– Haideți, gata. Ultimul cuvânt, zic eu să mă audă.
Una continuă să cânte, alta zice ceva într-o limbă inventată.
– Gata, opriți-vă din vorbit și închideți ochii. Le mai zic că mâine o să fie iar obosite (că azi dimineață nu s-ar fi ridicat, în ruptul capului, din pat la 8:30), că au zi de pâine la grădi (activitate pe care o așteaptă cu drag), că ceva, nu știu ce, orice numai să adoarmă să mă duc la toaletă și să termin și eu ce am de scris. Și nu doar pe blog.
Sunt sigură că nici una nu are ochii închiși. „Pâi nu adormiți voi? Să vedeți ce vă mai tai eu unghiile după”.
Una și-a urcat un picior în cap, alta mă mângâie pe față. Ce simpatice și drăgăstoase. Dacă ar fi tot așa și la prima oră a dimineții. De fapt stai, că una chiar dă din picioare la prima oră a dimineții.
– Hai, fetele, somn ușor. Somn ușor, M. Somn ușor, Z.
Ele se foiesc în continuare. Aloooo. Voi nu obosiți niciodată?!? mă întreb, în gând, și le-aș zice tare, cel mai probabil în formă de țipăt, dar în seara asta mi-am propus să reușesc să nu mai comentez. Și nici să le mai zic cât de supărată și îngrijorată sunt că adorm după ora 22:00. Chiar, oare cât o fi ceasul?
Eh, dar ce simt pe mâna dreaptă, deja amortiță? Un cap care cade ușor, se lasă, moale, incredibil, copilul mic cred că deja visează cum face pâine. Sau cel mai probabil că o mănâncă deja. Hai și tu, maimuță mare, haida, hai că poți să adormi, să te oprești din toate mișcările și învârtelile. Se opresc mișcările, mai puțin trilurile. Cântă ea ce cântă, parcă aș mai lăsa-o, că e tare amuzantă, dar nu știu ce mă îngrijorează mai tare: că n-a dormit nici la prânz sau că poate o trezește pe soră-să.
-Ajunge, cântăreațo, hai, gata cu vorba și cu cântatul, zic eu hotărâtă. Se enervează, îmi întoarce fundul și eu la fel, se tot împinge în mine, o iau în brațe, îi simt respirația, gata, somnul dulce mult aduce. Verific ceasul, e 10. Incredibil. Cine e cea mai tare din parcare?
Ohhhh, dar ce să fac mai întâi, cu ce să încep?
Ce le fac fetelor după ce adorm?
Adică în prima oră, ora magică în care aș putea să și tip, că ele tot nu s-ar mișca. Și fără să îmi propun vreo ordine:
- le tai unghiile: uneia la mâini (că nu prea are răbdare și pentru asta, în timpul zilei), celeilalte la picioare (că nu mă lasă).
- pun câte 2 picături de ulei esențial de eucalipt pe pernele lor. Uha!
- copilului mic îi bag în nas un puf de apă termală, jap, jap, că azi, de exemplu, n-a dorit și noaptea trecută a respirat greu.
- le iau cărțile care ajung uneori sub fundul sau sub capul lor.
- le pun sticlele cu apă mai departe, dar nici prea mult, ca să ajungă la ele, atunci când le e sete și le caută în miezul nopții, cu ochii închiși, lipiți, ca la Baba Oarba.
- le dau părul din ochi.
- le mângâi.
- le pup. Pentru a mia oară pe ziua de azi.
- le învelesc. Muahahahaha.
Aleluia, am ieșit pe ușă, parchetul nu a scârțâit, mi-am pus un vin rose în pahar și am intrat pe un alt hotar. Tărâmul adulților care se uită, în această seară, la Moneyball.
Când ne-am întors de la ski, acum două săptămani, exista și punctul nr 10, care însemna o cremuire delicată a obrajilor, mai ales ai copilului mare, în doi pași și trei mișcări, deși am fost acceptată ca maseuză și în timpul zilei. Dar eu, nu și nu, am mai dat și noaptea.
Chiar dacă este vreuna complet sau partial dezbrăcată, nu mă mai chinui să o îmbrac în pijama sau în orice altceva, chiar dacă la cea mică am mai avut tentative. Fata e free style, am realizat, așa că am renunțat.
Nu vă imaginați că aceste activități se repetă seară de seară. Uneori adorm și eu, uneori uit, alteori am nevoie urgent, extrem de urgent, la toaletă, alteori nu sunt chiar atât de sadică și atunci las copiii să doarmă, să se bucure de orice visează ei acolo.
anașimaria 