Stai aici pentru un moment. Stai în brațele copilului tău. Stai un moment și încă un moment. Stai în brațele soțului tău. Stai cu mâna în altă mână. Stai un moment cu mâna în nisip, în nămol, în noroi. Stai cu capul pe pernă sau cu spatele pe iarbă. Stai cu uimirea ta, cu suprinderea, cu dorința de a descoperi sau de a te lăsa văzut/ă. Stai cu tristețea ta, cu dezamăgirea, cu frustrarea, cu îngrijorarea. Cum se simte? Stai cu ele. Stai cu bucuria ta, cu entuziasmul, stai în corpul tău relaxat de oxitocină și mângâiat de soare. Stai cu oamenii pe care nu îi cunoști. Stai un moment în curiozitate sau stânjenire. Stai cu oamenii pe care îi cunoști, stai de dragul lor. Stai un moment cu oamenii pe care nu i-ai mai văzut de mult. Stai în amintire, în dor, în sentimentul de regăsire. Stai și ascultă. Ce zice fata cu părul roșu, ce zice tipul cu ochelari. Ce vrea să spună fata cu multe inele sau cea cu rochiile înflorate. Stai și ascultă, că ascultarea e vindecătoare. Stai un moment, cu mască, fără mască, depinde unde și cu cine ești. Stai în meditație. Stai în tăcere. Stai în gălăgie. Stai cu tine. Stai cu o bucățică de ciocolată pe limbă, pentru cel puțin două minute. Stai și simte. Ce simți?
Stai cu viața care se întâmplă. Stai în cerc, stai cu brațele deschise către oameni sau închise într-o îmbrățișare. Stai pe pătură, în ploaie, departe de ploaie, stai pe bordură, cu geamul deschis, cu ochii deschiși, uneori și cu gura căscată.
Stai cu pierderea, cu golul, cu dorul. Stai cu nevoile, cu dorințele, stai ca atunci când Keanu Reeves o așteaptă pentru Sandra Bullock, în filmul “Casa de pe lac”. Stai în momentul de curaj, în care ai biruit muntele, dar de fapt temerile, stai în momentul promovării, al nașterii, al descoperirii. Cum se simte, ce se simte?
S-a încheiat, pentru mine, a treia experiență de tabără, cu Lumea lui Momo. O să mai scriu despre săptămâna asta. O tabără în care am reușit să particip, pentru prima dată (pentru că am avut-o alături pe mătușa mea care a stat cu Kira, iar fetele mari au participat la atelierele lor, pentru copii), la toate atelierele pentru părinți (două ore, în fiecare după-amiaza) și la toate întâlnirile, tot pentru părinți (jumătate de oră, în fiecare dimineață). Într-una dintre aceste întâlniri, Mira a citit o meditație, iar de acolo am decupat această propoziție, “Stai aici un moment”, pe care o duc mai departe ca un îndemn și poate chiar o mantră. Stai, că de fapt stai cu tine, cu inima ta, cu tot ce simți, cu tot ce ești.
anașimaria 