77, poartă-n casă

Asta am vrut să îi scriu pe materialele pe care le-am pregătit pentru aniversarea lui. 77 poartă-n casă. I-am scris până la urmă 77, cu noroc. Pentru că are un noroc tatăl acesta al meu. Noroc că există, că are putere, familie, job. Noroc că are sănătate, cu toate problemele care mai vin, dar pe care el reușește cumva să le rezolve. Noroc că ne are pe noi, noroc că îl avem noi pe el. Noroc că suntem împreună și că ne iubim, chiar și când ne certăm. Noroc de energia bună. Căci omul acesta de 77 de ani, care îmi este tată de mult timp, are o minunată și motivațională energie bună. Îmi dă din puterea și zâmbetul lui, din mâinile lui, din privirea și forța lui. La mulți ani, tata. Mulți ani cu sănătate, căci îmi e tare bine cu tine. Și mie și lumii.

Azi e ziua lui, iar noi l-am sărbătorit, în familie, în weekend. Am mâncat, am ascultat muzică, am dansat, am râs, ne-am udat cu baloane umplute, cu greu, cu apă. Am retrăit momente, ne-am amintit momente de acum 20 de ani, 30 de ani, am ascultat Ace of Base, Snap, Genesis, Phil Collins, Roxette, Culture Beat, Dr. Alban, Sandra, la o boxă nouă, a părinților, nu la cea despre care scriam eu. A fost neașteptat de plăcut și frumos și binevenit. Am băut vin, am mâncat mere din grădina lor, am stat desculți în iarbă. Am fost împreună.