Am vrut sa incep sa scriu pe anul asta din prima zi. A trecut una, au trecut multe, a fost foarte bine. Mult mai obositor, dar din ce in ce mai bine. 27 de zile au trecut deja. Am inceput cu multa, dar multa putere de munca, de schimbare in bine, de nerabdare la capitolul vise si de rabdare la capitolul copii. Dar cum voiam eu asa sa gasesc o zi in care sa scriu despre anul acesta nou, iata ca veni noaptea in care sa scriu despre o viata noua. O viata noua de copil, de pui de om,…

Pentru cele doua pe care le am dar si pentru orice alt copil as mai avea. Desi fiecare copil e diferit si inca nu stiu cum vor fi aceste diferente in timp, imi doresc 3 lucruri clare pentru ele. De la Otilia mi se trage care la cursul ei „Joc si Emotii” ne-a spus ca nu putem sa vrem sa avem copii si asa si asa si asa si pe dincolo. Noi putem sa vrem de fapt, dar nu e ok. Nu e ok sa ne risipim energia in toate directiile. Ci sa ne alegem sa ii educam pe baza…

Aseară am avut această revelație cum că Milla seamănă cu Dumbo. Până acum parcă aducea a vulpiță. Dar nuuu. E Dumbo mic și (mai) pitic. Nu la urechi îmi stă gândul și nu la ele mă refer, deși ăsta e șpilul lui Dumbo. Ci la privirea lui ghidușă, jucăușă, simpatică foc. La felul cum clipește și zâmbește. Milla e din ce în ce mai amuzantă și mai expresivă. Și la fel de ghidușică. Cu genele în vânt și ochii curioși și calzi și binevoitori. Nu mai pot după ea. Nu cred că o s-o strig așa vreodată. Poreclele trebuie alese…

Ce aveam inainte zile de neuitat, dar acum cu fetele acestea doua, trebuie sa imi notez zilele. Ca sunt atatea de neuitat, ca le uit pe toate. Azi a fost una dintre ele. Milla mi-a dat trezirea la 4 dimineata. De-abia la 6 jumate a catadicsit sa adoarma la loc, desi era foarte, dar foarte simpatica cand gangurea de zor in miez de noapte. Eu ma minunam cu ochii pe sferturi deschisi cat de treaza poate sa fie ea. Doar ce mancase bine. Noroc insa cu tusi care sare repede in ajutor si se ofera uneori partener de gangureala. Mersi…

M-am uitat mereu cu un ochi stramb si cu altul larg deschis si uimit-surprins la copiii imbracati la fel, la hainele purtate uniforma, la tenesii luati de val si in general la lucrurile care nu pareau deloc personalizate, ci mai degraba luate sau primite de-a valma. In acelasi timp, fatis sau in secret, imi placea cand mergeam la scoala cu o fusta asemanatoare cu a colegei (fie ca ne vorbeam, fie ca nu). Imi placea sa am acelasi tricou cu acelasi mesaj ca sora mea. Nu cautam asta, dar nici nu ma deranja, daca se intampla. Mi se parea amuzant.…

Daca ar fi trait, astazi ar fi implinit 64 de ani. 64 de ani si eu o stiu doar pana la 36. Si o vad mereu asa tanara si frumoasa si cu parul usor carliontat, intr-o nuanta castanie, cu ochii mari si rotunzi si calzi. Asa o stiu si asa ar fi stiut-o si nepoatele ei daca ar fi cunoscut-o. Bine ca exista poze si povesti si iubire. Si memorie. Dar cel mai mult poze. Mama mea draga si frumoasa, tare mi se mai face dor de tine. Si tare te-as fi chemat acum la mine sa vezi cum e…

O să le țin mereu în brațe. N-o să pot mereu, sunt zile cu drumuri lungi sau cu sacoși multe sau cu geantă grea și noi stăm la etajul al patrulea și nici lift n-avem. Cu dureri fizice, cum s-ar zice. Dar o să le țin când o să-mi ceară, fiecare pe limba și calea ei naturală. Și mi-ar plăcea să le țină oricine din jurul lor: bunici, unchi, verișori, mătușici. Pentru că ele vor la oricine. Chiar dacă mai mult și mai mult la mama din dotare. O iau pe Zoe când vine repede repede și mă apucă de…

Milla copila noastra draga si scumpa. A implinit 4 luni azi. 4 luni de cand s-a hotarat sa iasa din piscina din burta, sa lase inotul pentru statul in brate, sa se bata piept in piept cu gravitatia si sa nu mai manance ce ii pica, ci sa infulece doar lapte de la mama ei. Am asteptat-o cu drag si dor si curiozitate. Si cu teama. Ca tare mi-a fost teama de atunci de cand triplu test nu iesise bine. Ba chiar si dupa ce testul de sange iesise bine, tot teama mi-a fost. Si cred ca o sa imi…

Bună(!) dimineața. E 6:30. Mă pregatesc pentru luptă. Primul inamic își arată colții. Pardon, gingiile. Și mâinile. Picioarele nu prea, pentru că sunt în sacul de dormit. Repede la baie, să iau halat, că mie mi-e frig la 21 de grade, dar ei îi e bine. Dacă apuc să mă spăl și pe dinți, bine. Dacă nu, păstrez respirația drept o armă surpriză. Inamicul începe să sugă de parcă mă urăște. N-a mai pus limba pe ceva lichid de câteva ore bune. Că doar de acolo își ia energia cea mare: din somn. Pare că laptele e un bonus. Dar…

Aș zice că în Sibiu e bine să mergi măcar o dată pe an. Și în Cluj, și în Timișoara. Că-s tare superbe și prietene cu mersul pe jos, relaxarea, unele cu filme, altele cu teatru, dar toate cu frumusețea. Din Sibiu ne-am întors noi astăzi, după 3 zile petrecute acolo în familie. Am fost noi 4, în ritmul nostru, ba împreună la masă, ba separat la somn, dar mereu cu toții la plimbare. Stânga-dreapta, prin tunel, pe lângă un turn sau chiar sus în el, pe sub pod, peste o treaptă, am mers și-am mers în fiecare zi. Cumva…

E vremea celor mai puternice emotii si trairi si stari ale copiilor. E vremea cand un tantrum, o criza din aia de nervi si suparare extrema, este la cote maxime. E vremea cand degetele de la picioare se baga in gura, cand balele curg pe orice, cand vorbitul de unul singur este mai amuzant ca niciodata. E vremea cand timiditatea este reala si curajul este involuntar. E vremea cand nu sunt obligate sa „tina” pipi sau caca. E vremea cand tipetele sunt din toti plamanii si rasul este cu toata gura. Si toti dintii, oricat de putini ar fi ei.…

A fost duminica spre luni, intr-o noapte in care Zoe probabil a visat ceva urat si tot striga mami, mami. M-am dus la ea, am mangaiat-o pe spate, am stat langa ea, am dormit langa ea vreo 2 ore si apoi cand m-am intors in pat, a inceput visul cel mai urat si mai ingrozitor. Se facea ca mergeam prin oras cu cele 2 fete si cu al treilea copil, care se pare ca era baiat si cu Radu, care era insa undeva in plan secundar. Si au venit doi barbati si au tipat la noi, ne-au amenintat si nu…

Despre alaptare numai de bine de data asta. M-am chinuit eu la Zoe aproape 1 an cu pompa de san si am alaptat-o cu biberonul, dar acum, acum am scos parleala si am pus copila direct la san fara sa o mai scot. Se scoate singura cand se satura. N-au mai fost nici dureri asa mari, nici rani, nici nimic. Nu stiu daca e noroc sau experienta anterioara sau incredere mai mare, dar ne-a iesit din prima. Doar ca prichinduta asta mica e foamea intruchipata. Doarme noaptea de rupe, cate 9-10-11 si chiar 12 ore fara sa se trezeasca. Uneori…

Cand au trecut 32 de ani, ca acum aveam 2 ani ca Zoe si stateam la tara la bunici cu picioarele desculte, asa cum o plimb si pe ea tot la bunici si culegeam zarzare si mancam mult porumb fiert. Acum mergeam la scoala impiedicata toata, cu pampoane in cap. Acum eram copil si tot acum sunt mama. Doamne Doamne Doamne. Ma bucur ca am facut tot ce am facut si de-abia astept sa fac si altele. Si acu la 32 de ani, asa mi-a venit sa ma gandesc la lucruri. La lucruri pe care mi le doresc si la…

Iti place sa faci mereu ceva nou. Ceva misto, cool, nemaivazut, nemaiintalnit. Si mie. Si mie imi plac terasele noi si cool si saltul cu parasuta, plimbarile spontane, calatoriile cu avionul de azi pe maine. Si tie iti place adrenalina. Si mie. Iubesti la nebunie sa fii surprins. Placut surprins, evident. Sa nu te plictisesti. Sa simti ca nu traiesti degeaba. Oooo, o placere. Nu ai copii si nu te gandesti la ei. Nu deocamdata. Iti plac, dar nu acum. Sunt draguti, dar sa fie ai altora. Au haine dragute, dar nu din banii tai. Nu tu fato, nu tu…

A fost groaznic si frumos. Ea era frumoasa, calda, linistita, cu ochii mari. Cu mainile mici si par mult. Cu nas borcanat asa ca mine. Ea era perfecta, eu eram cam distrusa. Pe Zoe o alaptasem cu ajutorul pompei. Daca nu imi iesea nici cu Milla alaptatul direct la san? Iesea, iesea. Mergea bine, doar ca ea statea toata ziua la san. Daca nu mai aveam timp de Zoe, cu alaptatul asta asa des? Daca si daca si daca. Eu in spital cu Milla, Zoe acasa cu Radu. Of, de ce nu puteam sa fim toti odata? Am fost, de…

Ca sa scapi de o durere, trebuie sa te vindeci. Eu nu m-am vindecat inca. Desi plansul ma ajuta. Si nici n-am uitat. Nu uit nici prima operatie de cezariana si cu atat mai mult nu o uit pe a doua. Si pentru ca e mai recenta si pentru ca e mai dureroasa. Si pentru ca stiam mai multe. Si totusi am fost cel mai putin curajoasa din toti cei 31 de ani ai mei. M-am pregatit pentru urmatoarea nastere naturala de cand am acceptat sa fac prima operatie cezariana. De atunci m-am gandit cum o sa nasc natural urmatorul…

Ma bantuie gandul asta de ceva vreme. De cand aveam un copil si era mic si acum avem doi si totusi sunt inca mici amandoi. Ma bantuie ideea ca noi parintii si orice adult care intra in viata lor, orice activitate pe care o facem impreuna le ramane pe veci intiparita in suflet, in inima, in memorie. Ca sa nu mai zic de cuvinte. Orice vorba, orice glas ridicat, orice reactie gresita. Constienta sau inconstienta. Ma bucura gandul ca noi ajutam la crearea unor amintiri minunate, dar nu-mi da pace cand ma gandesc ca orice amintire poate fi neplacuta, frustranta,…

Au trecut 7 luni si n-am mai scris nimic. Pentru oricine ar fi citit, pentru mine si pentru amintiri, nu am mai scris nimic. Si am vrut sa scriu si sa spun si sa ma descarc de orice nu imi iesea verbal. Si am vrut sa povestesc de toate plimbarile si cursurile si ideile. Sa descriu calatoriile si mancarurile si evenimentele pe care am inceput sa le fac. Dar vine si vremea lor, desi de fapt a cam trecut. Pentru ca o sa am iar timp. O sa am timp sa imi adun iar gandurile, sa scriu pe indelete, sa…

Oare ce o sa zica Zoe cand o sa afle ca in miez de noapte ne furisam la ea in camera si ii taiam unghiile cu forfecuta mov? Sau ce o sa zica cand o sa ii povestim cum i le taiam in masina, pe drum, in timp ce dormea? Sau in aeroport in timp ce dormea? Sau oriunde si oricand in timp ce dormea? Pentru ca in somn se intampla totul. Eu tai unghii, ta-su tine lanterna aprinsa. Si uite asa facem asta o data la 2 saptamani, pentru ca altfel nu-nu-nu, tipete, plansete, tu-tu-tu (adica ea-ea-ea vrea sa…

Asa a numit domnul asta perioada fixa pe care stia ca o mai are pana va muri. Death zone era perioada in care traia, dar care il apropia din ce in ce mai tare de moarte. Doar ca domnul asta Phillip nu privea moartea ca un sfarsit. Ba din contra. Era convins ca there is still to come. Si inca ceva poate la fel de misto. Mi-a placut asta. Si eu tind sa cred ca nu se incheie totul la ultima rasuflare. Ce mi-a placut si mai mult la fel este asocierea acestei ultime respiratii a corpului pe moarte cu cea…

Exista locuri pe care vreau neaparat sa le vizitez. Nu concep sa nu ajung acolo macar o data in viata. Oricand as avea o suma de bani de cheltuit sau oricand as vrea sa imi fac un cadou mie sau familiei mele, o sa intru pe net, o sa caut o carte si un loc si intr-acolo o sa fug, sa zbor, sa conduc. Pentru ca lumea asta e prea mare si merita explorata. Si oamenii buni sunt peste tot, dar trebuie gasiti. Brazilia, San Francisco, New York, Moscova, Kerala, Sri Lanka, Barcelona, Berlin, Bora Bora, Scotia, Viscri, Horezu, Sighisoara,…

Astazi mama mea ar fi implinit 63 de ani și o săptămână. Acum o săptămână a fost ziua ei. Nu am ajuns la biserică, nu am aprins o lumânare și nici la cimitir nu am fost. Dar m-am gândit la ea. M-am gândit cum într-o zi de luni, de luni aniversară am fi putut mânca ceva bun împreună. Sau ea ar fi făcut ceva bun și ne-ar fi servit. Sau eu aș fi făcut ceva bun și aș fi surprins-o. Doamne, câți ani. Câți ani în care am fi fost împreună. Câte amintiri. Dar ca să nu se piardă cele…

Pentru ca timpul are picioare scurte, pentru ca sunt mereu atatea de facut sau cel putin atatea pe care eu vreau sa le fac – pentru Zoe, pentru noi, pentru casa, pentru altii, pentru job si pentru mine – incerc sa adun aici o lista de lucruri pe care o sa incerc sa le fac luna asta. Sau macar pana la sfarsitul anului. Sa nu fiu prea exigenta, totusi. Sa scriu mai  mult pe blog: despre cum a fost la petrecerea lui Zoe de 1 an (postare inceputa si neterminata), despre calatoria noastra la Viena, prima calatorie in doi, fara…

Mi-ar placea sa nu uit niciodata cum miroase Zoe bebelusa. Sa nu uit niciodata cum ii miroase parul si pielea si mainile. Si nici hainele. Hainele care ii imprumuta mirosul. Am mai scris despre acest miros unic si incredibil. Pentru ca eu nu-mi amintesc sa stiu cum mirosea mama. Dar stiu foarte bine cum imi miroase fiica. SI cand nu miroase* a spanac sau sfecla, miroase al naibii de frumos. Ba chiar poate fi cel mai bun leac impotriva supararilor, nervilor, durerilor de cap. Eu nu mai am demult nervi. Dar dureri de cap, da. Si-atunci mai bag o bluza,…

Punem la bataie apartamentul in care am crescut. Apartamentul in care am crescut individual, eu mai mult ca Radu, dar si el de la un punct incolo. Pentru ca eu am locuit prima acolo, nu de alta. :) Apartamentul in care am crescut de la 18 ani spre varsta pe care o avem acum. Apartamentul luminos in care ne-am crescut iubirea, in care au crescut sute de briose intr-un cuptor Bosch, in care am crescut-o pe Zoe in primele ei 9 luni din burta mea si in primele 6 luni de viata. Apartamentul in care in ziua in care am…

Asa mi-a venit sa scriu despre prima mea experienta Gaudeamus. S-a intamplat sa lucrez ceva pentru Gaudeamus si uite asa am depanat amintiri. Iar cam in doua luni, urmeaza o noua intalnire. De-abia astept. „Targul care depaseste asteptarile Targul International Gaudeamus implineste 20 de ani. Atat cat aveam eu cand am mers prima data la Gaudeamus. Eram in al doilea an de facultate si profesoara de la cursul „Tehnici de redactare” ne trimisese in grup sa vizitam Targul de Carte de la Romexpo. Nu am fost in nici un grup. L-am vizitat singura, ziua urmatoare, dupa ore. M-am dus chitita…

Oamenii stylish de la revista stylish Elle intervieveaza uneori niste vedete care isi exprima niste preferinte stylish (un univers creativ stylish) care incap pe o lista hot. Ma rog, unele nu sunt chiar atat de stylish. Totul este insa subiectiv, dat fiind ca este o lista fierbinte de preferinte personale. Preferinte legate de shopping, de beauty, de mancare, de calatorie si „altii obsesii”. Imi place aceasta rubrica Hot List. De fapt rubrica cred ca e ElleStyle, dar Hot List e un headline prestabilit pe post de sub-rubrica constanta. Dar cum eu nu-s vreo vedeta si nimeni nu ma ia la…

O sarcina te transforma intr-o persoana de 10 ori mai emotiva. O nastere iti declanseaza automat plansul. Dar un copil, mai ales primul, te aduce in starea plansului spontan, de emotie, de veselie, de drag, de suparare, de tristete sau melancolie. Dintr-odata, intr-o miime de secunda. De la copila care te strange bine in brate pana la filmul perfect pe care l-ai vazut, de la povestea altor bebelusi sau cele mai simpatice haine pentru copii, te inmoi, dai doua-trei-o mie de lacrimi fara sa vrei, sa stii, sa simti. Le simti de-abia apoi cum vin, iti uda toata fata si bluza…

Dupa un episod din asta in care dau si matele pe-afara si tot dau si dau afara de parca nimic nu ar mai iesi si totusi iese, ma intorc iar si iar catre dorinta ascunsa, dar de fiecare data la fel de puternica si reala si anume de a fi sanatoasa. Sanatate frate, inainte de toate. Ca daca sanatate nu e, nimic nu e. Sad, but true. Cheesy, but  true. Pentru ca pur si simplu nu pot face nimic daca lucrurile nu sunt asezate cum trebuie la stomac, la picioare, la maini, la cap. Nimic. Poate doar sa ma plang.…

Ma uit la Zoe si nu imi vine sa cred ca merge. La 1 an si aproape o luna a inceput usor-usor sa se desprinda de masa din sufragerie si sa faca un pas, doi pana la canapea. Un pas-doi a tot facut cateva zile. Dupa care si-a dat drumul. Am lipsit pentru prima data 4 zile de acasa, am lasat-o cu matusa si bunica si cand ne-am intors facea deja vreo 20 de pasi. Si uite asa, la 1 an si 2 luni, fix azi, 9 august, merge in toata regula. Cade, dar rar. Si mai mereu in fund.…

Un pui de om avem și noi și tocmai a împlinit 1 an. Ce an plin și frumos și diferit și unic. Și greu și obositor și înduioșător. Ce pui de om frumos și iubitor. Câtă dragoste într-un singur an din aproape 30. La mulți ani, iubita noastră Zoe. Să crești frumos. Să ne înveți despre tine, să te bucuri de toată viața asta, să ai răbdare, să spui te rog și mulțumesc, să te dai cu oje colorate, să ne trimiți vederi din lume. Să ne ierți când greșim. Să știi mereu că te iubim. Până la stele și…

Îmi plac wish list-urile. Mă trezesc făcând câte una, dar de fiecare dată la întâmplare. Nu atunci când e ziua mea, nici de Crăciun, nici când atunci când se dau cadouri. Dar de-acum o să mă concentrez mai bine. De exemplu pentru Zoe, care împlinește în curând un an de viață, m-am apucat și am făcut așa ceva. M-au pus s-o fac oamenii care vin să o sărbătorească. Iar pentru că ea nu își găsește încă singură cuvintele, o să fac eu o listă cu ce îmi doresc eu pentru Zoe la 1 an și sper ca și ei să…

Nu este vorba despre minunatul serial Lie to me si nici despre cartea care ii sta la bază. Dar tot despre expresii și micro-expresii ale feței care exprimă cele mai sincere emoții, trăiri și reacții. Iar cele mai sincere emoții le vezi la copii. E clar. Orice mutră țâfnoasă, încruntată, orice sprânceană ridicată sau buză lăsată, un zâmbet care crește treptat, niște ochi din ce în ce mai mari, o gură deschisă spontan, toate exprimă o dorință, o nevoie, o dragoste, o frustrare. Și toate sunt bune. Pentru că sunt emoții. Nu știu dacă a fost vreuna care m-a impresionat…

Poate pentru ca am nascut-o la Constanta, poate pentru ca e diferit de locul in care isi petrece timpul zi de zi, poate pentru ca ii cam plac nisipul si marea, poate din orice alt motiv pe care inca nu il stiu, lui Zoe ii place la mare. Si eu iubesc marea, iar Constanta imi place si mai mult ca inainte. Cu siguranta pentru ca am nascut-o pe Zoe acolo. Asta dupa ce mi-am petrecut doua saptamani in asteptarea acelui moment, tot pe acolo. Spitalul Isis imi e foarte familiar, strada Mircea cel Batran e singura pe care o cunosc…

Prima dorinta pe anul asta a fost sa fiu o mama buna. Sa reusesc sa o cresc frumos pe Zoe. Sa fiu o sotie si o iubita buna e o dorinta constanta. Dar a doua dorinta a fost sa slabesc. Si uite asa am inceput anul cu spor si am reusit sa dau cam 9 kilograme. In 2 luni si jumatate. Dupa care m-am oprit. Pentru ca pur si simplu corpul a zis stop si nu s-a mai intamplat nimic. Cantarul arata aceeasi greutate. Dieta era la fel, ritmul meu identic. Si m-am oprit destul cat sa vreau acum sa…

Mie imi place sa fac cu ochiul. Sa fac cu ochiul catre cineva. Facutul asta cu ochiul care pentru mine inseamna multe. Inseamna o joaca, un secret, o acceptare, ghidusie, telaptie, un gest spontan care cred ca nu ar trebui sa fie niciodata reprimat. Poate fi controlat, ca sa nu devina un tic sau sa isi piarda din valoare. Dar pur si simplu nu ar trebui stopat. Pentru unii inseamna un flirt, o apropiere, o aprobare. Pentru altii e o rutina. Sau un obicei care umple un gol. Ca atunci cand nu stii cum sa i te adresezi unui copil…

Si apartamentul e o casa. Dar nu e o casa pe pamant. Nu are  teren de joaca in fata sau teren de sezlong in spate si nici iarba in dreapta sau in stanga. Iar o casa din asta pe pamant si cu teren pentru orice e o binecuvantare. Nu doar pentru dimineti petrecute pe terasa sau pentru seri romantice sau pentru picnicuri spontane. Ci mai ales pentru joaca cu copii. Pentru stat cu ei in iarba sau cu patura pe iarba, pentru mers descult prin iarba, pentru aer curat care sa nu includa deplasare cu masina, cu caruciorul, cu marsupiul…

La tema despre teama noastra cea mai mare, am scris despre o teama reala si constanta. „RAIUL TĂU E ŞI AL MEU În curtea cu viţă de vie de lângă casă, te văd cum uzi trandafirii galbeni. Acelaşi păr şaten şi moale, aceiaşi ochi căprui şi calzi. Aceleaşi trăsături delicate ca la 36 de ani. Porţi halatul negru, cadou de la bunica, iar din buzunarul drept atârnă o foarfecă şi nişte mănuşi de grădină. Uzi trandafirii cu răbdare, îi mirosi şi apoi dai drumul furtunului fără să te uiti unde pică. Intri în casă, agăţi halatul într-un cuier strâmb de…

Daca ar fi sa zic ce super-putere am dobandit de un an si ceva, as zice cu mana pe inima ca e vorba de super-rabdare. O mare rabdare pe care am cultivat-o si dezvoltat-o in primele 3-4 luni de viata ale copilei. Si care apoi a ramas constanta pentru ca obisnuinta cam asta face. Ajuta lucrurile sa se pastreze asa cum trebuie. Si am avut rabdare si cand Zoe plangea la inceputul vietii ei din cauza necunoscutului, si cand plangea din cauza zgomotelor puternice sau a strainilor care o asaltau cu intrebari sau cu ciupituri. Am avut rabdare de fiecare…

Dupa ziua ei. Nu pe 9 aprilie, ci pe 10. De speriat nu putea fi vorba. Nu m-am speriat. Dar de ingrijorat m-a ingrijorat. Credeam ca laptele matern e mana cereasca si previne orice. Not really. Dar tot e cel mai bun.

După ce ne-am cunoscut și ne-am interogat puțin la o țigară (eu nu, mulțumesc, încă alăptez), ne-am ascultat capodoperele literare. Adică cele texte primite ca temă:   Tema 1: Iulian ne-a ales o frază din textul din clasă, iar noi a trebuit să o integrăm în alt text, oriunde și oricum. Fraza mea a fost: Caută sensul vieții, dar fără furculiță și cuțit.               SENSUL VIEȚII             Frunzele uscate şi crengile scurte ale copacilor trosneau sub cizmele galbene de cauciuc. Şi le cumpărase de la un târg de haine, în urmă cu câteva zile. Avusese de ales între unele…

Dintre toate simturile, cred ca pe cel tactil il iubesc cel mai tare. Pentru ca imi place sa simt lucruri, obiecte, oameni. Sa pipai, sa imi (pe)trec mainile peste tesaturi, peste piese de mobilier, peste alimente, sa aleg fructe in piata, sa simt piele de om, sa pun mana pe tot ce pot. Dar de cand cu Zoe, cred ca mirosul castiga si el teren. Pentru ca mirosul de bebelus este cel mai tare din lume. Jur. Am mai scris despre asta. Dar e adevarat. Mirosul de bebelus bate orice miros de iarba cosita sau de iarba de dimineata, bate…

Cate-n luna si in stele se intampla de cand sunt mama pentru scumpa noastra Zoe. Dar cele mai ciudate si incontrolabile sunt contradictiile. Rasar peste tot si nu mi le pot explica de fiecare data. Acum o culc pe Zoe si incep sa fac tot ce fac cand ea doarme. De fapt nici nu stiu cu ce sa incep, dar incep. Sa mananc, sa ii fac ei de mancare, sa folosesc pompa ca sa ii pregatesc si laptele, nu doar mancarea solida, sa mai termin un text de scris. Si sa strang si mancarea de dupa micul dejun. Adica iaurtul…

Iulian Tănase e…foarte…bun. Vorba lui Tamango. Vorbește lent, atent și pasionat despre scris. Citează din Shoptalk și din alte surse.  Recomandă Misterul Regelui de Stephen King.E pregătit. E sincer. Îmi place de el. Cred că o să fie bine. Prima temă e tema din clasă: continuă în câteva minute fraza Este periculos să mânânci măsline cu furculița și cuțitul pentru că… Este periculos să mânânci măsline cu furculița și cuțitul pentru că sâmburii din măsline nu ies decât dacă îi scoți cu dinții. Nu este doar periculos, dar este  și plicticos și formal. Cine și-ar dori un invitat așa plicticos?…

In seara asta, dupa o baie in cada, scurta, de vreo 15 minute, am reusit sa imi scot verigheta. Doar asa sa vad daca pot sa o scot. Si am putut. Ce usurare. Nu vreau sa o scot de tot vreodata. Dar acum eram curioasa. Pentru ca era o vreme cand credeam ca o sa fie nevoie sa o tai. Apoi am pus-o la loc pe deget. Acolo unde ii e locul. Povestea acestui logo e mai veche.

Pentru ca scrisul este cel mai important pentru mine. Scrisul elibereaza orice stres si face din tantar-armasar in cel mai bun sens al cuvantului. Scrisul aduce oameni impreuna si situatii si idei de tot felul. Scrisul incepe undeva si nu stii niciodata unde se termina. Nu exista timp special pentru scris. Dar cand incepi sa scrii, devine timpul (cel mai) special. Si te tine treaz noaptea. Chiar si acum la 5 am, cu ochii lipiti de somn. Writing can do that. Sa spun o vorba fata-n fata este bine si direct si la indemana. Dar sa scriu pe indelete e…

Pentru ca stau acasa cu Zoe si imi petrec fiecare zi alaturi de ea, sunt atenta la orice miscare. Si observ involuntar orice lucru nou pe care il face. Sunt insa lucruri care au devenit obiceiuri si care sunt extraordinar de frumoase si de placute. Si sunt momente pe care de-abia le astept. Sa o tin in brate dimineata dupa ce se trezeste, cand e calda ca o painica si chicoteste in brate si apoi pune degetelele pe florile de pe halatul meu. Sa o las sa ma traga de cercei, cand de unul, cand de celalalt cu o curiozitate…

ZOE Al cincilea dinte. Mers oficial de-a busilea. Pana acum ne-a incantat privirile cu mersul in stil foca. A fost tare fun. Am si inregistrat-o putin. Cred ca trebuia mai mult si mai des. Caci acum chiar merge de-a busilea si s-a dus stilul improvizat. Dar si asta este cat se poate de fun. Pe zi ce trece schimba vitezele. Acum cred ca e viteza a 2-a spre a 3-a. Batai din palme. Mai lent sau mai in forta, dar sunt batai din palme. Ceea ce este excelent. MA-SA Tine dieta si face aerobic. Mersul ei de-a busilea este mai…

Mereu am zis ca instinctul e primul care conteaza. Ratiunea isi are si ea momentele ei de glorie, dar instinctul, zau daca nu e cel mai important. Pentru ca e un sentiment care vine de undeva din tine si te ghideaza involuntar sa faci o actiune pe care simti ca trebuie si e nevoie sa o faci asa si nu altfel. Iar instinctul matern, fie el si un cliseu pe alocuri, exista undeva si razbate involuntar. Ceea ce pe mine ma bucura nespus. Pentru ca pe langa medici de familie si pediatri si psihologi si carti de specialitate sau bloguri,…