Mă pregătesc să le citesc din cartea 101 Dalmațieni. E a doua seară când recitesc din ea, după ce a fost, o vreme, uitată la bazinul de înot. Amândouă fetele vor să stea pe câte un braț, amândouă se împing cu picioarele și cu capul în mine, se uită una la cealtaltă și cu invidie [...]
Nu știu exact de ce răsfoiesc revista Conde Nast Traveler sau de ce intru pe site-ul lor. Ca să mă bucur sau să mă întristez. Să descopăr locurile în care mi-ar plăcea să ajung sau locurile în care nu o să ajung vreodată. Nu acum, nu anul acesta, nu prea curând și uite așa trec anii. Deși, [...]
Nimic nu e perfect. Și totuși există momente aproape perfecte. 99% perfecțiune. O după amiază de weekend când mâncarea iese delicioasă, poate chiar și identică cu ce arată fotografia (vezi Mazi), un joc cu copiii când conectarea este caldă și reală, o seară cu iubitul când apropierea este magică (sau, cel puțin, sexul), o prezentare [...]
Svetlana Cârstean e șatenă, își poartă cam tot bretonul în partea stângă a frunții, îmi place asta la ea, are părul ușor răvășit, pasionații de modă ar numi, poate, coafura ei, casual natural boho chic, whatever, eu nu știu exact cum să îi zic, e naturală, ca și când s-ar fi trezit de dimineață, ar [...]
Dacă te uiți la reclame, n-ar trebui să ai vreo grijă. Vreodată. Să stai fără griji că la ING totul e mai simplu, că la Kaufland ai mereu fructe și legume proaspete, că o să ai dinți albi dacă îi speli cu Sensodyne și sănătoși dacă îi speli cu Lacalut, să stai fără grijă când [...]
- Haideți, gata. Ultimul cuvânt, zic eu să mă audă. Una continuă să cânte, alta zice ceva într-o limbă inventată. - Gata, opriți-vă din vorbit și închideți ochii. Le mai zic că mâine o să fie iar obosite (că azi dimineață nu s-ar fi ridicat, în ruptul capului, din pat la 8:30), că au zi [...]
Nu știu exact, că și în cazul copiilor de fapt, dacă noi ne alegem, cu adevărat, nașii. Dacă ei ne aleg, dacă noi îi selectam din toți candidații posibili sau dacă ceva, ce anume oare, ne împinge către niște alegeri în acest sens. Cine pe cine alege de fapt. Mă gândesc cum și-au ales părinții mei [...]
A început pe nesimțite, pe neașteptate, deși în prima zi am simțit foarte clar și frigul și căldura și sărutul și supărarea și jocul și șampania. În prima zi, undeva spre a doua de fapt, când am reușit și noi să bem un pahar de șampanie, căci în ultima zi din anul trecut spre prima [...]
Fetele noastre, ca toții copiii de altfel, sunt magice. Fac gesturi, au reacții și spun vorbe, cel puțin uneori, care vin parcă din altă lume, dar de fapt vin din inima lor unde e multă iubire, și după cum știm, iubirea e magie în toate stadiile ei.
Mă uit așa la ele și cred că au trecut prin mai multe faze de credință. Sau de încredere. Mmm. Cel puțin fata mare. De la primul Crăciun petrecut împreună cu ea, deși avea 6 luni, am început să îi spun povești despre luna Decembrie, în care se fac cadouri, așa cum magii au făcut [...]
anașimaria 