OREO, EO Am mai scris că îmi place rutina. Îmi place să am câte o rutină. Să citesc o anumită carte cu fetele, să mâncăm înghețată într-o zi anume, să mănânc creveți făcuți de Radu în weekend, să mă uit pe Netflix după ce adorm copilul mic, chiar și pentru 10 minute. Îmi place și [...]
Până azi Christine on the Clouds a fost un magazin de haine online. De mâine este și un magazin fizic, în carne și oase, în strada General Berthelot numărul 5, iar dintotdeauna și mereu va fi o serie de haine delicate, fine, feminine, cu detalii impecabile, gândite de Cristina Șerbu, o tipă cu capul în [...]
Eu când aud traseu, drumeție, cer mereu detalii. Vreau și eu, să urc și eu, să mă cațăr și eu, deși nu sunt o slăbuță și nici mult timp la dispoziție nu am. Dar dacă evenimentul integrează și copiii, iar ei vor să participe, atunci îi dăm bice. Și dacă mai suntem și supărați, așa [...]
Credeam că știu. Chiar credeam că știu cum să ofer iubire, cum să citesc povești, cum să aleg mâncare sănătoasă, cât să las copiii la televizor. Credeam că o să știu să cresc și să îngrijesc copii. Credeam că știu să am grijă de o familie. Credeam că știu pentru că e de ajuns să [...]
A fost o vacanță cu răsărituri, zi de zi câte un răsărit, Doamne-ajută pentru asta, dar mai mult cu apusuri. Am văzut 7 apusuri, ne-am luat la revedere de la soare, de la zi, de la toate, odată cu fiecare apus, cu voce tare sau în gând și ce bine a fost. Uneori apunea veselia [...]
Copiii vor să testeze limitele, rănile, iubirile Vor jucăriile, cărțile, bomboanele Vor magie, ba chiar poezie Vor să ceară, să primească Ce e al lor, ce caută Ei caută azi, caută mâine, caută de 100 de ani Vor să îți atingă obrajul, să-ți tragă părul, să-ți calce piciorul Ei îți duc dorul și atunci vor Să-ți ocupe brațele și poala Să-ți umple timpul și inima și viața Au fața plină de lacrimi, de ciocolată, de rugăminți Au muci în nas și palmele fierbinți Copiii vor și vor și vor Vor să-i auzi, să fii acolo, să primești [...]
“Mai zi-mi cum face Kira" și îi zic și ea râde, râde tare, îi pică granola din gură, pe pătura din poieniță. Dar ce mai contează, când deja sunt zeci de firimituri pe ea, iar râsul, mai ales după plâns, este cel mai bun medicament din lume. Eu îi zic cum face Kira, adică îmi [...]
Mă uit la el, la ochii mari, la părul alb. N-ai zice că are 76 de ani, ci mai degrabă 76 de vieți. Pentru că lucrează mult, se preocupă mult, e atent și la cafea și la cumpărături (deși iaurturile le încurcă, grupa mare) și la ziare, la oameni, la copii și cel mai mult, [...]
În curtea casei, doi copii se jucau liniștiți: inventau o limba specială, ca să poată vorbi între ei fără să-i înțeleagă nimeni. - Bim, bam, zise primul. - Bam, bom, răspunse al doilea. Și izbucniră amândoi în râs. Într-un balcon de la etajul întâi, un moș de treabă citea ziarul, iar la fereastra din față, [...]
Există un lucru. Enervant, deranjant, frustrant chiar, depinde de moment, nepotrivit, enervant-amuzant, alteori. Îl fac fetele mele (mai ales a doua) și, poate, mulți alți copii în lume. Sau poate nu chiar așa mulți. Să-mi spuneți voi. Dar cred că sigur cei cu frățiori sau surioare, bebeluși. După cum ziceam, acest cel mai enervant lucru [...]
anașimaria 