Un weekend yin și yang

Un weekend cu bune și mai puțin bune, cu inimi luminoase și cu minte pe alocuri întunecată, așa cum e viața și cum suntem și noi.

Ne-am trezit sâmbătă cu gândul la Moș Nicolae, la biscuiți făcuți la 8 mâini, fetele și-au pus chiar și șorțurile, stăteau nefolosite de cel puțin 1 an, bucătăria era plină de făină și smântână dulce. Râdeam, Stela venise să ne ajute, ca de mulți ani încoace, la curățenie, ascultam colinde, am fost într-o vizită la A., am pus chiar și pe blog ideile de Calendar Advent pe anul acesta. A fost cald, plăcut, armonie, gălăgie la nivel standard, Crostini de la Trattoria il Calcio și un Honest Hamburger de la Burger Van.

Duminică m-am trezit mai târziu, deși mă culcasem târziu, ce face nesomnul din om, m-am supărat de la micul dejun. Copiii au făcut câte o temă, în niște parametri enervanți de debusolare, ce-aș mai reduce dezorientarea asta, în gândire și desigur în acțiune, care e și firească și frustrantă. Nu pot, sunt momente fără ritm, fără organizare, ne pierdem firea și Nordul și răbdarea. Am ieșit în parc, oricât de frig e, ne îmbrăcăm bine și stăm măcar o oră, am vorbit cu două fete mișto, despre vot și filme și miniprix, unde am și ajuns și de unde am plecat cu o cămașă de noapte, gri și moale, cât să susțină somnul de care aveam nevoie. Am votat, le-am pregătit fetelor baia cu spumă, ne-am certat în legătură cu diverse și cu, surpriză, niște piese minuscule de Lego. Alea cât unghia mică, dar valoroase cât comorile lui Tutankhamon de care parcă aflase Zoe, la un moment dat, la școală.

Acum mă simt 95% vinovată și de-asta mi-e și greu să adorm, nu apucăm să vorbim mereu despre lucrurile care se întâmplă, despre motivele din rândul doi, despre nevoile din diferite momente, despre cum zilele sunt mereu diferite, deși nu știu cine ne-a băgat în cap că ar trebui să fie identice și neapărat toate plăcute. Și totuși de ce n-ar fi? Pentru mine treaba asta este work in progress, ce bine că am votat, că am văzut Tarnation, documentarul pentru cursul de Luni de la Master, ba chiar și animația Opinci, o mică minunăție despre Dumitru Dan, ce util și convenabil că am tăiat unghiile copilului mic (poate nu vă dați seama de importanța acestui detaliu), ce bine e că pot să fac introspecție, ce rău e că nu pot să mă iert.

Noapte bună, săptămână bună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s