Inima mea

Inima mea e mare. În ea încap multe persoane, multe emoții, multe obiecte. În inima mea încape o casă cu multă iarbă, cu doi aluni, cu jucării din lemn. Încape mult porumb fiert. Încap un soț, trei copii, părinți, mătuși, rude, prieteni, oameni, fustele lungi și turbanele. În inimă mea încape marea, încape muntele, încape New York, încape caracatiță la grătar. Multă mâncare, după cum se poate observa.

În inima mea sunt și lucruri și oameni și întâmplări. Au loc toate acolo, pentru că e cald și calm acolo, în camerele ei. De obicei. E pace, nu e grabă, nu e frică, nu e încordare, e moale, e loc, e înțelegere, e grijă și atenție, e deschidere și acceptare. Dacă inima mea are patru camere, atunci fiecare membru al familiei are camera lui. Pe toți îi țin acolo. Poate mai puțin pe mine. Nu e bine.

În inima mea e bucurie. Când reușesc să termin de citit o carte, când ne pregătim de călătorie, când el face creveți, când eu cumpăr vin, când facem planuri, chiar dacă nu le finalizăm.

În inima mea e liniște, când suntem toți sănătoși, când ne respectăm, când ne vorbim blând, când suntem bine, impreună.

În inima mea e și tristețe. Și greutate. Sunt cuvinte răstite sau nerostite care se întâlnesc cu alte vorbe, iubite și îndrăgite și parcă nu își găsesc locul unele lângă altele. Dacă nici ele nu știu ce caută acolo, eu cum să știu? Sunt și vorbe care n-au putut fi spuse sau n-a fost timp pentru ele și ele s-au transformat în trăiri și din creier și din gât au coborât în inimă și au îngreunat-o. Au apăsat-o până au cocoșat parcă și spatele. Sunt multe bucăți, mici, mari, ciopârțite, sfărâmate. Și-atunci inima asta nu mai poate cuprinde, nu mai poate conține, nu mai poate uneori. Nu e sfârșitul lumii, nu e tragedie, nu e dramă. E doar tristețe. Voi ce faceți cu tristețile voastre? Eu stau cu ea, cu tristețea asta, apasă, în jur se face liniște, nu liniștea de claritate, ci liniștea de neputință, nu-mi vine să vorbesc, să explic, să mai întreb, n-am nevoie de ajutor, sunt atentă la ce simt, nu-mi vine să fac mai nimic, nu vă mint, dar ce fac, fac puțin și sigur și cu drag, aș vrea să scriu tot despre cărți, copii, fete, filme (și să mănânc mai puțin), hai, fie, și o listă cu cadouri de Crăciun, măcar câteva obiecte, nu o mie, dar uneori e doar despre mine și altceva nu-mi vine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s