Poezia inimii, pentru fata cea mare

Mă uit la fata cu părul blond,

Cu mâinile fine și ochii ca ai mei.

N-are cercei.

Are mult peste un metru de lumină în ea,

E plină de raze de soare și de voioșie,

E delicată, efervescentă, e toată bucurie.

E ca o pătură moale într-o vară târzie.

E dragostea mea de viață

Și ea știe.

Când îi sclipesc ochii, se încarcă lumea

Și lumea toată e inima mea.

Când să fi crezut vreodată,

Că în ea poate încăpea 

Această fată minunată.

Așa ne-a rugat învățătoarea ei, să facem o mică poezie a inimii, pentru copilul care s-a născut în primul rând din inimă și apoi din pântec.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s