2018

A început pe nesimțite, pe neașteptate, deși în prima zi am simțit foarte clar și frigul și căldura și sărutul și supărarea și jocul și șampania. În prima zi, undeva spre a doua de fapt, când am reușit și noi să bem un pahar de șampanie, căci în ultima zi din anul trecut spre prima din anul acesta am adormit foarte rapid. Poate pentru că eram într-adevăr obosiți, după ski și frig și mers mult pe jos prin nămeți, poate pentru că, eu cel puțin, am vrut să închid mai rapid anul acesta greu și obositor, poate pentru că, uneori, nu e musai să începi anul nou cu petrecere, ci mai degrabă cu odihnă. Artificii am văzut și eu și copiii și tatăl lor. Ne-am urat ceva rapid, dar ca să conștientizam, e nevoie să reiau acest moment. Să îi întreb ce își doresc ei pentru anul acesta. Ceva pentru corp, pentru suflet, de joacă sau de lucru.

Eu îmi doresc să nu mai accept critici, adică vorbe spuse pe un ton supărat, nervos, iritat, frustrat. Accept sfaturi, mă implic în discuții în care eu sunt subiectul principal, doar dacă există empatie la mijloc, înțelegere, calm. Vreau să fiu înțeleasă, dar dacă cumva cineva nu mă va înțelege, să încerc să supraviețuiesc, fără să mi se pară sfârșitul lumii sau să simt că mă prăbușesc. Anul acesta am murit în capul meu de multe ori, a fost greu, în același timp a fost superb, am plâns mai mult ca niciodată (deși, cine știe, bebeluș fiind, ce batiste de tată sau ce brațe de mamă udam), am citit mai mult, am scris mai mult, am luat niște decizii, am lăsat să treacă timpul, am pierdut vremea, mi-a fost lene, n-am avut încredere, ca apoi să am din nou și tot așa.

Și îmi doresc să fac (mai mult), nu doar să zic că fac. Lucruri mici sau mari, dar cu toată atenția și prezența mea.

Încerc să finalizez și o listă, pentru că deși nu orice e pe o listă e musai de bifat, gândurile dintr-o listă sunt de fapt dorințe și e bine să fie scrise, notate, verbalizate, să le citim noi, să le audă alții, ca într-un final să existe de-adevăratelea. Până atunci, bine ai venit, 2018. Așa cum i-am urat și lui 2017, pentru că până la urmă, de ce n-aș întâmpina orice an din viața mea cu inima și cu zâmbetul pe buze.

Fotografia e făcută intr-un mic magazin din Thailanda, din complexul Jungle Club, insula Koh Samui. Un magazinaș care are numai obiecte frumoase, colorate, unele pastelate, lucrate cam toate, manual, atașat unui resort cu o vedere tulburătoare spre mare.