O gravidă în libertate

A fost odată o fată, dacă vreți să știți

Era rotundă, ca o minge de fotbal sau poate de volei, umflată

Se transformase în altcineva

Cu greu se recunoaștea, greu respira, greu se mișca, și desigur, foarte greu dormea

Lumea o știa, era tot ea, cea care râdea, plângea, scria sau mânca

Ce-i drept, nu mai mânca porumb fiert, asta nu era deloc corect.

Într-o zi a tăiat un castravete și tare s-a mirat că nu a tăiat și dintr-unul sau chiar din două degete

Degetele ei păreau bune de mâncat, de pus la presat, de mângâiat, de orice, dar nu de manevrat obiecte

Ar fi fost păcat pentru toate obiectele din sticlă sau ceramică

Păcat de căștile fără fir, de cerceii cu piatră verde, de paharul cu picior, primul martir

La un moment dat a răsturnat jumătate din cutia cu cremă, atunci să vezi panică

Dar degetele ei erau bune la joacă

Și brațele precum pernele moi, perfecte pentru somnul copiilor, în orice zi sau măcar într-o joi

Se lăsau în voia capetelor mici, obosite de la atâtea idei și năzdrăvanii și șotii și nebunii.

Această fată părea deghizată, în corp de Hulk sau de balenă eșuată

Cu burtă tare, în care nu se ascundea vreo piatră, ci chiar era o altă fată

Această fată camuflată, cu o falcă mai umflată decât cealaltă

Cu mai multe vinișoare și kilograme pe picioare, cu tensiunea cam mare

Cu aceeași ochi căprui care fură inima oricui, în continuare, spera ea, și a soțului

Această fată nu mai credea că ziua nașterii va veni

Nu mai credea că va reuși

Dar când o fetiță mică o întreba curioasă și intrigată

Dar cum se face laptele în corpul tău, mami? Cine îl pune acolo?

Atunci fata își recăpăta puterea și forța și răbdarea

Și se gândea că orice s-ar întâmpla

Cu zâmbetul pe buze și scutece, pe toate le va rezolva.

Dar între timp, ce pana ta faci cu vezica?

Tenul e luminos și chipul pufos, părul sănătos

Dar ce face corpul, cu plămânii plecați în deplasare

Cu intestinele din dotare, strivite și înghesuite

Cu un ficat probabil împins și extenuat, cu prea puțin somn și arsuri la stomac

Și dureri de spate, dar și de cap?

Noroc că există haine de fată și masă de înfășat

Și teneșii Bensimon pe lume și cercei de toate formele și culorile

Și cel mai și cel mai important, dorință de alintat, de pupat, de alăptat.

Și un loc în inima ei, care se împarte, ușor-ușor în mai multe bucăți egale, nu doar în trei.

Corpul unei gravide e și frumos și ciudat și uluitor și diform. E de neimaginat. Corpul îngrijit sau mai puțin îngrijit, iubit sau mai puțin iubit, mai mult decât trebuie hrănit, dar în același timp moștenit. Așa pot fi stările și emoțiile și schimbările. Și poate chiar așa, o să zic eu, despre mine, la anul sau peste doi ani sau la 90 de ani. Cine știe. Mai bine să ascultăm o melodie.