Ia uite. Și fetița are papucei ca ai tăi. Tricou, hanorac, sandale, rochie, jucărie, cărucior ca al tău. Și ea are ochi albaștri. Și el e de aceeași vârstă cu tine. Și lui îi place înghețata. Și ea face sex cu lumina stinsă. Și el o bate. Și el înjură. Și uite așa, căutăm asemănările. Asemănările nu sunt rele, ele ne adună împreună, ne leagă, ne conectează, ne ajută să ne împrietenim, poate să ne iubim mai mult, să empatizăm mai mult. Dar și diferențele ne leagă. Ne leagă, pentru că ne arată cât de mult ne putem iubi de fapt. Dincolo de aceste diferențe, în ciuda acestor diferențe, datorită diferențelor. Diferențe de culoare, de rasă, de educație, de statut, de percepție, de gen. Nu ești genul meu. Cum adică nu sunt genul tău? Nici nu trebuie să fiu genul tău. Nu e sau nu ești genul meu este, poate, cea mai rasistă afirmație. De când oare nu vorbim cu oamenii care nu sunt genul nostru? De când am început să nu vorbim cu ei, să nu stăm la masă cu ei, să îi criticăm, să îi judecăm? De când a început lumea să facă asta?
Aud lucruri, păreri, mi-e teamă că nu le înțeleg. Nu mai înțeleg ce înseamnă. Ce înseamnă de fapt black lives matter. Da, cum să nu conteze. Dar hai și cu conversația despre agresori, nu doar despre victime.
Ce înseamnă că se poate face educație sexuală în școli, doar cu acordul părinților. De ce ne-am lăsa copiii, fără să ne dăm acordul, să afle informații despre litere și nu informații despre corp. Corpul în care ne trăim viața asta cu atâtea dileme.
Ce înseamnă că nu mai putem vorbi despre diferențe de gen, în școli. Cum să nu mai fie voie? O să vorbim, cum să nu vorbim, trebuie să vorbim, că altfel nu le putem înțelege, nu le putem accepta.
Nu suntem învățați, nu suntem antrenați sau obișnuiți sau îndemnați sau invitați sau lăsați să vorbim despre diferențe de gen, despre rase diferite, despre obiceiuri diferite, despre diferențe pur și simplu. Dar despre continente diferite, da. Nu apucăm să învățăm. De fapt nu am apucat. Acum încercăm să descoperim, bâjbâim, nu știm. Oare dacă îi zic țigan se supără, oare trebuia să îi zic rom, oare ce-o zice dacă întreb, ce înseamnă oare transgender, oare, oare. Întreabă, vorbește, află. Cât e iubire în întrebare, nimeni nu se supără. Nu cred să fi dispărut iubirea de sub cerul ăsta grozav.
Între timp, un pic de istorie. Și un pic de perspectivă. Și galeria asta surprinzătoare, See in Black, pentru albi, negri, mongoloizu, pentru oricine.
PS: Am luat poza de pe pagina de Facebook a Masterului de Antropologie. Pentru că așa e.
anașimaria 