Milla copila noastra draga si scumpa. A implinit 4 luni azi. 4 luni de cand s-a hotarat sa iasa din piscina din burta, sa lase inotul pentru statul in brate, sa se bata piept in piept cu gravitatia si sa nu mai manance ce ii pica, ci sa infulece doar lapte de la mama ei. Am asteptat-o cu drag si dor si curiozitate. Si cu … Continuă să citești Milla copila

Bună(!) dimineața. E 6:30. Mă pregatesc pentru luptă. Primul inamic își arată colții. Pardon, gingiile. Și mâinile. Picioarele nu prea, pentru că sunt în sacul de dormit. Repede la baie, să iau halat, că mie mi-e frig la 21 de grade, dar ei îi e bine. Dacă apuc să mă spăl și pe dinți, bine. Dacă nu, păstrez respirația drept o armă surpriză. Inamicul începe … Continuă să citești Pe câmpul de luptă

Aș zice că în Sibiu e bine să mergi măcar o dată pe an. Și în Cluj, și în Timișoara. Că-s tare superbe și prietene cu mersul pe jos, relaxarea, unele cu filme, altele cu teatru, dar toate cu frumusețea. Din Sibiu ne-am întors noi astăzi, după 3 zile petrecute acolo în familie. Am fost noi 4, în ritmul nostru, ba împreună la masă, ba … Continuă să citești Sibiu 2015

E vremea celor mai puternice emotii si trairi si stari ale copiilor. E vremea cand un tantrum, o criza din aia de nervi si suparare extrema, este la cote maxime. E vremea cand degetele de la picioare se baga in gura, cand balele curg pe orice, cand vorbitul de unul singur este mai amuzant ca niciodata. E vremea cand timiditatea este reala si curajul este … Continuă să citești E vremea lor

A fost duminica spre luni, intr-o noapte in care Zoe probabil a visat ceva urat si tot striga mami, mami. M-am dus la ea, am mangaiat-o pe spate, am stat langa ea, am dormit langa ea vreo 2 ore si apoi cand m-am intors in pat, a inceput visul cel mai urat si mai ingrozitor. Se facea ca mergeam prin oras cu cele 2 fete … Continuă să citești Cel mai urat vis din viata mea

Despre alaptare numai de bine de data asta. M-am chinuit eu la Zoe aproape 1 an cu pompa de san si am alaptat-o cu biberonul, dar acum, acum am scos parleala si am pus copila direct la san fara sa o mai scot. Se scoate singura cand se satura. N-au mai fost nici dureri asa mari, nici rani, nici nimic. Nu stiu daca e noroc … Continuă să citești Alaptatul si telefonul

Cand au trecut 32 de ani, ca acum aveam 2 ani ca Zoe si stateam la tara la bunici cu picioarele desculte, asa cum o plimb si pe ea tot la bunici si culegeam zarzare si mancam mult porumb fiert. Acum mergeam la scoala impiedicata toata, cu pampoane in cap. Acum eram copil si tot acum sunt mama. Doamne Doamne Doamne. Ma bucur ca am … Continuă să citești 32

Iti place sa faci mereu ceva nou. Ceva misto, cool, nemaivazut, nemaiintalnit. Si mie. Si mie imi plac terasele noi si cool si saltul cu parasuta, plimbarile spontane, calatoriile cu avionul de azi pe maine. Si tie iti place adrenalina. Si mie. Iubesti la nebunie sa fii surprins. Placut surprins, evident. Sa nu te plictisesti. Sa simti ca nu traiesti degeaba. Oooo, o placere. Nu … Continuă să citești Copiii sunt adrenalina

A fost groaznic si frumos. Ea era frumoasa, calda, linistita, cu ochii mari. Cu mainile mici si par mult. Cu nas borcanat asa ca mine. Ea era perfecta, eu eram cam distrusa. Pe Zoe o alaptasem cu ajutorul pompei. Daca nu imi iesea nici cu Milla alaptatul direct la san? Iesea, iesea. Mergea bine, doar ca ea statea toata ziua la san. Daca nu mai … Continuă să citești In spital cu Milla

Ca sa scapi de o durere, trebuie sa te vindeci. Sau sa nu te gandesti la ea si sa incerci sa treci peste. Dar de uitat nu uiti. Asa ca mai bine incerci sa te vindeci. Io nu m-am vindecat inca. Desi plansul ma ajuta. Si nici n-am uitat. Nu uit nici prima operatie de cezariana si cu atat mai mult nu o uit pe … Continuă să citești Cezariana pentru a doua oara

Ma bantuie gandul asta de ceva vreme. De cand aveam un copil si era mic si acum avem doi si totusi sunt inca mici amandoi. Ma bantuie ideea ca noi parintii si orice adult care intra in viata lor, orice activitate pe care o facem impreuna le ramane pe veci intiparita in suflet, in inima, in memorie. Ca sa nu mai zic de cuvinte. Orice … Continuă să citești Amintirile copiilor nostri

Au trecut 7 luni si n-am mai scris nimic. Pentru oricine ar fi citit, pentru mine si pentru amintiri, nu am mai scris nimic. Si am vrut sa scriu si sa spun si sa ma descarc de orice nu imi iesea verbal. Si am vrut sa povestesc de toate plimbarile si cursurile si ideile. Sa descriu calatoriile si mancarurile si evenimentele pe care am inceput … Continuă să citești In asteptare

Oare ce o sa zica Zoe cand o sa afle ca in miez de noapte ne furisam la ea in camera si ii taiam unghiile cu forfecuta mov? Sau ce o sa zica cand o sa ii povestim cum i le taiam in masina, pe drum, in timp ce dormea? Sau in aeroport in timp ce dormea? Sau oriunde si oricand in timp ce dormea? … Continuă să citești Noaptea se taie unghiile

Asa a numit domnul asta perioada fixa pe care stia ca o mai are pana va muri. Death zone era perioada in care traia, dar care il apropia din ce in ce mai tare de moarte. Doar ca domnul asta Phillip nu privea moartea ca un sfarsit. Ba din contra. Era convins ca there is still to come. Si inca ceva poate la fel de … Continuă să citești Life lessons from the Death Zone

Exista locuri pe care vreau neaparat sa le vizitez. Nu concep sa nu ajung acolo macar o data in viata. Oricand as avea o suma de bani de cheltuit sau oricand as vrea sa imi fac un cadou mie sau familiei mele, o sa intru pe net, o sa caut o carte si un loc si intr-acolo o sa fug, sa zbor, sa conduc. Pentru … Continuă să citești Z de la Zabola

Astazi mama mea ar fi implinit 63 de ani și o săptămână. Acum o săptămână a fost ziua ei. Nu am ajuns la biserică, nu am aprins o lumânare și nici la cimitir nu am fost. Dar m-am gândit la ea. M-am gândit cum într-o zi de luni, de luni aniversară am fi putut mânca ceva bun împreună. Sau ea ar fi făcut ceva bun … Continuă să citești Aniversarea mamei

Pentru ca timpul are picioare scurte, pentru ca sunt mereu atatea de facut sau cel putin atatea pe care eu vreau sa le fac – pentru Zoe, pentru noi, pentru casa, pentru altii, pentru job si pentru mine – incerc sa adun aici o lista de lucruri pe care o sa incerc sa le fac luna asta. Sau macar pana la sfarsitul anului. Sa nu … Continuă să citești To-do list

Mi-ar placea sa nu uit niciodata cum miroase Zoe bebelusa. Sa nu uit niciodata cum ii miroase parul si pielea si mainile. Si nici hainele. Hainele care ii imprumuta mirosul. Am mai scris despre acest miros unic si incredibil. Pentru ca eu nu-mi amintesc sa stiu cum mirosea mama. Dar stiu foarte bine cum imi miroase fiica. SI cand nu miroase* a spanac sau sfecla, … Continuă să citești Sa nu uit

Punem la bataie apartamentul in care am crescut. Apartamentul in care am crescut individual, eu mai mult ca Radu, dar si el de la un punct incolo. Pentru ca eu am locuit prima acolo, nu de alta. :) Apartamentul in care am crescut de la 18 ani spre varsta pe care o avem acum. Apartamentul luminos in care ne-am crescut iubirea, in care au crescut … Continuă să citești Apartament de inchiriat

Asa mi-a venit sa scriu despre prima mea experienta Gaudeamus. S-a intamplat sa lucrez ceva pentru Gaudeamus si uite asa am depanat amintiri. Iar cam in doua luni, urmeaza o noua intalnire. De-abia astept. „Targul care depaseste asteptarile Targul International Gaudeamus implineste 20 de ani. Atat cat aveam eu cand am mers prima data la Gaudeamus. Eram in al doilea an de facultate si profesoara … Continuă să citești Prima data la Gaudeamus

Oamenii stylish de la revista stylish Elle intervieveaza uneori niste vedete care isi exprima niste preferinte stylish (un univers creativ stylish) care incap pe o lista hot. Ma rog, unele nu sunt chiar atat de stylish. Totul este insa subiectiv, dat fiind ca este o lista fierbinte de preferinte personale. Preferinte legate de shopping, de beauty, de mancare, de calatorie si „altii obsesii”. Imi place … Continuă să citești Hot List

O sarcina te transforma intr-o persoana de 10 ori mai emotiva. O nastere iti declanseaza automat plansul. Dar un copil, mai ales primul, te aduce in starea plansului spontan, de emotie, de veselie, de drag, de suparare, de tristete sau melancolie. Dintr-odata, intr-o miime de secunda. De la copila care te strange bine in brate pana la filmul perfect pe care l-ai vazut, de la … Continuă să citești Efectele maternitatii

Dupa un episod din asta in care dau si matele pe-afara si tot dau si dau afara de parca nimic nu ar mai iesi si totusi iese, ma intorc iar si iar catre dorinta ascunsa, dar de fiecare data la fel de puternica si reala si anume de a fi sanatoasa. Sanatate frate, inainte de toate. Ca daca sanatate nu e, nimic nu e. Sad, … Continuă să citești Sanatate inainte de toate

Ma uit la Zoe si nu imi vine sa cred ca merge. La 1 an si aproape o luna a inceput usor-usor sa se desprinda de masa din sufragerie si sa faca un pas, doi pana la canapea. Un pas-doi a tot facut cateva zile. Dupa care si-a dat drumul. Am lipsit pentru prima data 4 zile de acasa, am lasat-o cu matusa si bunica … Continuă să citești Mersul lucrurilor

Un pui de om avem și noi și tocmai a împlinit 1 an. Ce an plin și frumos și diferit și unic. Și greu și obositor și înduioșător. Ce pui de om frumos și iubitor. Câtă dragoste într-un singur an din aproape 30. La mulți ani, iubita noastră Zoe. Să crești frumos. Să ne înveți despre tine, să te bucuri de toată viața asta, să … Continuă să citești 1 an din viață

Îmi plac wish list-urile. Mă trezesc făcând câte una, dar de fiecare dată la întâmplare. Nu atunci când e ziua mea, nici de Crăciun, nici când atunci când se dau cadouri. Dar de-acum o să mă concentrez mai bine. De exemplu pentru Zoe, care împlinește în curând un an de viață, m-am apucat și am făcut așa ceva. M-au pus s-o fac oamenii care vin … Continuă să citești Wish list

Nu este vorba despre minunatul serial Lie to me si nici despre cartea care ii sta la bază. Dar tot despre expresii și micro-expresii ale feței care exprimă cele mai sincere emoții, trăiri și reacții. Iar cele mai sincere emoții le vezi la copii. E clar. Orice mutră țâfnoasă, încruntată, orice sprânceană ridicată sau buză lăsată, un zâmbet care crește treptat, niște ochi din ce … Continuă să citești Expresii faciale

Poate pentru ca am nascut-o la Constanta, poate pentru ca e diferit de locul in care isi petrece timpul zi de zi, poate pentru ca ii cam plac nisipul si marea, poate din orice alt motiv pe care inca nu il stiu, lui Zoe ii place la mare. Si eu iubesc marea, iar Constanta imi place si mai mult ca inainte. Cu siguranta pentru ca … Continuă să citești Constanta

Prima dorinta pe anul asta a fost sa fiu o mama buna. Sa reusesc sa o cresc frumos pe Zoe. Sa fiu o sotie si o iubita buna e o dorinta constanta. Dar a doua dorinta a fost sa slabesc. Si uite asa am inceput anul cu spor si am reusit sa dau cam 9 kilograme. In 2 luni si jumatate. Dupa care m-am oprit. … Continuă să citești Dieta

Mie imi place sa fac cu ochiul. Sa fac cu ochiul catre cineva. Facutul asta cu ochiul care pentru mine inseamna multe. Inseamna o joaca, un secret, o acceptare, ghidusie, telaptie, un gest spontan care cred ca nu ar trebui sa fie niciodata reprimat. Poate fi controlat, ca sa nu devina un tic sau sa isi piarda din valoare. Dar pur si simplu nu ar … Continuă să citești A face cu ochiul

Si apartamentul e o casa. Dar nu e o casa pe pamant. Nu are  teren de joaca in fata sau teren de sezlong in spate si nici iarba in dreapta sau in stanga. Iar o casa din asta pe pamant si cu teren pentru orice e o binecuvantare. Nu doar pentru dimineti petrecute pe terasa sau pentru seri romantice sau pentru picnicuri spontane. Ci mai … Continuă să citești Casa sau apartament

La tema despre teama noastra cea mai mare, am scris despre o teama reala si constanta. „RAIUL TĂU E ŞI AL MEU În curtea cu viţă de vie de lângă casă, te văd cum uzi trandafirii galbeni. Acelaşi păr şaten şi moale, aceiaşi ochi căprui şi calzi. Aceleaşi trăsături delicate ca la 36 de ani. Porţi halatul negru, cadou de la bunica, iar din buzunarul … Continuă să citești Curs de scris (3)

Daca ar fi sa zic ce super-putere am dobandit de un an si ceva, as zice cu mana pe inima ca e vorba de super-rabdare. O mare rabdare pe care am cultivat-o si dezvoltat-o in primele 3-4 luni de viata ale copilei. Si care apoi a ramas constanta pentru ca obisnuinta cam asta face. Ajuta lucrurile sa se pastreze asa cum trebuie. Si am avut … Continuă să citești Super-rabdare

Dupa ziua ei. Nu pe 9 aprilie, ci pe 10. De speriat nu putea fi vorba. Nu m-am speriat. Dar de ingrijorat m-a ingrijorat. Credeam ca laptele matern e mana cereasca si previne orice. Not really. Dar tot e cel mai bun. Continuă să citești Prima febra

După ce ne-am cunoscut și ne-am interogat puțin la o țigară (eu nu, mulțumesc, încă alăptez), ne-am ascultat capodoperele literare. Adică cele texte primite ca temă:   Tema 1: Iulian ne-a ales o frază din textul din clasă, iar noi a trebuit să o integrăm în alt text, oriunde și oricum. Fraza mea a fost: Caută sensul vieții, dar fără furculiță și cuțit.               … Continuă să citești Curs de scris (2)

Dintre toate simturile, cred ca pe cel tactil il iubesc cel mai tare. Pentru ca imi place sa simt lucruri, obiecte, oameni. Sa pipai, sa imi (pe)trec mainile peste tesaturi, peste piese de mobilier, peste alimente, sa aleg fructe in piata, sa simt piele de om, sa pun mana pe tot ce pot. Dar de cand cu Zoe, cred ca mirosul castiga si el teren. … Continuă să citești Miroase a pui de om

Cate-n luna si in stele se intampla de cand sunt mama pentru scumpa noastra Zoe. Dar cele mai ciudate si incontrolabile sunt contradictiile. Rasar peste tot si nu mi le pot explica de fiecare data. Acum o culc pe Zoe si incep sa fac tot ce fac cand ea doarme. De fapt nici nu stiu cu ce sa incep, dar incep. Sa mananc, sa ii … Continuă să citești Contradictii

Iulian Tănase e…foarte…bun. Vorba lui Tamango. Vorbește lent, atent și pasionat despre scris. Citează din Shoptalk și din alte surse.  Recomandă Misterul Regelui de Stephen King.E pregătit. E sincer. Îmi place de el. Cred că o să fie bine. Prima temă e tema din clasă: continuă în câteva minute fraza Este periculos să mânânci măsline cu furculița și cuțitul pentru că… Este periculos să mânânci … Continuă să citești Curs de scris (1)

In seara asta, dupa o baie in cada, scurta, de vreo 15 minute, am reusit sa imi scot verigheta. Doar asa sa vad daca pot sa o scot. Si am putut. Ce usurare. Nu vreau sa o scot de tot vreodata. Dar acum eram curioasa. Pentru ca era o vreme cand credeam ca o sa fie nevoie sa o tai. Apoi am pus-o la loc … Continuă să citești Verigheta

Pentru ca scrisul este cel mai important pentru mine. Scrisul elibereaza orice stres si face din tantar-armasar in cel mai bun sens al cuvantului. Scrisul aduce oameni impreuna si situatii si idei de tot felul. Scrisul incepe undeva si nu stii niciodata unde se termina. Nu exista timp special pentru scris. Dar cand incepi sa scrii, devine timpul (cel mai) special. Si te tine treaz … Continuă să citești Despre scris

Pentru ca stau acasa cu Zoe si imi petrec fiecare zi alaturi de ea, sunt atenta la orice miscare. Si observ involuntar orice lucru nou pe care il face. Sunt insa lucruri care au devenit obiceiuri si care sunt extraordinar de frumoase si de placute. Si sunt momente pe care de-abia le astept. Sa o tin in brate dimineata dupa ce se trezeste, cand e … Continuă să citești Momente

ZOE Al cincilea dinte. Mers oficial de-a busilea. Pana acum ne-a incantat privirile cu mersul in stil foca. A fost tare fun. Am si inregistrat-o putin. Cred ca trebuia mai mult si mai des. Caci acum chiar merge de-a busilea si s-a dus stilul improvizat. Dar si asta este cat se poate de fun. Pe zi ce trece schimba vitezele. Acum cred ca e viteza … Continuă să citești Noutati

Mereu am zis ca instinctul e primul care conteaza. Ratiunea isi are si ea momentele ei de glorie, dar instinctul, zau daca nu e cel mai important. Pentru ca e un sentiment care vine de undeva din tine si te ghideaza involuntar sa faci o actiune pe care simti ca trebuie si e nevoie sa o faci asa si nu altfel. Iar instinctul matern, fie … Continuă să citești Instincte

De mai mult de o luna, Zoe a inceput sa faca vocalize. Dese si clare. Pe zi ce trece se tot diversifica si intensifica. E tare amuzanta chitaiala asta. Mai putin uneori cand ma doare capul de la nemancare si nesomn. Dar chiar si atunci e dragut sa o vad si sa o aud vorbindu-mi pe limba ei. Tot un clinchet de clopotei, zi de … Continuă să citești Vocalize

O sa fie un an cu noroc. Contrar superstitiei in care oricum nu cred, zic ca 2013 o sa fie un an bun. Pentru ca il incep cu ambitie si speranta si mult mult optimism de fata. Anul asta orice rezolutie vreau sa se transforme intr-o revolutie. Sa fac tot ce imi propun. Sa profit mai mult de timp. De orice zi, de orice seara, … Continuă să citești 2013

„Draga mea Zoe, E sfarsit de 2012. Mai sunt cateva ore si se incheie anul in care te-ai nascut. Ce an a mai fost si asta. Te-am asteptat foarte mult. 41 de saptamani. A fost greu cand erai in burta. Si nu din vina ta. Din vina multelor mele kg care se tot adunau si spre final ma impiedicau sa mai fac tot ce voiam. … Continuă să citești Declaratie de dragoste

Ne pregatim de Revelion. Adica merg sa cumpar niste paine, niste suc, niste apa. In rest nimic. Nu am rochie sau haine speciale. Nici eu, nici Radu. Mi-am coafat insa parul si incerc sa il tin desfacut chiar. Macar 24 de ore. Nu am o coafura sau un machiaj anume. Nici la nunta nu am avut. Ce sa mai zic de Revelion. Facem un Revelion … Continuă să citești De Revelion

Asta nu a fost un Craciun oarecare. A fost un Craciun diferit. Iar diferit nu inseamna ca a fost rau, dar nici foarte bine. Nu l-am facut acasa si nici nu am mancat caltabos sau toba in ziua cu pricina. Am fost plecati la munte intr-un hotel cu mobila inchisa la culoare si cu foarte multa caldura. Cu muzica tare cantata de o tanti batrana … Continuă să citești Un Craciun

„Eu zic ca ziua de azi a fost cu noroc. Desi e o zi de 13. Pentru ca tatal tau ti-a descoperit primul dinte. Incisiv inferior, mic mic, dar care a crescut repejor. Pe 10 decembrie am aflat de la doctor ca ai pre-eruptie dentara si iata acum dintele in gura, n-a fost doar o vorba goala. Intamplarea a fost urmatoarea. In timpul procesului de … Continuă să citești Primul dinte

Scriu din ce in ce mai rar pe blog. Nu e bine. Pentru ca am atatea de scris. Pentru ca se intampla atat de multe. Si nu vreau sa le uit. Si inevitabil, pe unele o sa le uit. Deci trebuie sa le scriu, ca sa nu le uit si sa mi le amintesc mereu. Cand a zis Zoe pentru prima data ‘ma-ma‘, cand a … Continuă să citești Status