Te iubesc Zoe de 5 ani. Te-am iubit de când aveai o lună și o săptămână, căci atunci am aflat că exiști în mine. Te-am iubit mereu, de când te-am crescut în burta mea și ai mâncat de toate, mai ales înghețată și te iubesc până la nesfârșit, dincolo de soare, de toate stelele și toate planetele. Te-am iubit și atunci când voiam să ieși … Continuă să citești Zoe de 5 ani

Sau Ana, campioana. Așa mi-a zis Alice când m-am lăudat că am înotat într-o seară la Dinamo, peste toate așteptările mele. Sunt câteva momente în viața mea, câteva, nu multe, în care am fost mândră de mine. Mulțumită cu tot corpul și sufletul, poate chiar asta e fericirea. Ziua când am intrat la facultate, momentele în care am luat examenul Cambridge și diploma de limbă spaniolă, … Continuă să citești Eu, înotătoarea

Tu, mamă, care tocmai ți-ai adormit copiii, mai greu, așa ca mine și ai stat cu sufletul la gură să fii sigură că îi auzi respirația uniformă, ca să te poți ridica ușoooor din pat. Imediat ce faci asta, trebuie să faci următoarele. Asta dacă nu ai adormit cu ei odată sau nici măcar nu ți-ai propus să faci asta cel puțin încă vreo oră, … Continuă să citești Ce trebuie să facă o mamă imediat după ce își adoarme copiii?

Povestea e foarte scurtă, pe alocuri ciudată și are doar 3 personaje. E de fapt o temă de curs, la cursul de storytelling pe care îl fac de câteva săptămâni cu Iulian Tănase. Iar el ne-a zis: scrieți o povestire, în 15 minute, cu niște cuvinte alese, în funcție de preferințe și totuși aleatoriu. Și cuvintele însumau așa: trei specii de păsări, două branduri de alimente, … Continuă să citești Clara și Matei, o poveste în trei

Mă joc cu fetele oricând. Când vor să ne ascundem, în parc, jocuri cu roluri, cu personaje din povești, reale, inventate, orice. Îmi place să fiu cu ele. Sunt si seri pe care nu ni le petrecem impreuna. Ba un film in doi, ba o iesire cu prietenele, ba cursul de storytelling. Dar de obicei seara suntem toti 4 pe baricade. Iar la jocuri, citit, gatit, … Continuă să citești Cum am convins un copil să probeze rapid trei costume de schi

Nu te-am așteptat neapărat. Nu te-am visat, nu am sperat. Dar dacă tot ai venit, să știi că eu promit: să nu m-agit, să nu mă grăbesc, să chibzuiesc, iar cand voi fi mai hotărâtă, să nu mă ții in loc, mai bine să îmi dai puțin noroc. Vreau să țin pasul cu tine, când mai e puțin până la vacanță, când mai e puțin … Continuă să citești Bine ai venit, 2017

Mă trezesc, ea încă doarme. Zoe vorbește tare pe hol, îl strigă pe Radu, face pipi, face de toate. Ea nu se trezește. Nici nu se mișcă. Stă perpendicular pe mine, cu capul în picioarele mele, în timp ce picioarele ei sunt cumva încolăcite sub fund. Eu stau în poziția mea plictisitoare cu capul la perete, nemișcată, să nu o trezesc. Când mă întorc, se … Continuă să citești O dimineaţă cu Milla

Mâine este Webstock. Conferința dedicată categoriei social media. De 9 ani există Webstock și anul acesta m-am înscris și eu. Sunt curioasă cum o să fie. Ce o să aflu din gura unor specialiști, bloggeri, oameni vizibili în social media, care au tehnică, talent, experiență. Sunt curioasă pentru că acest social media nu funcționează ca un telefon nou sau ca o pagină de word sau … Continuă să citești Webstock 2016

Am fost pentru prima dată în Thassos și s-ar putea să mai mergem. Pentru că a fost frumos, plăcut, apa curată, mâncare bună, care nu costă mult. Nu costă așa cum costă mâncarea în Creta unde am fost anul trecut. Mă arunc oricum să zic că mâncarea în Grecia e bună cam peste tot. Există doar variațiuni pe temă și locuri cu mâncarea și mai … Continuă să citești Prima dată în Thassos

A fetelor, căci eu am mai fost. Și cum atunci când am mai fost, mi-a plăcut, am zis să le duc și pe ele. Și le-am dus acum 3 zile, într-un loc pe lângă Cheia, unde nu există semnal, dar există multă iarbă, multă pădure, multe oi, multe pârâuri (sau de fapt e unul singur). Multă natură. S-a întâmplat într-un weekend în care Radu era … Continuă să citești Prima aventură cu cortul

Fetele acestea mici, blonde și cârlionțate cred că pot să mă învingă. Încep cu întrebările și cu nemulțumirile și neajunsurile, iar eu tot încerc să le deturnez. Să vedeți cum a fost azi dimineață. Se trezește Zoe și vrea să îi citesc. Nici nu mi se dezlipiseră bine ochii, deși era chiar ora 8. Fix 8 și eu încă muream de somn, iar era energică … Continuă să citești Cu bicicleta mare

Milla a împlinit ieri 2 ani. Iubita mea dragă și cea mai mică e de 2 ani în viața asta mare și frumoasă și tristă și grea și optimistă și de 2 ani în viața mea, a tatălui ei, a surorii ei. Și a tuturor celor care o cunosc. De 2 ani pe lume. Mă înduioșează și mă pune pe gânduri ideea asta a venirii … Continuă să citești Milla de 2 ani

Urmeaza o saptamana unica. Saptamana in care fata cea mare, dar mica, incheie primul ei an de gradinita, merge la prima ei sarbatoare de final de an, „Sarbatoarea verii” ii zice si saptamana in care, la cativa sute de km mai la stanga, incepe festivalul Cannes Lions editia 2016. Ma ia asa cu dor, cu febra, cu o energie pozitiva de cate ori se apropie … Continuă să citești E iunie, e Cannes Lions

Nu există zi să nu mă gândesc la fetele mele. Și când sunt la 1 cm de ele și când sunt la mai mulți kilometri. Mă uit la ele cum se joacă, mă gândesc ce idee mișto le-a venit să facă trenulețul ăsta, cortul ăsta, mâncarea asta, din nisip și scoici și ce-o mai fi sau oare de ce nu fac aia sau cealaltă, mă … Continuă să citești Azi, de 1 iunie

Liră: Nu chiar așa dis de dimineață, ba chiar la o oră rezonabilă pentru mine de 4 ani încoace, adică 7:40, mă scoală fata mică cu o carte. Să citim. Să citim „Uite ce a ieșit din ou”. Nimic prea neobișnuit. Primul lucru pe care îl face Milla dimineața e să își aleagă o carte, să se așeze în fund lângă mine și să îmi … Continuă să citești Azi e Vineri

4 am fost și acum 2 ani în Istanbul. 4 am fost și acum 5 ani în Dublin. Și sper că tot 4 să mergem din 2 în 3 ani în locuri mișto, noi, diferite. Nu atât de mișto încât să ne invidieze soții sau atât de scumpe cât să nu ne permitem. Nu atât de liniștite încât să stăm doar cu burtă la soare, … Continuă să citești 4 fete în Glasgow

  Se înțeleg din priviri. Își dau una alteia câte o jucărie. Milla o vede pe Zoe încruntată și îi oferă pijamaua la culcare. Zoe o vede pe Milla supărată și îi umflă un balon. Sau pur și simplu se văd așa cum or fi ele într-un moment și își oferă lucruri. Rar aș zice și totuși din ce în ce mai des. Se înțeleg … Continuă să citești Cum se înțeleg două surori mici când se înțeleg

Fetele mele țipă mult. Așa sunt ele, țipă de bucurie, de supărare, oricând. Mă deranjează când țipă când vor bolul rapid, când vor să citim ceva anume, când țipă una la cealaltă. Și le zic. Dar știu și de ce țipă în momentele astea și că nu se vor opri decât după un somn, o mâncare, un plâns sau o îmbrățisare. Poate mai multe. Mă … Continuă să citești Țipete de libertate

Uneori uit că am avut o mamă care m-a ținut în brațe. Uit că am stat în brațele unei mame. Că m-am jucat cu o mamă, că am plâns în brațele ei când venea moașa să îmi facă injecții, că am mâncat din mâncarea făcută de ea, că m-a dat în leagăn când stăteam în vestul orașului, că mă plimba pe bulevard, că dormeam cu … Continuă să citești Mama mea

Diverse. Multe. Viața, cum ar veni. Din viața mea. Job Mă uit la ceas. 5:24. La 5 era ședința cu părinții la grădiniță la Zoe. Cum am făcut că să uit. Sau ce-am făcut și am uitat. Oricum nu puteam să stau mult. Am bilet la Visual Playground Open Nights care e în altă parte – departe – a orașului. Mă duc mai bine pe … Continuă să citești Cancer, liliac, kilograme, tramvai

Până o să ajung să vizitez India (și dacă vreodată o să ajung), cu toate poveștile ei, unele de drag și dragoste, altele de dezgust și nepăsare, de solemnitate mai mult sau mai puțin reală, nu știu, dar așa pare din ce citesc, dar până o să ajung acolo, când prind ceva, cum e documentarul acesta, Junun, care să îmi dea un glimpse al locului, … Continuă să citești Junun

Nopțile cu copiii nu au fost niciodată la fel. La început am culcat copiii în camerele lor. Zoe a dormit întâi în sufragerie, apoi în dormitorul ei când ne-am mutat, Milla a dormit în camera căreia îi ziceam birou, iar acum dorm ori amândouă cu mine, ori fiecare cu câte un părinte. Ori la bunici sau cu mătușa, când suntem noi plecați. Dar de obicei … Continuă să citești O noapte cu #2copiimici

În Bucureștiul care m-a adoptat, deși am cam fost nevoită să îl adopt și eu pe el, există parcul Văcărești. Nu vă spun despre procese și exproprieri și ce se întâmplă în spate, pentru că alții știu mai bine, vă zic doar ce am văzut eu din față. Adică ceea ce trebuie protejat și ferit de gunoaie cel puțin, o regulă fundamentală de bun -din ăla … Continuă să citești Parcul Văcărești

De vreo trei zile incoace scot poze cu fetele de pe Facebook. Pentru ca eu tot pun fotografii cu fetele mele pe Facebook. Pentru ca desi ele sunt ele, sunt si ale mele si deci sunt si eu. Fac parte din mine, au iesit din mine si ma fac si pe mine cine sunt. Si ma bucur sa le arat ca facand parte din viata … Continuă să citești Fotografii cu copii

Nu știu dacă fac ceea ce trebuie în viața asta, dacă îmi cresc copiii cum trebuie, dacă scriu cum trebuie, dacă îmi fac jobul cum trebuie, dacă sunt cât trebuie de iubitoare, de răbdătoare, empatică sau curajoasă, nici nu știu exact ce trebuie, dar când mergem în plimbări, în călătorie, la munte sau la mare, simt că „trebuie” să povestesc despre asta. Poate ar trebui … Continuă să citești Un weekend la Potcoava

Michel Godard e un alt Godard. Nu e regizorul. E cantaretul de jazz. As zice un jazz neconventional. Dar asa multe combinatii de instrumente si de stiluri si de influente au aparut si s-au tot amestecat cu personalitatile cantaretilor incat nimic nu mai e conventional. Ce bine. Doar ca Michel Godard are acest instrument al lui, preferat se pare, care se cheama tuba. Folosit si … Continuă să citești Michel Godard

Lucrurile pe care copiii le acceptă mai greu sunt de fiecare dată rezolvate prin joacă. Așa spun psihologii, psihoterapeuții, așa spune foarte mult și des Larry Cohen și mulți alții. Și eu zic la fel, cu mâna pe inimă și cu mintea la contribuție, zi de zi, mai ales de când am început această poveste cu Zoe, despre piciorușele ei care într-o zi de iarnă … Continuă să citești O poveste cu piciorușe

Am primit invitatie la film pe mail. Evident ca n-am vrut sa refuz o invitatie gratuita (pentru mine si alte 3 persoane), dar mai ales n-am vrut sa pierd un documentar italian despre sculptura. Si n-am vrut nici sa ratez un film la Elvira Popescu. Ca parca acolo ma tot duc in ultima vreme si incepe sa devina un loc preferat de cinema. Am citit … Continuă să citești Mâini. Gesturi. Artă

Cuvantul asta harjoana imi place mult. Suna bine, e memorabil, e fun, parca are joaca si zvac in el. Ieri am fost cu Zoe la o sesiune din asta de harjoana cu nimeni alta decat Otilia. Otilia care e o jucausa si o amuzanta si care pare mereu neobosita. Am fost in cladirea asta minunata, unde am filmat odata un spot tv si unde o sa mai … Continuă să citești Harjoana cu Otilia

Am terminat cu Eurobest si m-am mutat la Dubai Lynx. Dubai Lynx este un alt festival de publicitate care are loc, evident, in Dubai, intre 6 si 8 martie, cu ceremonie cu tot pe 9 martie. E un festival despre care am mai scris, la care am mai fost si am plecat cu mult chef de munca si inspiratie. Cam cu asta pleci de la … Continuă să citești Dubai Lynx 2016

Intai l-am numit proiect. Pentru ca a pornit cu o petrecere. Petrecerea fetei noastre de 1 an, la vremea aceea, Zoe. I-am organizat petrecerea, i-am pregatit invitatii, marturii, amintiri, cadouri, decor, multe, toate la o adunare cu prieteni apropiati si rude, in Constanta, orasul in care s-a nascut. Si tare mi-a placut organizarea, creatia, participarea, incat am vrut sa mai fac. Si de atunci am … Continuă să citești The White Rabbit Project

Sau Anvers pe romaneste. Acest Anvers mi-a parut (aproape) ca nici un alt oras vizitat de pana acum (exceptand New York si Barcelona si Grasse :)), desi pare sa aiba putin din Amsterdam, putin si din Stockholm, putin si din Paris, putin din Zurich. Anvers a fost calm si totusi vibrau magazinele si stradutele si restaurantele de la atata civilizatie, mancare buna, grija, atentie, de … Continuă să citești Antwerp

Cum ziceam, am plecat cu Radu şi doar cu el în Belgia, cu ceva strângere de inimă pentru ce se întâmplă acolo, dar şi pentru ce urmă să se întâmple acasă. Urma să o las pe Milla, cea alăptată la cerere şi zi şi noapte, fără lapte de mamă 4 nopţi şi 5 zile. Iar la biberon ea nu acceptă, deci nada de lapte. Şi m-am … Continuă să citești Pauza de alăptare

Luna asta am plecat de acasa. Am plecat in doi, eu cu Radu si am lasat copiii acasa. Am lasat bunica, bona, matusa, dor de fete si stres si griji pentru plecare si am plecat pur si simplu. Am plecat putin cu inima stransa, dar cu dor de duca in Belgia, direct spre Anvers, orasul creativ de care ziceau oamenii de la Eurobest. Eurobestul era … Continuă să citești Eurobest in Belgia

Spoiler alert: o postare cu multă rimă. Nu neapărat de pomină. Cam toate întâmplările de peste zi alături de copil (mai ales mic), uneori chiar și peste noapte necesită un izvor nesecat de idei ingenioase. Pe lângă ceva umor și uneori noroc, ca să nu mai zic inspirație. Răbdarea vine de la sine, limitele și fermitatea sunt sfinte. Dar ideile, eventual cât mai trăznite, sunt … Continuă să citești Joc cu rimă

ragă fotografie / Ce amintire plăcută pe hârtie. Ce tare mi-ar fi plăcut să ştiu să fotografiez mai bine, să pot să fotografiez mai mult şi mai des. Şi mai nou, copii. Mă uit la ai mei cât de frumoşi sunt în ele (în realitate sunt superbi, evident), mă uit la copiii prietenilor, ai rudelor, ai cunoscuţilor, ai tuturor oamenilor, cât de dragi şi veseli … Continuă să citești Dragă fotografie

De cand am nascut pentru prima data,  si mai ales de cand am nascut si a doua oara, traiesc in lumea mea si imi e cam greu sa ies. Am reinceput jobul, am lucrat de la birou, am lucrat de acasa, am inceput proiectul The White Rabbit. Am calatorit si in doi, nu doar in patru si tot in lumea mea ma regasesc dimineata la … Continuă să citești Lumea mea

Nu e ok ce se intampla. E oribil si infricosator. Sa fii abuzat, in halul asta de abuzat. Fara asta violata de niste cunostinte si de niste alti straini, e ceva peste limitele mele de intelegere. Cred ca strainii sunt o specie de oameni atragatori la care poti descoperi tot felul de surprize placute, coincidente dubioase si totusi amuzante, veri de gradul 20, nume de … Continuă să citești Nu și nu

Am vrut să fac ouă galbene, albastre, portocalii, pe lângă toate cele roșii. Mi-am salvat linkuri, am căutat diferite metode de colorare, care de care mai simpatice și naturale, mai cu varză, mai cu frunze, mai cu turmeric și coji de ceapă, am citit și despre tehnica șervețelului, am selectat șervețele cu inimioare, buline, triunghiuri (din colecția personală) ce mai, o nebunie mare. Și-apoi a … Continuă să citești Ouă de Paște

Ești mică chiar dacă ești (mai) mare. Și cred că o să îți spun așa toată viața. Așa cum de fapt mulți alții îți mai zic, începând cu Roxana de la înot. Draga mea Zoe mică și frumoasă și deșteaptă și puternică, te rog să mă ierți. Să mă ierți când nu te înțeleg, căci se întâmplă foarte des. Se întâmplă să nu înțeleg de … Continuă să citești Draga mea Zoe mică

Îmi place să primesc flori, cadouri, mărțișoare. Ca o doamnă ce sunt, îmi place să le primesc de la oricine, dar ca o fiică ce mă aflu și soție ce am devenit, mă bucur cel mai tare când le primesc de la tatăl și de la soțul meu. Tata iubește să ne ia flori și o face des. Radu are și el o mică pasiune … Continuă să citești Mărțișor

Sunt de o saptamana cu Milla la bunici. Si pentru ca totul se raporteaza la fete, parintii mei au devenit, in orice forma de comunicare, bunicii ei. Dupa o mini vacanta la munte, eu am mai poposit aici din mai multe motive: sa petrec mai mult timp doar cu ea, sa ma linistesc dupa o vacanta cam agitata la munte (in care Zoe, prima dintre … Continuă să citești Fără Zoe

Am vrut sa incep sa scriu pe anul asta din prima zi. A trecut una, au trecut multe, a fost foarte bine. Mult mai obositor, dar din ce in ce mai bine. 27 de zile au trecut deja. Am inceput cu multa, dar multa putere de munca, de schimbare in bine, de nerabdare la capitolul vise si de rabdare la capitolul copii. Dar cum voiam … Continuă să citești O viata noua

Pentru cele doua pe care le am dar si pentru orice alt copil as mai avea. Desi fiecare copil e diferit si inca nu stiu cum vor fi aceste diferente in timp, imi doresc 3 lucruri clare pentru ele. De la Otilia mi se trage care la cursul ei „Joc si Emotii” ne-a spus ca nu putem sa vrem sa avem copii si asa si … Continuă să citești Ce-mi doresc pentru fetele mele

Aseară am avut această revelație cum că Milla seamănă cu Dumbo. Până acum parcă aducea a vulpiță. Dar nuuu. E Dumbo mic și (mai) pitic. Nu la urechi îmi stă gândul și nu la ele mă refer, deși ăsta e șpilul lui Dumbo. Ci la privirea lui ghidușă, jucăușă, simpatică foc. La felul cum clipește și zâmbește. Milla e din ce în ce mai amuzantă … Continuă să citești Dumbo Milla

Ce aveam inainte zile de neuitat, dar acum cu fetele acestea doua, trebuie sa imi notez zilele. Ca sunt atatea de neuitat, ca le uit pe toate. Azi a fost una dintre ele. Milla mi-a dat trezirea la 4 dimineata. De-abia la 6 jumate a catadicsit sa adoarma la loc, desi era foarte, dar foarte simpatica cand gangurea de zor in miez de noapte. Eu … Continuă să citești O zi de neuitat

M-am uitat mereu cu un ochi stramb si cu altul larg deschis si uimit-surprins la copiii imbracati la fel, la hainele purtate uniforma, la tenesii luati de val si in general la lucrurile care nu pareau deloc personalizate, ci mai degraba luate sau primite de-a valma. In acelasi timp, fatis sau in secret, imi placea cand mergeam la scoala cu o fusta asemanatoare cu a … Continuă să citești I am too old for this shit

Daca ar fi trait, astazi ar fi implinit 64 de ani. 64 de ani si eu o stiu doar pana la 36. Si o vad mereu asa tanara si frumoasa si cu parul usor carliontat, intr-o nuanta castanie, cu ochii mari si rotunzi si calzi. Asa o stiu si asa ar fi stiut-o si nepoatele ei daca ar fi cunoscut-o. Bine ca exista poze si … Continuă să citești Mama mea

O să le țin mereu în brațe. N-o să pot mereu, sunt zile cu drumuri lungi sau cu sacoși multe sau cu geantă grea și noi stăm la etajul al patrulea și nici lift n-avem. Cu dureri fizice, cum s-ar zice. Dar o să le țin când o să-mi ceară, fiecare pe limba și calea ei naturală. Și mi-ar plăcea să le țină oricine din … Continuă să citești În brațe