Cum îmi ajut copilul în primele zile de grădiniță?

Parcă nu-mi vine să cred că o să mai avem și noi parte de acest moment. De momentul începerii grădiniței. Peste vreo trei ani, corect, dar va veni. Va veni rapid, așa cum a venit și în cazul primelor două fete, fără să îmi dau seama. Deodată mă trezisem în fața deciziei alegerii unei grădinițe, vorbind despre sisteme alternative, despre emoții, despre meniu, somn, joacă liberă, în interiorul sau exteriorul clasei. Știam că trebuie doar să aleg locul și apoi voi duce acolo copilul, cu toată încrederea și inima deschisă. Și așa a fost. După ce am ales, orice grijă a dispărut. Am avut încredere și a fost bine.

CUM MI-AM AJUTAT COPIII ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA GRĂDINIȚEI

Le-am povestit fetelor mult despre grădiniță, despre acest loc unde chiar se vor juca, uneori singure, uneori alături de alți copii, despre un loc în care vor învăța cântece noi, jocuri noi. Despre un loc nou și străin la început, dar la care se vor adapta, pentru că le va plăcea foarte mult.
M-am asigurat cu privire la varianta unei acomodări blânde și treptate.
Le-am descris grădinița numai în termeni pozitivi, fără să omit conceptul de loc nou și străin, unde vor avea nevoie de timp să se obișnuiască.
Am fost la târguri în grădinița respectivă și le-am arătat dulapurile și clasele copiilor
Le-am asigurat că acesta va fi de acum un fel de serviciu al lor. Locul în care vor veni aproape zilnic. Că în timp ce eu voi fi la serviciul meu, ele vor fi și ele acolo, cu colegii lor, cu dulapul lor, cu rutina lor. Iar că seara ne vom reuni și ne vom povesti experiențele. N-am lăsat deschisă opțiunea, azi mă duc, mâine nu mă mai duc.
Le-am dus dinainte de începerea grădiniței la niște ateliere, în mod special la Tapusele, dar cel mai mult și mai mult la Lumea lui Momo. Amândouă au fost câte un an, un an și jumătate chiar. Și la joacă și la ateliere și la modulele de Înainte de Grădiniță. Ba cred ca fata mica a fost si la modulul Eu si Mami. A fost foarte bine pentru ele. Au venit acasă cu tot felul de desene, de jocuri, de cântece. S-au împrietenit cu locul luminos, cu o bufniță pe care amândouă și-o amintesc acum cu drag, cu cărțile de la Momo. Ce mi-a plăcut la Momo au fost nu doar activitățile și jocurile și cărțile, dar și abordarea. Când știi că cineva se poartă și vorbește cu copilul tău cum te porți și vorbești și tu. Cu respect.

Nu știu dacă am procedat corect de fiecare dată. Dar niciodată nu o să știm sigur.

CUM M-AM AJUTAT PE MINE

Mi-am propus să înțeleg ce înseamnă plecarea lor la grădiniță: a fost o combinație egală între socializarea lor și timpul meu liber. Le-am dus acolo și ca să mă pot reîntoarce la job și pentru că după 3 ani mi se părea momentul și pasul potrivit pentru ele să își găsească prietenii lor și activitățile lor.
Mi-am asumat lipsa cunoașterii în detaliu a tuturor lucrurilor pe care le vor face la grădiniță. Valabil și pentru școală și pentru viața lor în general. Am realizat că vor exista momente sau activități despre care nu voi afla. Pentru că vor uita să îmi spună sau pentru că nu vor vrea să îmi spună. Deși din 5 zile, în 3 mi-au spus.

CUM MI-AM AJUTAT COPIII ÎN PRIMELE ZILE DE GRĂDINITĂ

Cu încredere în educatoare. I-am transferat autoritatea și ori de câte ori primeam o întrebare legate de grădiniță, încercam să direcționez copilul către a descoperi răspunsul la educatoare. Că acolo ea știe mai bine.
Cu încredere în ele. Dacă vor plânge, e firesc. Le voi conține. Dacă vor refuza, e firesc. Le voi explica. Dacă nu vor mânca o zi, vor mânca în alta.
Cu încredere în legătura noastră. Încredere că se vor putea desprinde dacă și eu mă voi desprinde și nu îmi voi face 1000 de gânduri sau nu voi acționa în 1000 de feluri pentru a le convinge de ceva.
Cu îmbrățișări
Cu răbdare
Cu empatie
Cu încurajări
Cu cât mai puține așteptări
Cu speranța că totul va fi bine. Iar dacă nu va fi, voi descoperi ce lipsește sau ce nu e bine.
Cu iubire
Cu ceva de la mine lăsat în dulapul lor

N-a fost ușor. Să văd că în primele zile erau lipite de mine. Sau că nu mâncau decât 2-3 linguri din ciorbă. N-a fost ușor să văd cum fata mare a primit în primele zile o palmă serioasă, pe obraz, de la o altă fetiță. Sau să văd cum fată mică lua o jucărie din clasă și voia să plece, mereu, cu ea acasă. Sau s-o vad cum se joacă doar ce se joacă sora ei și face numai ce face sora ei. Am mai vorbit cu alții, am fost atentă la ele, am avut încredere pur și simplu.

Pentru voi care știți 10%, 20% sau 50% sau 94% cum să vă ajutați copilul în primele zile de grădiniță și vreți să descoperiți tot secretul, care poate nu e chiar un secret, vă recomand să mergeți la o întâlnirea „Cum îmi ajut copilul în primele zile de grădiniță?”, cu Mira Loghin de la Lumea lui Momo. Va fi o întâlnire în care ea „își propune să răspundă temerilor voastre, și să vă împărtășească din experiența ei din ultimii 10 ani, ani pe care i-a petrecut în mijlocul copiilor și părintilor construind comunitatea Lumea lui MOMO”.

„Grădinița este un punct de cotitură în viața copilului. Implicit a adultului. Totul se schimbă. Nimic nu mai este ca înainte. Odată cu intrarea copilului în colectivitate, în viața noastră de părinți apare o mare schimbare. Grădinița este o nouă relație pe care începi să o construiești de la zero în care investești în primul rând încredere și timp. Și totuși cum fac față acestui proces? Cum mă ajut pe mine, cum îmi ajut copilul? Cum îi va fi copilului meu fără mine? Va plânge? Îl va luă cineva în brațe? Oare va mânca? Va dormi la prânz? Și ce fac dacă mai am un frățior mic acasă? Cum știu că e pregătit? Care e vârstă cea mai potrivită? Cât de des se va îmbolnăvi? Ce fac dacă refuză să mai meargă? Cum știu că fost abuzat fizic sau emoțional? Program scurt sau lung? Să caut o grădiniță de stat sau privată? Cu acomodare blândă? Și dacă nu se va acomoda iar eu nu am soluție să îl țin acasă, ce fac?”

CAND: JOI (mâine), 20 septembrie 2018, ora 17:30, sediul Lumea lui Momo