Am întrebat-o pe Solène: De ce să faci 3 copii când părinții sunt doar 2?

Am cunoscut-o anul trecut pe Solène, în sala unde fata mare urma să înceapă clasa pregătitoare. Dar ea e în România de 12 ani. Și-a cunoscut soțul la Londra, în 2005, unde a fost o perioadă cu bursă Erasmus. Iar după un an de relație la distanță și o facultate finalizată la Paris, s-a mutat ulterior, în România, „ca să fim împreună full-time”. „M-am gândit că după facultate chiar nu am nimic de pierdut și că va fi o experiență interesantă să descopăr România și să învăț limba. Am găsit repede de lucru și fără să ne dăm seama, ne-am făcut viața aici”.

Ce simplu pare și sunt sigură că așa și este, acolo unde știi că lucrurile funcționează doar împreună și unde e nevoie doar de iubire și încredere ca să funcționeze.

3X3 întrebări pentru Solène Cesbron

Designer (Brandient) și Owner Zvâc

1: De ce naiba ai făcut trei copii?

Am crescut cu două surori, iar în jurul meu au fost multe famili cu câte trei copii. Parcă ăsta e tiparul în Franța, familia cu trei copii. Când ne-am hotărât să facem primul copil, cumva eram sigură că vor urma încă doi, la un moment dat. Iar după ce s-a născut al doilea copil am avut de câteva ori chiar sentimentul că lipsește unul.

Cred că pentru soțul meu nu a fost neapărat la fel de firesc de la început, însă după primul, și-a dorit și el mai mulți și a inițiat proiectul nostru pentru al treilea copil, pe care am ales să-l aducem în familia noastră prin adopție. Ne simțeam bine și confortabil cu băieții și ni s-a părut că suntem pregătiți să aducem în familia noastră mai degrabă un copil mai mare, mai apropiat vârstei băieților, decât un bebeluș. Așa că de un an și jumătate, avem și o fetiță care, întâmplător, s-a născut chiar în același an cu băiatul nostru cel mic. Așa că avem acum un băiat de 8 ani și jumătate și un băiat și o fetiță de 6 ani și un pic.

2: Care sunt cele mai bune sau mai plăcute 3 lucruri/momente când ai 3 copii?

Mesele cu ei sunt foarte plăcute chiar dacă în timpul săptămânii suntem mai mereu într-o cursă contra timpului. Au tot timpul ceva de întrebat, de povestit, observații, întâmplări sau chiar glume.

Îmi place foarte mult și când ne jucăm toți cinci, împreună. Cu cinci jucători multe jocuri sunt mai distractive decât cu trei. Chiar și când nu ne jucăm toți cinci împreună, se găsește tot timpul câte un partener sau chiar doi, pentru cine are chef de joacă.

Evident că vacanțele nu pot lipsi dintr-un top cu cele mai bune momente petrecute cu ei. Atunci avem timp și ne bucurăm cât de mult putem de momentele petrecute împreună. Încercam chestii noi, mergem mai des la restaurant, învățăm despre locurile pe care le vizităm, ne jucăm mai mult, ascultăm muzică și povești în mașină sau jucăm Fazan și întărim relațiile dintre noi.

3: Dar cele mai nasoale sau obositoare 3?

Rutina de zi cu zi. Trezit 3 copii, pregătit de trei ori mic dejun, 3 gustări, supervizat și ajutat la îmbrăcat, spălat, pregătiri pentru școală. Logistică de zi cu zi, cine îi duce, cine îi ia, școală, extra-activități, teme, gătit zilnic etc. Poate fi destul de copleșitor uneori.

4: Ce e mai important când crești 3 copii? Mintea limpede sau ajutorul familiei?

Aș zice că mintea limpede, pentru că restul se rezolvă într-un fel sau altul. Dar în cazul meu mintea limpede și răbdarea, împreună cu creativitatea pentru a găsi soluții,  sunt posibile doar dacă îmi țin oboseală sub control. Deci știu că e important să am grijă de somnul meu chiar dacă nu-mi vine prea ușor să mă culc devreme. Uneori soluția este un somn de 4 ore suplimentare într-o sâmbătă după amiază. Nu strică să ai un babysitter la îndemână pentru câte o escapadă în afară rutinei familiale și nu refuz niciodată ajutor de la bunici.

5: Ai vreun sfat pentru mamele care vor să facă al treilea copil? 

Nu am sfat. Cred că dacă dorință de a avea încă un copil există, soluții pentru eventualele dificultăți care pot apărea pe parcurs se vor găsi.

6: Știi care cartea preferată (sau jocul) a fiecăruia dintre cei 3 copii ai tăi? 

În momentul de față, cred că toți trei ar zice că Monopoly este jocul lor preferat, însă lucrurile astea se schimbă destul de repede. Și cu cărțile e la fel. Mai mult decât jocul sau cartea preferată, știu cum abordează fiecare un joc nou, sau cum reacționează fiecare dacă pierde sau câștigă. Știu cine își dorește tot timpul o cutie de Lego nouă să o facă de la zero după instrucțiuni și cine preferă o pungă cu piese disparate pentru a inventa ceva după plac. Știu pentru cine trebuie să păstrez toate cutiile goale, cartoanele și paginile colorate din reviste și pentru cine să pun deoparte filmulețele cu dans. Știu care dintre ei are nevoie de încurajări sau de reguli clare și cine trebuie ajutat să-și regleze așteptările și anxietatea.

7: Dar mâncarea?

Cu mâncarea avem câteva feluri pe care le gătim mai des, pentru că toți trei le apreciază și noi le gătim ușor.  De exemplu pilaf cu curcan și morcovi, tocăniță de cartofi, supă cremă de legume -le fac pe culori, verde, albă, roz, ca să nu ne plictisim-, lasagna, pui la cuptor cu legume, chiar și pârjoale făcute în cuptor cu dovlecei.

Însă ne place să încercam chestii noi și să vedem cum gusturile evoluează. Mai nou, încercam să gătim împreună și asta este foarte plăcut.  Testăm și rețete noi ca să ne îmbogățim repertoriul, acum când copiii mănâncă acasă toate mesele. Ieri am făcut caneloni cu spanac și ricotta. Pentru mic dejun fac granola sau orez cu lapte.

8: Care e primul lucru pe care îl faci când ești singură, fără nici unul dintre cei 3 copii?

Nu mai gătesc aproape deloc, mă culc târziu și mă trezesc la fel, ies mai mult în oraș, chemăm prieteni mai mulți pe la noi, mai prindem un film, o expoziție etc. Adică trăiesc, cumva, cât de spontan pot și arunc în aer rutina pe care o avem de obicei cu copiii. Și atunci îmi dau seama că și asta e obositor și că probabil, datorit rutinei impusă de viața cu trei copii, ajung să fac mai multe chestii decât aș face fără ei.

9: Dacă ai fi știut cum va fi, ai mai fi făcut 3 copii?

Probabil că da, pentru că decizia de a avea copii, (1, 2, 3) nu cred că a ținut de vreo cercetare amănunțită sau pentru că am cântărit aspectele pro și contra foarte serios. Așa am simțit noi și așa am făcut. Ce pot să zic acum, cu siguranță, este că nu-mi pare rău și că este o mare bucurie să îi am pe fiecare dintre ei în viața mea.

Mulțumesc frumos, Solène, pentru răspunsurile, care deși au venit mai târziu, au venit cu răbdare, din inimă și desigur, fix din experiența personală. Mai ales cel de la întrebarea nr.6. 

4 gânduri despre „Am întrebat-o pe Solène: De ce să faci 3 copii când părinții sunt doar 2?

  1. Dincolo de raspunsurile de bun simt, mi se pare ciudata abordarea cu „de ce 3 cand vii sunteti 2”. Adica, de ce ar trebui sa fie 2 copii? Este jignitor pentru parintii cu multi copii. Eu am 6 si am auzit multe aberatii legat de acest aspect, inclusiv pareri de genul „e destul 2 copii ca sa inlocuiasca cei 2 parinti pe planeta cand aceia vor muri”. Este o ineptie! Pe care dintre copiii mei propun acele persoane sa il „elimin”? Care dintre ei nu are dreptul sa traiasca, dupa capul lor cel „inteligent”? Eu cred ca un parinte are atatia copii cata dragoste incape in inima lui!!!

    Apreciază

    1. Buna. Intr-adevar Solene mi-a raspuns foarte frumos si foarte sincer. Iar intrebarea mea, folosita la fiecare mini interviu cu aceste mamici minunate, este usor amuzanta. Pentru mine si asa a fost si pentru ele (si sunt sigura ca si pt Solene), din feedbackul si raspunsurile lor. Desigur ca fiecare familie poate avea cati copii isi doreste. Si eu mi-am dorit mai multi dintotdeauna, mai multi de 2 vreau sa zic. Acum intamplator sunt gravida cu al treilea si de aici a si venit intrebarea. Iar umorul vine din faptul ca parintii sunt doi si uneori e greu sa tii mai mult de unul in brate in acelasi timp. Atata tot. Desi am purtat in Marsupi si Manduca si si ambii copii uneori, ba chiar si sotul a facut asta in unele momente. Deci nu cred ca ar trebui cineva sa inteleaga vreo jignire sau discriminare in aceasta intrebare. Eu sigur nu a vrut asta. In acelasi timp sunt sigura, ca fiecare trece o intrebare si un raspuns prin filtrul experientei personale. Cat despre copiii tai, te felicit si te admir pentru cei 6. Si chiar n-ar trebui sa te simti jignita de intrebare, desi daca te-ai simtit, mi-ar placea ca un gand de la mine de admiratie, sa te faca sa te simti mai bine.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Buna! Multumesc pentru raspuns. Imi cer scuze daca am parut prea defensiva sau „gata de atac” in comentariu, dar chiar am auzit multe pareri care pot sa produca multa durere in sufletul unei mame… Ceea ce eu consider natural si normal, alti oameni vad ca pe ceva negativ chiar…si de aici tendinta de aparare. Sa ai o aarcina si o nastere usoare si sa iti traiasca multi ani fericiti copiii!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Copii sunt cele mai mari binecuvântari oferite de Dumnezeu femeilor. Ele traiesc cu adevarat si sunt cu adevarat împlinite si fericite, doar prin nastere de copii.
    Parintii mei au facut 9, iar acum, mama noastra se bucura înconjurata de copii, nepoti si stranepoti, raspânditi pretutindeni din România pâna în USA. :)
    O zi superba, draga ANASIMARIA !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s