Poate am mai trăit cândva, undeva, o altă viață, mai multe vieți. Poate am fost actriță, diplomat, profesoară, cântăreață, poate am trăit în Spania, am dansat flamenco și am primit bani pentru asta, poate am fost un copac, o brândușă, poate am fost un câine caniș sau poate nu am mai fost vreodată, niciodată, înainte de a fi în gândurile părinților mei și acum aici, datorită lor sau Universului. Poate am fost sau poate nu, dar acum sunt aici, tu ești aici, aceasta este cea mai bună viață a noastră, pentru că suntem aici. Poate o zi nu e cea mai bună zi a mea sau poate un an nu este cel mai bun al meu, dar asta este cea mai bună viață, pentru că le simt pe toate, pentru că deși nu le știu pe toate, am puterea să le descopăr. Pentru că am un băiat alături și trei fete, care de multe ori îmi spun că sunt cea mai bună. Mai mult îmi spun fetele decât băiatul, ele au simțit mai ușor treaba cu complimentele. Iar când cineva îți spune că ești cea mai bună, în viața asta, atunci viața asta e și ea cea mai bună. Să ne bucurăm de viața asta, mai mult, mai des, pentru că e a noastră. Uneori nu îmi vine să cred, dar viața asta e pe bune, ouăle făcute cu coji de ceapă și varză roșie și turmeric sunt chiar acolo, desenele copiilor mei sunt acolo, băiatul care doarme lângă mine e aici, mă ridic din pat, zâmbesc, țip, îmi pare rău, deschid ochii și văd ce am nevoie să văd, sunt aici, în cea mai bună viață a mea. Nu toată lumea poate spune asta, dar cum ar fi să putem.
Aceasta este cea mai bună viață a mea, pentru că sunt conștientă de ea și de mine, iar apoi de oamenii cu care trăiesc în casă și oamenii pe care îi văd când ies pe ușă. Unde-ar fi fost oamenii ăștia în altă viață?
Vă doresc un Paște fericit, cu conștiință de viață, așa cum poate Iisus era conștient de viața lui cea mai bună.
anașimaria 