Felicitările vin, felicitările vin

În seara asta, în care mirosul de brad completează foarte firesc aroma de la ciorba din slow cooker, ne-am apucat să pregătim felicitările de Crăciun. Pentru că așa mi-am notat în calendarul Advent, pentru că îmi place să trimit felicitări de Crăciun și în general, și pentru că fetele iubesc și ele activitatea asta.

Ce-ți trebuie pentru a personaliza niște felicitări?

Felicitări: cumpărate de la librăria din colț sau de la mai multe colțuri distanță sau realizate DIY, din hârtie sau carton alb (sau de orice altă culoare, desigur)

Creioane colorate, cerate sau nu, ba chiar și carioci sau acuarele

Fetru (nu foarte mult)

Lipici (destul de mult – noi am consumat unul nou, integral, iar apoi am folosit, fără nicio jenă, capsatorul; am fi pututbși să coasem)

Sclipici (sau nu)

Foarfecă (de fapt mai multe – una de persoană participantă la pregătirea felicitărilor)

Răbdare

Timp de pierdut

Iubire de oferit

Opțional, stickere de Crăciun. De fapt totul e opțional, pentru că ideile sunt multe. De-asta se cheamă personalizare, pentru că o felicitare poate fi pe „atât de personală”, pe „cât ești tu de unic/ă”. Noi avem de vreo doi ani cartea asta de la Usborne, Dress the Teddy Bears for Christmas Sticker Book, în care, surprinzător, au mai rămas destul de multe stickere de lipit.

Cât timp îți ia să pregătești o felicitare?

Cu două fete îndemânatice, dar năzdrăvane și cu o mamă cu idei, dar nu neapărat cu îndemânare, poate să dureze toată seara, până când se face noapte și copiii vor să doarmă cu felicitările sub pernă. Cu un copil, poate durează mai puțin. Nu știu. În cazul nostru, deși au fost doi, a durat, mmm, nu știu exact cât. Pentru că odată ce au intrat pe ușă, de la grădiniță, au și început să taie, să decupeze, să lipească, să deseneze. Când nu desenau ele, îmi spuneau mie ce să desenez. Sau să scriu. Milla a desenat un drum cu zăpadă, de toată frumusețea. Zoe a făcut multe chenare la multe felicitări (rame, zice ea), a pus nenumărate (da, adică fără număr) globuri și stele și mai ales inimi. I-a plăcut una dintre felicitări atât de mult, încât a păstrat-o pentru ea. N-a mai vrut să o trimitem nimănui. Iar pe cele pe care s-a semnat, a adăugat și numele meu. Era ca și când am fi trimis felicitările doar noi două, dar n-a fost până la urmă așa, pentru că am adăugat eu și ceilalți doi membri cu ochi verzi ai familiei.

Eu zic că până la urmă, în nici două ore am terminat, am decorat, am scris, am urat. Mâine, înainte sau mai bine după grădiniță, punem și cele 15 felicitări, la poștă. Fiți pe fază, că nu știți ce vă așteaptă. De fapt veți ști, pentru că anul acesta vi le arăt dinainte, adică acum. Muahahahaha.

img_2612
Felicitarea care a rămas acasă – Exterior
img_2611
Felicitarea care a rămas acasă – Interior

Cu ce rămâi după ce termini de personalizat felicitările de Crăciun?

Cu una dintre felicitări :P

Cu senzația că gândurile tale de Crăciun călătoresc prin lume, până să ajungă la destinatari, chiar dacă de fapt doar prin Poșta Română.

Cu satisfacția unei amintiri frumoase în familie. Până la un punct. Căci fetele noastre, am aflat ulterior, nu dormiseră la grădiniță, și după ce au refuzat, cu și fără politețe, ciorba mea la slow cooker, s-a dus tot cheful și distracția și amintirea frumoasă a cam devenit enervantă.

Cu un ritual, mai mult decât cu un obicei. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s