Nu știu exact de ce răsfoiesc revista Conde Nast Traveler sau de ce intru pe site-ul lor. Ca să mă bucur sau să mă întristez. Să descopăr locurile în care mi-ar plăcea să ajung sau locurile în care nu o să ajung vreodată. Nu acum, nu anul acesta, nu prea curând și uite așa trec anii. Deși, sincer, nu mi-am imaginat să existe vreun loc în care să nu ajung, vreodată. Dacă nu fizic, măcar cu ajutorul lui CNT. Și uite-așa, am găsit explicația.
Oricare ar fi însă motivul, la câteva zile mai dau peste un articol care mă pune pe gânduri și pe drumuri sau, și mai rău, dau peste un top care mă pune, să zicem, (ca) pe ghimpi. Un astfel de top este și acesta cu cele mai romantice orășele din Europa, pe care l-am descoperit azi. Evident că nu sunt doar ele cele mai romantice, dar ce contează când mintea a luat-o deja razna, și nu neapărat cu gândul la iubire, cât la călătorie.
Am ales acest top pentru că, pe locul 3, apare Taormina. Taormina cea micuță, înconjurată de mare și așezată pe insula tuturor Nașilor (căci aici s-au filmat mai multe scene din The Godfather), respectiv Sicilia. Și da, parcă, parcă, așa este, Taormina e un oraș romantic. Dramatic de romantic, desi pe alocuri poate părea banal (vezi fotografiile). De-abia așteptam să ajung acolo, daaa, e așa plăcut să te pierzi printre străzi și trepte, multe trepte și pe drumul în sus spre bisericile (sau poate era doar una) din piatră sau pe drumul în jos spre apă, cu iubitul de mână, de braț, poate chiar și în brațele lui. E și mai plăcut, însă, când nu ești pentru prima dată gravidă, pentru prima dată cu o burtă mare de care nu prea îți mai vezi picioarele, când nu ești, pentru prima dată, fricoasă și agitată și neîncrezătoare. Pentru mine, Taormina a fost și superbă și misterioasă. Era un mister să mai urc o treaptă și să nu nasc acolo.
În martie se fac 6 ani de când am fost. Nu ascund faptul că aș mai merge. Aș mai merge, măcar o dată, doar pentru caracterul romantic al locului, nu și pentru senzațiile tari, la propriu, la nivelul pântecelui.
Ce mi-a plăcut în Taormina
- Copilul din burtă care a rămas tot acolo. Din a două zi am trăit cu impresia că o să nasc acolo și încercam să îmi imaginez cum o să mă înțeleg eu cu doctorii italieni. Chiar îmi părea rău că nu eram în momentul acela în Spania. Măcar limba spaniolă nu îmi era străină. A fost bine că nu am născut, totuși, pe trepte, mai ales pe treptele de pe Via Crucis. Sau, până la urmă, pe oricare dintre treptele care ne duceau în toate direcțiile. Prea multe scări, prea multă emoție, nu știu care a fost motivul acestei disperări latente, uneori verbalizate, alteori disimulate.
- Radu. Ideea de a împărți cu el acele momente, în care credeam că acest copil, primul nostru copil, căruia nu cred că îi alesesem încă numele (eram indeciși, din ce îmi amintesc, între Smaranda și Zoe), urma să se nască acolo, este neprețuită.
- Străzile înguste. În ciuda temerilor de mai sus, legate de naștere, străzile înguste din Taormina sunt singurul itinerariu de care trebuie să ții cont. Printre ele vezi și case și mare și plante și cactuși și soare.
- Halvaua cu fistic. Am descoperit acest desert în a doua zi, într-un magazin în care vânzătoarea era româncă și l-am consumat zi de zi până în ultima zi a șederii noastre acolo. De obicei seara, înainte de culcare, în timp ce citeam, așa cum îi șade bine unei gravide, care mai avea încă 3 luni până la naștere.
- Priveliștea. De pe orice treaptă, priveliștea e bogată, colorată, variată. Și piatră și iarbă și apă. Fie că urcam puțin prin oraș, fie că urcam mai mult, cam peste 400 de trepte, deasupra lui, peste tot era impresionant.
- Villa Comunale. Înainte de vulcanul Etna (cel mai mare din Europa), Castelmola si Isola Bella, o insuliță foarte bella, aceste gradini aproape ca-ti calmeaza chiar si cele mai nelinistite ganduri despre nastere.
- Hotelul. Il Piccolo Giardino, din 2012, când am fost noi în Taormina, a fost numai bun. Observ că acum are mai multe facilități, deci, probabil, că este și mai bun. Și mai scump.
- Taorminezii. Pentru că nu erau toti interesați de vizitatori. Dincolo de vânzătorii din magazinele cu souvenir-uri, cu genți din piele sau tablouri, oamenii nu voiau să ne vândă nimic, să ne convingă sau să ne enerveze. Ne salutau, noi le traversam uneori curtea, alteori mă întrebau cât mai am până nasc (ciudat că pe fața mea nu se citea disperarea), erau localnici care se comportau ca niște localnici.
- Casele personalizate cu numele lor.
- Pastele. Pe care, da, nu le-am pus imediat dupa halva. Țin minte că am mâncat de două ori paste, foarte bune, în două restaurante micuțe. Nu am reținut numele niciunuia dintre ele și nici check-in nu am dat, pe vremea aceea, mai rar. Am citit însă, tot pe Conde Nast Traveler, unde altfel, o recomandare de restaurant cu stea Michelin: La Madia. Mie îmi place, dincolo de steaua lui, pentru că au această opțiune, de cumpara pentru altcineva, cadou, o cină. Această idee, fie ea și de marketing, plus mesajele afișate pe pereți și filozofia bucătarului de a găti cu ingrediente locale, sunt niște criterii care poate vă conving să mâncați acolo și să îmi spuneți și mie cum e.
Mergeți în Taormina de Ziua Îndrăgostiților sau în orice zi în care vă iubiți. Și înafară de Taormina, vizitați și restul Siciliei. Căci așa cum zicea și Goethe, „To have seen Italy without having seen Sicily is not to have seen Italy at all, for Sicily is the clue to everything”. Și dacă sunteți cumva și femeie, gravidă, să fiți calmă, pașnică și liniștită. Pentru că o să fie bine.
„S-a scris imens şi s-a descris enorm fascinaţia pe care o exercită Taormina asupra fericiţilor care o vizitează” scrie, cu dreptate, Alex. Leo Serban. El însuși povestește ce i-a placut și, oriunde ar fi el acum, îi împărtășesc gandurile despre paradisul de sub vulcan. In plus, mai pun un link despre Taormina, pentru mai multe fotografii, if possible, și mai multe detalii sau descrieri care nu implică gravide.
PS: Din topul orășelelor romantice, Aveiro din Portugalia pare a fi superb. Un oraș Pinterest. Orașul din Spania pare foarte accesibil, iar Bled din Slovenia pare, și cel mai probabil este, încântător.
