
Mă uit la el, la ochii mari, la părul alb. N-ai zice că are 76 de ani, ci mai degrabă 76 de vieți. Pentru că lucrează mult, se preocupă mult, e atent și la cafea și la cumpărături (deși iaurturile le încurcă, grupa mare) și la ziare, la oameni, la copii și cel mai mult, la muncă. El e tata și sigur are atâtea vieți câți ani.
Mi-ar fi plăcut să-l cunosc în viața lui de elev, de student, de inginer la început de drum, de soț al mamei mele. Îl cunosc acum în viața de tată și e grijuliu și iubitor în felul lui și e foarte bine. Aștept să-l cunosc încă vreo 15 ani cel puțin, în viața lui de bunic.
