Despre scris

Pentru ca scrisul este cel mai important pentru mine. Scrisul elibereaza orice stres si face din tantar-armasar in cel mai bun sens al cuvantului. Scrisul aduce oameni impreuna si situatii si idei de tot felul. Scrisul incepe undeva si nu stii niciodata unde se termina. Nu exista timp special pentru scris. Dar cand incepi sa scrii, devine timpul (cel mai) special. Si te tine treaz noaptea. Chiar si acum la 5 am, cu ochii lipiti de somn. Writing can do that. Sa spun o vorba fata-n fata este bine si direct si la indemana. Dar sa scriu pe indelete e…

Momente

Pentru ca stau acasa cu Zoe si imi petrec fiecare zi alaturi de ea, sunt atenta la orice miscare. Si observ involuntar orice lucru nou pe care il face. Sunt insa lucruri care au devenit obiceiuri si care sunt extraordinar de frumoase si de placute. Si sunt momente pe care de-abia le astept. Sa o tin in brate dimineata dupa ce se trezeste, cand e calda ca o painica si chicoteste in brate si apoi pune degetelele pe florile de pe halatul meu. Sa o las sa ma traga de cercei, cand de unul, cand de celalalt cu o curiozitate…

Noutati

ZOE Al cincilea dinte. Mers oficial de-a busilea. Pana acum ne-a incantat privirile cu mersul in stil foca. A fost tare fun. Am si inregistrat-o putin. Cred ca trebuia mai mult si mai des. Caci acum chiar merge de-a busilea si s-a dus stilul improvizat. Dar si asta este cat se poate de fun. Pe zi ce trece schimba vitezele. Acum cred ca e viteza a 2-a spre a 3-a. Batai din palme. Mai lent sau mai in forta, dar sunt batai din palme. Ceea ce este excelent. MA-SA Tine dieta si face aerobic. Mersul ei de-a busilea este mai…

Instincte

Mereu am zis ca instinctul e primul care conteaza. Ratiunea isi are si ea momentele ei de glorie, dar instinctul, zau daca nu e cel mai important. Pentru ca e un sentiment care vine de undeva din tine si te ghideaza involuntar sa faci o actiune pe care simti ca trebuie si e nevoie sa o faci asa si nu altfel. Iar instinctul matern, fie el si un cliseu pe alocuri, exista undeva si razbate involuntar. Ceea ce pe mine ma bucura nespus. Pentru ca pe langa medici de familie si pediatri si psihologi si carti de specialitate sau bloguri,…

Vocalize

De mai mult de o luna, Zoe a inceput sa faca vocalize. Dese si clare. Pe zi ce trece se tot diversifica si intensifica. E tare amuzanta chitaiala asta. Mai putin uneori cand ma doare capul de la nemancare si nesomn. Dar chiar si atunci e dragut sa o vad si sa o aud vorbindu-mi pe limba ei. Tot un clinchet de clopotei, zi de zi, de dimineata pana seara. Dar cel mai mult si mai mult seara inainte de culcare. Sta cu capul pe mine, se trage de par, se loveste de pieptul meu, ma trage si pe mine…

2013

O sa fie un an cu noroc. Contrar superstitiei in care oricum nu cred, zic ca 2013 o sa fie un an bun. Pentru ca il incep cu ambitie si speranta si mult mult optimism de fata. Anul asta orice rezolutie vreau sa se transforme intr-o revolutie. Sa fac tot ce imi propun. Sa profit mai mult de timp. De orice zi, de orice seara, de orice weekend, de orice plimbare la mare sau la tara. Sa profit de soare, de timpul petrecut acasa sau impreuna la masa. Pentru ca, ce-mama-ma-sii-nu-i-nicio-noutate, timpul trece. Trece al naibii de repede. Iar cu…

Declaratie de dragoste

„Draga mea Zoe, E sfarsit de 2012. Mai sunt cateva ore si se incheie anul in care te-ai nascut. Ce an a mai fost si asta. Te-am asteptat foarte mult. 41 de saptamani. A fost greu cand erai in burta. Si nu din vina ta. Din vina multelor mele kg care se tot adunau si spre final ma impiedicau sa mai fac tot ce voiam. Dar in tot timpul asta ai fost mereu in gandurile si in inima mea. Incercam sa imi imaginez cum va fi cu tine alaturi de noi. Dar pana nu ne-am intalnit, nu puteam sa fi…

De Revelion

Ne pregatim de Revelion. Adica merg sa cumpar niste paine, niste suc, niste apa. In rest nimic. Nu am rochie sau haine speciale. Nici eu, nici Radu. Mi-am coafat insa parul si incerc sa il tin desfacut chiar. Macar 24 de ore. Nu am o coafura sau un machiaj anume. Nici la nunta nu am avut. Ce sa mai zic de Revelion. Facem un Revelion in casa, acasa. Am mai facut asta. Cel putin pana la 14-15 ani. Acum e altceva. Are legatura cu dragostea. Am vrut sa fim alaturi de Zoe. Nu stiu daca puteam sa mergem undeva, la…

Un Craciun

Asta nu a fost un Craciun oarecare. A fost un Craciun diferit. Iar diferit nu inseamna ca a fost rau, dar nici foarte bine. Nu l-am facut acasa si nici nu am mancat caltabos sau toba in ziua cu pricina. Am fost plecati la munte intr-un hotel cu mobila inchisa la culoare si cu foarte multa caldura. Cu muzica tare cantata de o tanti batrana si vopsita blond si cu mancare proasta la restaurant. Un hotel care arata bine in fotografii si care se prezenta promitator. Serviciile  in schimb au fost bune si personalul tare amabil. Ceea ce a ajutat…

Primul dinte

„Eu zic ca ziua de azi a fost cu noroc. Desi e o zi de 13. Pentru ca tatal tau ti-a descoperit primul dinte. Incisiv inferior, mic mic, dar care a crescut repejor. Pe 10 decembrie am aflat de la doctor ca ai pre-eruptie dentara si iata acum dintele in gura, n-a fost doar o vorba goala. Intamplarea a fost urmatoarea. In timpul procesului de clantanire zilnica, tatal tau cel bun si drag a simtit dintele si implicit o durere scurta, ceea ce il face cumparatorul direct al unui lucru alb, dupa cum spune traditia. Si pe mine m-ai tot…

Status

Scriu din ce in ce mai rar pe blog. Nu e bine. Pentru ca am atatea de scris. Pentru ca se intampla atat de multe. Si nu vreau sa le uit. Si inevitabil, pe unele o sa le uit. Deci trebuie sa le scriu, ca sa nu le uit si sa mi le amintesc mereu. Cand a zis Zoe pentru prima data ‘ma-ma‘, cand a facut primul pas in fata, nu doar in spate, cand am descoperit un restaurant misto si oricand am facut ceva care mi-a facut viata frumoasa. In capul meu se deruleaza toate. Ma bag in pat…

La miezul noptii

As fuma o tigara. Sau mai multe. Si as bea un pahar de vin. Sau doua. Orice fel de vin. Dar sa fie bun, bun, bun.  Un rose. Sau unul alb. Un Chablis. Sau un prosecco. Si as asculta Barrio Latino. De fapt Barrio Latino pot sa ascult. Ceea ce si fac.  

Ce e important

Nu stiam despre acest proiect video. Proiectul „Important”. Am aflat azi, cand am vazut un link la Monica Jitariuc pe Facebook. Nu il stiu nici pe autorul proiectului (dar cautand, am ajuns aici), nici pe Monica care a fost chestionata azi despre Ce e important pentru ea? De fapt o stiu de cand lucra la Friends; ne-am salutat la un moment dat cand eu veneam la prima mea vizita in agentie (cand faceam scoala ADC si tutore ne era Sorin Tranca). Dar atat. In timp insa am mai auzit-o si citit-o pe fb, pe blog si prin alte parti. Mi-a…

Ma-ma

„Asta ai spus azi. O data, de 2 ori, de mai multe ori. Mama! Ma-ma! Maaaa-ma! Eram de fata. Si eu si nasa ta. La a 3-a strigare, te-am si inregistrat. Nu stiu daca constientizezi semnificatia cuvantului, dar m-ai bucurat enorm. Atat vreau sa iti spun. Ca astazi a fost o zi magica. Ziua ciorapilor dalmatieni a fost o zi magica.”

Hopa

Hopa, hopa! Acum vad ca s-a schimbat template-ul de blog. Iaca are poze la vedere. Si eu nu sunt mereu pregatita cu imagini. Mai, mai, mai.Nu e bine. Ca sa dea bine, trebuie cu poze de fiecare data. Bineee. Am inteles. Ia sa go back si sa adaug. Ca doar trebuie sa dea si bine. Nu doar sa fie sincer si din inima.   PS: E bun si cate un printscreen, nu?

5 luni

Zoe, Zoe, Zoe. Sau Tzoe, cum ii spune Dania. E o minune sa o vad cum creste. Si cum ne umple inimile cu bucurie. Pentru ca ni le umple, zau. Cred ca aveam inimi pline si de iubire si de fericire. Dar bucuria asta pe care ne-o da ea este incredibila. De 5 luni, creste, creste si ne veseleste. Cu chitaielile ei, cu strigatele si rasul, cu schemele din picioare, cu miscarile din maini, cu pozitiile de somn, cu nasul borcanat si uneori infundat, cu picioarele durdulii si manutele micute. Tot de 5 luni, ma chitai si eu cu ea.…

JB

Nu de la JB whisky, ci de la Justin Bieber. Pentru ca azi am ascultat pentru prima si prima data Justin Bieber. Vocea Romaniei e de vina. De fapt Loredana e de vina. Ca i-a pus pe baietii aceia draguti – Teo si Bernard- cu voci de adolescenti sa cante melodia Baby a lui Justin Bieber, in prima confruntare. Evident ca nici nu stiam ce e cu melodia asta. Nu am ascultat niciodata Justin Bieber pana acum. Nu am fost deloc curioasa. Dar iata ca pentru toate e un inceput si asta a fost inceputul meu cu idolul pustan al…

La volan

E greu sa conduci pe soselele din Romania. E greu si stresant si scump si deprimant. In cea mai mare parte. Exceptiile precum Transfagarasanul, DN13 (undeva intre Brasov si Sighisoara), o sosea prin campie, prin Bucovina sau un drum minunat spre Cucuteni sunt prea putine si nesemnificative. Din pacate. Pentru ca in rest soselele sunt populate de alti soferi. De soferi rai si nesimtiti. Si de politisti care asteapta spaga. Si de masini foarte foarte mari. Ale caror soferi sunt rai si nesimtiti si in plus, cred ca marimea unui jeep le da putere asupra celorlalti. Fapt pentru care se…

Cu gluga

Cum te prind pe terasa bunicilor, cum te pozez. Parca e locul perfect. In plus, tu esti mereu simpatica. Iar cu gluga asta pe cap, ai fost geniala, Zoe.

Vorba dulce mult aduce

Azi e joi. Marti am facut involuntar un test cu Zoe. Dupa vreo 4 ore de cutreierat impreuna prin Ikea, prin Mall-ul Baneasa, prin Mobexpert, unde i-am si dat sa manance pe o canapea cu flori incredibil de urata, a venit vremea sa plecam. Cat sa reziste si ea? Iar pe drumul de intoarcere, ce sa vezi – trafic intens, aglomeratie, claxoane. Iar in spate o aveam pe Zoe plangand si pe bunica ei care incerca sa o calmeze cu o jucarie. Am rugat-o sa o lase pentru ca odata suparata, zornaielile nu cred ca sunt de folos. Ba dimpotriva,…

4 luni

La multi ani, Zoe. Pare ciudata urarea, dat fiind ca tu ai de-abia 4 luni. Dar ideea e ca tocmai azi implinesti aceste 4 luni, deci trebuie sarbatorite. Cu urari, imbratisari si pupici alaturi de bunici. Pentru ca la 4 luni esti minunata. Esti la fel de minunata ca la inceput, dar ceva mai inalta si cu cateva kilograme in plus. Adica ai 65 de cm si 6 kg si jumatate.

Intr-o parte

„Fata draga si frumoasa pe nume Zoe. As vrea sa iti pui in calendar data in care ai inceput sa dormi pe o parte. Data de azi adica. De la pozitia usor pe o parte si pe alta, la pozitia preferata pe burta si cea intamplatoare pe spate (si uneori cu un picior ridicat), de azi dormi pe o parte, cu ambele maini adunate. E o placere sa vad cum cresti.”

A fi sau a nu fi cuminte

Imi zicea odata Maria: cand plange un copil, nu inseamna ca nu e cuminte. Inseamna ca are o nevoie. Atunci am inteles teoria. Acum inteleg si practica. Chiar si cand plange aparent fara motiv, nu inseamna ca nu e cuminte. Intotdeauna exista un motiv. Am citit despre asta si descopar pe zi ce trece aceste valente ale asa-zisei cumintenii. De fapt, eu nu cred ca acest cuvant este corect asociat cu copiii. Un copil nu poate fi cuminte sau mai putin cuminte. Un copil este cum este in starea lui naturala: suparat, fericit, morocanos, iritat, deranjat, linistit, zambaret etc. Daca…

Bataia nu e rupta din rai

E bataie pur si simplu. Iar persoanele care bat copii merita ceva. Nu stiu ce. Dar ceva rau de tot. Fie ei parinti, frati, surori, bunici. Persoanele care santajeaza copiii, care ii ameninta, care ii fac sa planga, de asemeni. Ieri se intampla asa: o bunica isi tragea nepotul de mana (mai sa i-o rupa), in drum spre parc: „Daca te prind la groapa cu nisip, te bat de te inrosesc”. Azi, un barbat (tata sau oricine altcineva) tragea niste palme unei fetite blonde, la scara vecina. Iar ea plangea de mama focului si cand a scapat, a rupt-o la…

Surpriza

Astazi am facut cuiva o surpriza. Cuiva insemnand fina noastra, iar surpriza insemnand vizita la birou + pachet drept cadou. Iar cateva dintre produsele Visuell au facut parte din surpriza. Placuta se pare. :) Mai ales pentru o familie de 4, dintre care 2 fete cucuiete.

Casa plina

De cand cu Zoe, nu mai e casa goala. Nu ca as fi simtit vreodata casa goala. Mi-e tare bine si singura acasa. Ascult muzica tare, gatesc, stau degeaba, fac baie in cada. Ce-i drept, tot de cand cu Zoe, nu am mai facut niciuna dintre aceste activitati. Ah pardon, gatitul se mai intampla uneori. Ce vreau sa zic insa ca e o stare de casa plina. De casa cu gangureli, cu chicoteli, cu chitaieli, cu ras de copil. Si chiar daca doarme, stiu ca mai e cineva in casa si e foarte bine. Ca atunci cand o prietena locuieste…

O minune

Dupa ce te chinui 3 luni cu o operatie de cezariana (care e mare si lunga si dureroasa si care nu se inchide si pare ca nu se vindeca), ziua in care afli, direct de la doctor, ca totul e ok, e o zi minunata. E de-a dreptul o minune sa vezi cu ochii tai ca operatia s-a inchis. Ceea ce pare un lucru normal si natural, pentru mine e o minune. Pentru ca parea sa nu se mai sfarseasca aceasta aventura. Cu Betadina, apa oxigenata, pansat, mers la ginecolog pentru curatat si tot asa. Doamne, imi vine sa sar…

Ba da, ba nu

De o luna, tot alergam. Alergam dupa gresie, faianta, parchet, calorifere, centrala. mobilier, bucatarii, nebunii. Si o luam si pe Zoe dupa noi. La apartament, la mall, la Franke, la Ikea, la Targoviste, la Mobexpert. Oriunde e nevoie. O mai lasam si acasa cand avem cu cine. O ora, doua, maxim 3. Nici ca se poate mai mult si nici ca e ok atat. E placuta alergatura pentru noul apartament. E placuta alergatura cu Zoe ca martor al noii noastre vieti. Dar e obositoare. O cam obosim si pe ea uneori. Si ne chinuim s-o ferim de praf, de mizerie,…

Zana Zorilor

Am inceput sa citesc povesti. Nu povesti din cartile mele, ci povesti din carti pentru copii. Si nu citesc oricui, ci ii citesc lui Zoe. Si am inceput cu Zana Zorilor. Frumos ilustrata si prezentata. Am mai avut o tentativa. Atunci nu exista rabdare. Acum exista ceva rabdare. Si un pic mai multa atentie. Cat pentru 2 pagini. In ritmul asta, o terminam pana la iarna. Dar daca creste rabdarea…Si atentia…Si pasiunea…Doamne, ce-om mai citi.

Temeri

De la nastere incoace nu mi-a fost teama de prea multe lucruri. Temeri legate de Zoe vreau sa spun. Nu stiu daca e rau sau bine. Totusi cred ca e bine. Ca nu m-amsperiat si nu m-am agitat la fiecare reactie noua, care putea sa ne bage in sperieti. Desigur, am avut intrebari. Am vorbit cu pediatra pe mail sau la telefon, la ore rezonabile. Ori de cate ori am simtit nevoia. Dar cu siguranta de sine ca totul e in regula, ca ce facem facem bine. Au ajutat cu siguranta si cartile si articolele si parerile adunate. Inafara plansului…

Pregatiri de botez

Am inceput cu invitatiile. Invitatiile tricou imprimate cu Z la magazinul Unirea (cu textul pe post de eticheta) si oferite in cutiile cumparate de la magazinul Z. Ce coincidenta oportuna de nume. Suntem inca in proces de inmanare a acestor invitatii, in paralel cu comenzi de mancare si cautari de tort. Desi suntem 20 cu totii, tot nu le-am dat pe toate. Pentru ca vrem sa dam si invitatilor si celor care ne-au ajutat pe langa si celor plecati pe-afara, care nu au cum sa fie alaturi de noi. Dar ele sunt dragute si asta conteaza. Ajung ele la destinatari…

Fara titlu

Acum 45 de minute am citit asta. Apoi asta. De atunci plang si ma rog pentru ei. Si merg sa ma uit la Zoe. Tot de atunci, doarme. Doamne. Doamne ajuta Zoe. Sa fii sanatoasa!

Job

M-am conversat pe mail cu o doamna care nu este nici Managing Partner, nici Managing Director, ci este Managing Mother. Iar in aceasta dubla calitate isi creste nu doar copiii, dar si business-ul. Excelent! Scopul conversatiei a fost achizitionarea unor pastile naturale care se pare ca stimuleaza lactatia: More Milk Plus. Doamne-ajuta asa sa fie.

Oda tatalui

Uneori ma gandesc la chestia asta. Cum ar fi sa cresc singura un copil? Iar raspunsul nu e deloc pozitiv, pentru ca tind sa cred ca n-as putea. Intrebarea vine in zile in care Zoe este tare suparata, iar eu  nu ii dau de cap. Si nu prea ne intelegem bine, caci ea plange, iar eu incerc sa imi dau seama ce are si sa reusesc sa o multumesc. Sau doar sa ii fiu alaturi. Cu rabdare. Sunt mame peste mame care cresc singure copii. Pe ai lor sau chiar pe ai altora. Si probabil, daca as fi pusa in…

Butonul de Like

Sunt o mare consumatoare de Facebook. Inca de la prima accesare. Imi place. Din multe motive. Am luat legatura cu oameni cu care altfel nu cred ca as fi intrat in contact sau pe care nu aveam cum sa ii cunosc altfel. Am pastrat legatura cu fosti colegi, din gimnaziu, din liceu, din facultate. Fosti colegi de serviciu sau de cursuri. Cu prieteni de prin alte tari. Facebook a facilitat comunicarea asta. Atunci cand mailul, telefonul sau intalnirile nu s-au putut realiza, Facebook a fost ceea ce trebuie. Pe de alta parte, Facebook imi ofera un spatiu unde ma pot…

Multi-tasking

Nu am timp de nimic. Clar. Asta e sentimentul. Si totusi fac multe. Incerc sa ma impart cat mai eficient posibil intre Zoe, casa si dieta. Si mai nou botez. Zoe imi ocupa cel mai mult timp si cand ne apucam sa ne jucam, nu ne mai oprim. De fapt ne oprim, cand se plictiseste ea. Degeaba incerc eu sa fiu cat mai simpatica, sa ii vorbesc pe limba ei, sa o gadil, sa o jughin. Ii ajunge si ei la un moment dat si incepe maraiala, smiorcaiala. Si atunci incep plimbarile si alte nebunii. Apoi, cand ea doarme, imi…

Gangureli

Sa nu uit si sa scriu repede inainte de culcare (caci Zoe doarme deja de o ora, ceea ce e o schimbare in bine). Azi am gangurit impreuna in 2 sesiuni (lungi, de peste juma de ora) de nu imi venea sa cred ce imi iese pe gura. Caci de la ea primeam tot felul de vocalize. Dar eu? Eu am fost in stare, la randul meu, sa ii raspund pe limba ei. Cat de amuzant si placut. Cum ne intelegeam noi asa: cu atingeri scurte sau lungi, rapide sau lenese, cu zambete, cu chiote, cu gangureli. Doamne. Nici nu…

2 luni

Nu stiu cum au trecut si cum am ajuns aici, dar am ajuns la 2 luni. Zoe are 2 luni de viata. Doamne-ajuta. Simt ca timpul trece foarte greu, iar uneori mi-l doresc sa zboare. Si totusi au trecut 2 luni in care: – A crescut cu cel putin 5 cm – A pus cel putin 1 kg si jumatate (la cele 4,200 existente), ceea ce inseamna picioare pufoase si manute gingase – A inceput sa zambeasca, sa gangureasca, sa se intoarca in patut, sa planga mai mult, sa doarma mai mult, sa isi tina capul si sa il ridice…

Dileme

Doamne, cate dileme se nasc odata cu nasterea unui copil. O mie si una de dileme mai mici sau mai mari. Iar toate apar sub forma unor intrebari iritante si obsesive si sunt strans legate de sanatatea fizica sau emotionala a copilului, de riscurile la care poate fi supus, de responsabilitatile parintilor vizavi de aceste riscuri si tot asa. Dupa cum spunea dna dr Rodica Nanu: Riscul cel mai mare pentru un copil e simplul fapt ca il ai! Of. Deci pentru noi existenta copilului e o bucurie, iar pentru copil e un risc. Dupa care la noi se mai…

Terapie prin plans

Despre plansul meu de cand s-a nascut Zoe, nu mai zic. Plang, plang, cu motiv, fara motiv, dintr-odata, oricand imi vine. Parca sunt neplansa. Se mai intampla sa existe si alte cauze, dar ea este cea mai mare provocare. Ea cu plansul ei, la randul ei. Caci plansul ei este problema. O problema pe care incerc sa o rezolv, pe masura ce descopar solutii. Iar cea mai logica si sanatoasa metoda pare sa fie cea despre care Aletha Solter scrie in cartea ei „Bebelusul meu intelege tot”. Si anume: copilul care plange se lasa sa planga pentru ca trebuie sa…

Una buna, una rea

As vrea sa consemnez aceasta zi din viata lui Zoe, cand a dormit de aseara, de la ora 23:00 pana azi la ora 13:00, cu doar 2 treziri pentru lapte si astea spre dimineata (la 6:15 si la 10:00). Iar atunci a mancat, nu gluma. O intamplare fericita as zice eu. Mai ales pentru somnul nostru. Dar asa cum se intampla de obicei, dupa un lucru bun, urmeaza si ceva rau. Si anume plans necontrolat si fara oprire. Si cumva ‘din senin’. Evident, plansul nu e rau, asa cum aveam sa citesc si sa invat din cartea „Bebelusul meu intelege…

Amintiri cu copii

Fiecare zi alaturi de Zoe inseamna o amintire amuzanta in plus. Pentru ca pe zi ce trece are momente noi de zambit, de gangurit (pe diferite tonalitati), de strambat (in moduri din ce in ce mai amuzante). Iar cand ziua presupune musafiri si multe tipuri de alint, asta inseamna fete-fete intr-o veselie. Astazi a fost o zi din asta, iar ea a fost o draguta in  bratele si  in ochii tuturor. Si ai adultilor, dar si ai copiilor. Pentru ca tot azi, am fost inconjurati de alti doi copii zurlii. Viata e grea cu copii, dar frumoasa si amuzanta.

The power of walking

Parca am avut o epifanie. Odata cu descoperirea acestei tipe pe nume Maira Kalman si a ideilor ei, am simtit cum rezonez si eu cu ea si mi-am dat seama cat de mult adevar graieste. Ma rog, ea a grait mult adevar, atat prin ilustratiile narative, cat si prin clipurile descoperite pe youtube unde vorbeste despre diferenta intre simtire si ratiune, despre viata si fericire, despre bucuria scrisului, acest delir creativ atat de frumos si ceea ce m-a pasionat pe mine, despre mers. Mers pur si simplu. Despre care spune, ca de altfel si alti mari scriitori, ca te elibereaza…

Obiceiuri

Scriam la un moment dat despre primul meu pas spre civilizatie :) Am mai facut cativa zilele astea. Si e tare bine. Pentru ca stand atat de mult in casa (cu toate ca iesim si seara si in weekend-uri) si facand cam acelasi lucru (desi uneori cantecele de adormit difera :)) simt ca pierd controlul asupra unor lucruri pe care le faceam  cu regularitate si la care vreau sa revin. In weekend m-am vopsit (ooo, ce bine a fost), azi am reusit sa ajung la dentist, iar joi merg la masaj pentru prima data dupa nastere (caci o pauza de…

Investitii

Bun-venit noilor produse comandate de pe diferite site-uri, produse care pe langa bratele mele, ii asigura lui Zoe un confort neasteptat. Si ii asigura si un somn binemeritat. Caci tare mi se parea ca nu doarme destul (10 ore parca nu sunt de ajuns pt un bebelus, nu?) Aceste produse deci ma bucura si au si ele rolul lor. Nu de fiecare data. Dar destul de des. Astfel incat, plansul pe care eu nu puteam sa il controlez mereu este lasat in seama marsupiului gri si al leaganului portabil. Marsupi Plus este genial. Usor de pus, usor de scos. Material…

Marti dupa Ploiesti

La Ploiesti a fost bine. Mergem din cand in cand, caci e iarba, e aer curat, e o terasa minunata, plus racoare mai mare. Si in plus, e pediatrul lui Hugo la care ne-am abonat si noi. Si mai e si tata care e amuzant cu Zoe. Aici, dupa incercarile reusite ale copilei de a-si ridica constant capul, tata si fiica au dormit impreuna pe terasa, fara griji, like there’s no tomorrow. Azi insa nu a mai fost bine. A fost o Marti cu plans mult, de toate felurile: si de foame si de somn si de durere si de…

Povestea unei bratari

Am inceput sa port aceasta bratara simpatica si amuzanta. Este cadou de la sora mea, primita in maternitate, la o zi dupa ce am nascut. Am admirat-o atunci, dar cam atat. Nici n-o puteam lega de mana cea umflata. Acum am scos-o din cutia ei alba, am legat-o la mana dreapta si nu am mai dat-o jos. Pentru ca e un cadou dragut si o amintire frumoasa. Iar amintirea aceasta, prin cele 3 obiecte alese (un pinguin, om pereche de slapi si o capsuna), zice asa: ca am avut odata mersul pinguinului, ca am nascut la mare, unde slapii mi-au…

Responsabilitate

Astazi am fost cu Zoe la spital. Pentru analize si ecografie la sold. Asa am primit recomandare si am tinut, evident, cont de ea. Mai ales cand a venit din 2 surse. Partea esentiala a acestei vizite, inafara de verificarea sanatatii copilului, a fost revelatia mamei. A mea, desigur. :) Am simtit parca pentru prima data, mai serios si mai puternic, sentimentul de mama. O atentie mai mare si o responsabilitate amplificata. Cand a fost nevoie sa o tin si sa ii vorbesc in timp ce asistentele ii luau sange si ea plangea ca din gura de sarpe, m-am simtit…

Extreme

Viata asta imi rezerva tot felul de surprize. Cel putin in ultimul timp. Surprize emotionale care nu se pot controla. De multe ori pozitive, dar de multe alte ori negative. Desi plansul nu ar trebui sa fie negativ. Oricum ar fi, solutia este sa le las sa se consume. Asa e sanatos si indicat si oricum altceva nu am ce sa fac. Stiu asta. Doar ca uneori e mai greu. E greu sa le fac fata. Curiozitatea este insa alta. Cat de rapid trec de la ras la plans si invers. Evident, toate se intampla din cauza lui Zoe. Ea…

Verde-n trafic

Iata ca am facut primul pas catre civilizatie. Am revenit in trafic in postura de sofer. Mi-era teama sa ma urc la volan in conditiile in care operatia nu s-a vindecat (ba chiar am un obicei impus de mers la medic de 2 ori pe saptamana in vederea ingrijirii si curatarii ei) si nici mersul de pinguin nu s-a schimbat. Teama s-a spulberat odata cu primul drum prin Ploiesti, drum pe care l-am dus la capat cu brio, desi cu viteza minima si atentie maxima. Astfel am reusit sa fac acest prim pas care ma scoate din rutina zilnica. Urmeaza…