Ai zice că Anamaria e un copil. Desigur că este copilul părinților ei, dar un copil printre adulți, o puștoaică, o tânără cu ochi de căprioară și piele de catifea. E proaspătă, creativă, îngăduitoare cu ea din ce o să citiți mai jos și iubitoare de familie și de lână (lână pură, netoarsă, pe care [...]
Sunt acasă. În concediu prenatal se pare. Într-o seară pregătesc camera, dormitorul mare. Aprind o lumânare, apoi încă patru. Sunt cinci în total, în recipiente transparente, diferite, așezate în diferite colțuri de dormitor. Unele au miros, altele nu. Bețigașul însă miroase a salvie. Sau poate are altă aromă, că nici nu mai știu ce am [...]
Am cunoscut-o anul trecut pe Solène, în sala unde fata mare urma să înceapă clasa pregătitoare. Dar ea e în România de 12 ani. Și-a cunoscut soțul la Londra, în 2005, unde a fost o perioadă cu bursă Erasmus. Iar după un an de relație la distanță și o facultate finalizată la Paris, s-a mutat ulterior, [...]
Sunt sigură că multe dintre sentimentele mele ajung și la fetele mele mici, într-o formă conștientă sau nu. Sunt sigură că îmi simt și veselia și tristețea și iubirea (și nerăbdarea și frustrarea), pe rând sau poate chiar în același timp. Uneori simt, alteori ghicesc, alteori fac sau zic la fel ca noi, că doar [...]
Nu îmi vine să dau niciodată din casă și respectiv din grădinița aceasta Waldorf. Pentru că fac lucruri atât de frumoase și atente, cu spiritul copilului mereu în suflet și în gând, încât simt că orice aș spune sau povesti, aș fura din magie. Sau nu mi-ar ieși la fel de bine. Dar uneori mai [...]
Sunt patru fete cu care m-am împrietenit mai mult, în liceu. Vorbeam cu toate cele aproape 30 de fete din clasă, ieșeam la suc, la terasă, în curte, la petreceri, dar cu patru dintre ele am vorbit mai mult, am ieșit mai mult, am chiulit mai des, am râs mai des. Nu sunt aceleași patru [...]
Am ajuns și aici. În momentul în care fata mare nu mai mănâncă de la alții (mâncare făcută de alții, respectiv gătită de alții, cum era, comod și convenabil și gustos, la grădiniță), ci trebuie să îi pun eu pachet. O gustare, nimic foarte complicat (pentru cele 2 ore și 45 de minute petrecute la școala [...]
Mă uit la fata cu părul blond, Cu mâinile fine și ochii ca ai mei. N-are cercei. Are mult peste un metru de lumină în ea, E plină de raze de soare și de voioșie, E delicată, efervescentă, e toată bucurie. E ca o pătură moale într-o vară târzie. E dragostea mea de viață Și [...]
Parcă nu-mi vine să cred că o să mai avem și noi parte de acest moment. De momentul începerii grădiniței. Peste vreo trei ani, corect, dar va veni. Va veni rapid, așa cum a venit și în cazul primelor două fete, fără să îmi dau seama. Deodată mă trezisem în fața deciziei alegerii unei grădinițe, [...]
Nimic nu te pregătește pentru clasa pregătitoare. Mai ales dacă e cea din varianta oficială, în cadrul unei școli de stat. Fie ea și renumită, deși nu știu exact în ce constă renumele ei. Unii (directoarea, precum și alți membri din Consiliu) menționează disciplina, alții notele bune de la BAC, alții nu știu exact ce. [...]
anașimaria 