Mă uit așa la ele și cred că au trecut prin mai multe faze de credință. Sau de încredere. Mmm. Cel puțin fata mare. De la primul Crăciun petrecut împreună cu ea, deși avea 6 luni, am început să îi spun povești despre luna Decembrie, în care se fac cadouri, așa cum magii au făcut daruri Pruncului, că există un Moș Crăciun care poate fi oricare dintre noi și îi arătam ce primisem eu, ce primise tată-su. Apoi la un an și jumătate, i-am spus cam același lucru. Și la doi ani și jumătate tot la fel. În anul respectiv am și chemat acasă, pentru prima dată, un domn în rol de Moș Crăciun. Nu știu dacă și pentru ultima, încă nu m-am hotărât. Un Moș Crăciun care a adus câte un cadou pentru fiecare dintre noi. Fetele au mai primit și de la bunici, mătuși, dar am continuat povestea cu Moș Vasi, Moș Iuliana, fiecare după nume. Zoe a fost încântată de varietatea de cadouri, deși eu încerc cumva să reduc din numărul lor. Milla încă nu realiza, dar se bucura de tot ce primea. Până la patru ani și jumătate, adică anul trecut, am tot ținut-o așa. Anul trecut, însă, au fost două momente în care am observat-o pe Zoe cum vrea să descifreze magia, cum o învăluie magia asta a Moșului, o simte și vrea să se lase condusă de ea. Ba chiar când am zis ceva de Moș Adi, s-a supărat și mi-a zis că nu există decât un singur Moș: Moș Crăciun.
Primul moment a fost într-o seară, când o luăm de la grădiniță. Pe stradă ne-am intersectat cu o doamnă care s-a oprit lângă noi, a admirat-o și a complimentat-o pe Zoe, scoțând în același timp din sacoșă o figurină de brad cu Moș Crăciun. I-a dat-o fetii și i-a zis că Moșul îi oferise acest dar (femeii), special pentru ea. Zoe n-a mulțumit, n-a zâmbit, iar la mașină când am ajuns, a aruncat cadoul și a zis că ea nu vrea asta de la Moș și că nu crede că Moșul i-a dat doamnei ceva pentru ea. M-am gândit că uite așa începe, să nu se mulțumească cu puțin, să vrea mai mult și tot așa, apoi m-am gândit la unul dintre cadourile primite de mine de la tata, o bucată de material pentru viitoare haine care m-a întristat tare și voiam să fi primit ceva cu care să mă fi jucat atunci, pe loc sau ceva de îmbrăcat atunci, pe loc, nu peste un an. Apoi m-am gândit că se aștepta să primească în ziua în care știa că va primi, nu pe stradă, de la oricine sau că va primi ceva special ambalat și împachetat. Nu știu, că nu mi-a spus și nu mai țin minte. Știu doar că i-am spus că unii oameni aleg să se transforme în ajutoarele Moșului pentru că vor să dăruiască și ele, așa cum o face el, cu multă dragoste.
Al doilea moment a fost în Ajunul Crăciunului, tot anul trecut, când eram cazați la o pensiune prin Râșnov. În seara respectivă a venit un Moș, cu o traistă mare după el, cu un cadou identic pentru fiecare copil, o pungă cu ceva jucărie și mai multe dulciuri, Milka în neștire, cât să îmi ridice mie pulsul și să îmi dea palpitații. În timp ce îi dădeam voie să rupă o bucățică de ciocolată, ea a vrut, deodată, să iasă din restaurant, afară în față pensiunii, în șosete, să verifice cum arată sania Moșului. A stat câteva secunde acolo, n-a văzut nicio sanie, dar parcă nici dezamăgită nu s-a întors. Și-atunci n-am vrut să rup nicio magie. Cine sunt eu să stric această vrajă? Ea nu întreba, nu contesta, credea pur și simplu. Și pentru că și eu cred în magie, păi atunci o s-o las, la nevoie, să fie. Țin și eu minte când, odată, a venit Moșul în timp ce făceam baie, eram undeva până în clasa IV-a, auzisem o ușă și m-am gândit că atunci o fi intrat, aș fi vrut să îl văd, dar în același timp nu ieșeam din cadă.
Anul acesta când vorbeam de Moș Crăciun și le întrebam ce își doresc de la el, Zoe m-a anunțat, răspicat, că ea știe că nu există Moș Crăciun. Apoi că nu există nici Moș Nicolae, că părinții pun cadouri în ghete. Apoi ambele fete au scris, entuziasmate, într-o seară, scrisori pentru Moș Crăciun, i-au făcut desene și și-au declarat dragostea pentru el în cuvinte simple: te iubim, te pupăm, te așteptăm pe la noi.
Nu știu ce să mai cred. Au glumit și despre cum Moșul intră pe horn, Zoe n-a vrut să se mai culce pe 5 decembrie, voia să îl aștepte pe Moș Nicolae, Milla credea că a intrat pe sub ușă, discursul lor se schimbă uneori, totul e o joacă.
Într-o altă seară ne-am luat toate trei rolul de Moș Crăciun și am împachetat 6 cadouri, cu mesajul „Cu drag pentru oricine are nevoie. Dăruiește și tu fără să ceri nimic în schimb”. Pe toate șase le-am pus prin lume: pe scările unui spital, lângă un copac, pe trepte lângă o piață, într-un coș de Mega Image, pe o bancă în parc, lângă o mașină parcată. Le-a plăcut să fie Moș Crăciun, vorbeam în șoaptă, erau vizibil emoționate și se uitau în jur de fiecare dată, să nu fie văzute. Le-am propus să facă asta și la grădiniță, au fost de acord să lase un cadou clandestin într-un dulap de coleg/ă. Să vedem dacă pun ideea și în practică.
Am impresia că ele cred în acest spirit al Crăciunului. Cel puțin una dintre ele. Căci cealaltă se ia de multe ori după sora ei, deși are și ea niște idei și principii și credințe foarte clar stabilite. Chiar și la 3 ani.
Sau cine știe în ce cred ele de fapt. O să aflu, sper, la un moment dat. Oricum ar fi, mi s-a părut important să fac câteva lucruri în comunicarea despre Moș Crăciun:
- să nu le mint
- să nu insist cu perspectiva mea, atunci când e diferită de a lor
- să formulez orice idee legată de Moș Crăciun, cât se poate, precum o poveste. Pe lângă toate poveștile citite despre Moș Crăciun.
- să accentuez importanta credințelor personale: Sunt oameni care cred așa / Există o legendă care zice așa / Colegii de la gradiniță cred că, Hugo e de părere că, Lea sau Gloria sau Anastasia poate crede altceva, voi ce credeți / Despre lucrurile pe care nu le cunoaște cu adevărat, fiecare om are alte convingeri. Da, cel mai probabil, am folosit chiar cuvântul convingeri.
Am citit și la Raluca despre abordarea lor. Cred că a fost o alegere foarte inteleaptă, sinceră, adevărată. Și apoi am citit și ce a scris Janet la un moment dat, cum totul se face cu respect pentru magia din interiorul copiilor.
Probabil o să mai dezbatem subiectul luna asta, mai e până vine Moșul și până la urmă, așa cum ascultăm colinde și vara și iarna, tot așa, discuția despre Moș Crăciun poate reveni în orice moment al vieții noastre și a lor.
anașimaria 