Acum 9 ani dansam un vals

Acum 9 ani, era sâmbătă, nu era joi, deci nu era fix acum 9 ani, dar să zicem că acum 9 ani eram la nunta mea, a noastră, dansam, beam șampanie cu o zmeură în pahar, nu știu unde văzusem asta și am vrut să facem la fel. De 9 ani suntem căsătoriți, de 19 ani împreună, îl iubesc la fel, îl înțeleg mai mult și totuși mai puțin, am vrut să divorțez cel puțin o dată pe an (fie, la fiecare doi ani), e greu, oricând ne certăm mi se pare sfârșitul lumii, lumea noastră în doi, în cinci, e frumos, încă râd la glumele lui, încă râde la ale mele, încă îmi face cu ochiul, deși mi-a făcut ceva care m-a întristat, cam mult, cam tare. Acum 9 ani dansam valsul La foule (Edith Piaf), valsul învățat, pe pași, pe bătăi de inimă și de podea. Imi ridicasem poalele fustei, schimbasem deja sandalele cu teneși. Nu l-am mai dansat de atunci. Poate în altă seară. E cel mai frumos vals, tot pe el l-aș alege oricând. Pe vals, pe Radu.

Acum 9 ani eram la petrecerea nunții noastre, purtam rochia croită de Irina și buchetul gândit de Andreea, eram relaxată și fericită. Încă sunt relaxată și fericită, dincolo de toate momentele când am fost dezamăgită și furioasă. Ce a fost frumos în ultimii 9 ani, îl întreb. Tu, zice el. Parcă îmi vine să-l cred. Nu, nu eu, ce am făcut noi bun și frumos în ultimii 9 ani. 3 fete, adaugă el, iar eu n-am cum să-l contrazic. Ce am făcut eu, una, de multe ori de una singură, în ultimii 9 ani a fost să am răbdare. Să aștept. Să stau. Răbdarea e bună într-o relație, orice fel de relație. Răbdare să asculți, să aștepți, să înțelegi. De ce așa și nu altfel, de ce atunci, de ce da, de ce nu. Răbdarea cred că vine din iubire. Ceea ce mă face să zic că am iubit. De 9 ani, de 19 ani, am iubit. Am băut un vin rose, Liliac, în seara asta, pentru următorii 19+9+19 de iubire. Așa să fie, cine știe.