeleg … Continuă să citești Cum se înțeleg două surori mici când se înțeleg

Junun

Până o să ajung să vizitez India (și dacă vreodată o să ajung), cu toate poveștile ei, unele de drag și dragoste, altele de dezgust și nepăsare, de solemnitate mai mult sau mai puțin reală, nu știu, dar așa pare din ce citesc, dar până o să ajung acolo, când prind ceva, cum e documentarul acesta, Junun, care să îmi dea un glimpse al locului, … Continuă să citești Junun

O noapte cu #2copiimici

Nopțile cu copiii nu au fost niciodată la fel. La început am culcat copiii în camerele lor. Zoe a dormit întâi în sufragerie, apoi în dormitorul ei când ne-am mutat, Milla a dormit în camera căreia îi ziceam birou, iar acum dorm ori amândouă cu mine, ori fiecare cu câte un părinte. Ori la bunici sau cu mătușa, când suntem noi plecați. Dar de obicei … Continuă să citești O noapte cu #2copiimici

Parcul Văcărești

În Bucureștiul care m-a adoptat, deși am cam fost nevoită să îl adopt și eu pe el, există parcul Văcărești. Nu vă spun despre procese și exproprieri și ce se întâmplă în spate, pentru că alții știu mai bine, vă zic doar ce am văzut eu din față. Adică ceea ce trebuie protejat și ferit de gunoaie cel puțin, o regulă fundamentală de bun -din ăla … Continuă să citești Parcul Văcărești

Un weekend la Potcoava

Nu știu dacă fac ceea ce trebuie în viața asta, dacă îmi cresc copiii cum trebuie, dacă scriu cum trebuie, dacă îmi fac jobul cum trebuie, dacă sunt cât trebuie de iubitoare, de răbdătoare, empatică sau curajoasă, nici nu știu exact ce trebuie, dar când mergem în plimbări, în călătorie, la munte sau la mare, simt că „trebuie” să povestesc despre asta. Poate ar trebui … Continuă să citești Un weekend la Potcoava

O poveste cu piciorușe

Lucrurile pe care copiii le acceptă mai greu sunt de fiecare dată rezolvate prin joacă. Așa spun psihologii, psihoterapeuții, așa spune foarte mult și des Larry Cohen și mulți alții. Și eu zic la fel, cu mâna pe inimă și cu mintea la contribuție, zi de zi, mai ales de când am început această poveste cu Zoe, despre piciorușele ei care într-o zi de iarnă … Continuă să citești O poveste cu piciorușe

The White Rabbit Project

Intai l-am numit proiect. Pentru ca a pornit cu o petrecere. Petrecerea fetei noastre de 1 an, la vremea aceea, Zoe. I-am organizat petrecerea, i-am pregatit invitatii, marturii, amintiri, cadouri, decor, multe, toate la o adunare cu prieteni apropiati si rude, in Constanta, orasul in care s-a nascut. Si tare mi-a placut organizarea, creatia, participarea, incat am vrut sa mai fac. Si de atunci am … Continuă să citești The White Rabbit Project

Antwerp

Sau Anvers pe romaneste. Acest Anvers mi-a parut (aproape) ca nici un alt oras vizitat de pana acum (exceptand New York si Barcelona si Grasse :)), desi pare sa aiba putin din Amsterdam, putin si din Stockholm, putin si din Paris, putin din Zurich. Anvers a fost calm si totusi vibrau magazinele si stradutele si restaurantele de la atata civilizatie, mancare buna, grija, atentie, de … Continuă să citești Antwerp

Joc cu rimă

Spoiler alert: o postare cu multă rimă. Nu neapărat de pomină. Cam toate întâmplările de peste zi alături de copil (mai ales mic), uneori chiar și peste noapte necesită un izvor nesecat de idei ingenioase. Pe lângă ceva umor și uneori noroc, ca să nu mai zic inspirație. Răbdarea vine de la sine, limitele și fermitatea sunt sfinte. Dar ideile, eventual cât mai trăznite, sunt … Continuă să citești Joc cu rimă

Ouă de Paște

Am vrut să fac ouă galbene, albastre, portocalii, pe lângă toate cele roșii. Mi-am salvat linkuri, am căutat diferite metode de colorare, care de care mai simpatice și naturale, mai cu varză, mai cu frunze, mai cu turmeric și coji de ceapă, am citit și despre tehnica șervețelului, am selectat șervețele cu inimioare, buline, triunghiuri (din colecția personală) ce mai, o nebunie mare. Și-apoi a … Continuă să citești Ouă de Paște

I am too old for this shit

M-am uitat mereu cu un ochi stramb si cu altul larg deschis si uimit-surprins la copiii imbracati la fel, la hainele purtate uniforma, la tenesii luati de val si in general la lucrurile care nu pareau deloc personalizate, ci mai degraba luate sau primite de-a valma. In acelasi timp, fatis sau in secret, imi placea cand mergeam la scoala cu o fusta asemanatoare cu a … Continuă să citești I am too old for this shit