Al doilea workshop despre scris, cu Rupi Kaur

Tot despre Rupi Kaur și tot despre scrisul ei liber vreau să vă zic, despre exercițiile de scriere, în cadrul unor workshopuri care au loc pe Instagram. Al doilea workshop la care am participat, a avut loc pe 27 martie 2020 (despre primul workshop și despre ea am scris aici). Pfff. Acum două luni și eu de-abia acum povestesc despre asta. Ce mai noutate. Nu e deloc ceea ce am învățat despre newsworthiness, în facultate. Eu cred că mai bine mai târziu, totuși, decât niciodată.

Primul exercițiu: IF YOU WERE TO WRITE THE STORY OF YOUR LIFE UNTIL NOW, HOW WOULD YOU TITLE IT AND WHY? (Dacă ar fi să scrii povestea vieții tale de până acum, ce titlu i-ai da și de ce?) Puțin mai multă îndrăzneală. Așa ar suna titlul meu. Am simțit că mereu a fost despre îndrăzneală, dar nu multă, că nu am îndrăznit, nu mult, nu mereu, nu des. Dar când am îndrăznit a fost foarte bine. Când am avut curaj să sper, să am încredere, să încerc o haină, să merg într-o călătorie, când am prins curaj să scriu altfel, să vorbesc mai tare, mai clar, mai direct, când am prins curaj să fac cum am simțit, mereu a fost bine. Bine pentru sufletul meu.

Al doilea exercițiu: CREATE A SPOKEN WORD POETRY. Spoken word poetry este o forma orala de prezentare a poeziei. Ba chiar pe o scena. Inseamna sa reciti poezia pe scena, cu intonatie, cu pauze, cu tot ce ai tu nevoie sa iti faci poezia, de obicei a ta, inteleasa. E poezie ca un spectacol. O poezie citita, spusa, vorbita si care nu are structura unei poezii clasice. Vezi Def Jam Poetry, zice ea. Bun. Și aici, deși este free writing, sunt niște momente și niște propoziții care conduc scrierea. Și scrierea e împărțită în paragrafe.

NAME SOMETHING YOU ARE STRUGGLING WITH RIGHT NOW – FROM YOUR INNER OR OUTER WORLD (Numește un lucru cu care te lupți acum, din lumea ta exterioară sau interioară). La mine ar fi coronavirus, greutatea, familia, homeschooling sau mai precis școala de acasă, căci nu e chiar homeschooling. Aș mai fi zis și jobul, dar sunt încă în concediu de creștere copil, îmi mai permit o mică-mică pauză. Acest lucru, cu care te lupți sau cu care îți este greu acum, va deveni titlul poeziei care va avea 5 paragrafe. Pe parcursul scrierii, ea dă cateva indicații, introduce câte un cuvânt, ca și în cazul primului exercițiu de la primul workshop.

PRIMUL Paragraf începe cu WE MET (ne-am întâlnit). Scriem unde am întâlnit acest lucru cu care ne e greu, dar fără să îl menționam. AL DOILEA PARAGRAF începe cu AND HERE YOU ARE (și iată-te)-descriem lucrul, fără să îl numim încă. Cum se simte, cum e, din ce e făcut, cum miroase, îl descriem în imagini, simțuri, cum arată luptă. AL TREILEA PARAGRAF este momentul în care putem numi acest lucru. Putem scrie despre ce vorbim. De aici încolo începe o vindecare, o recuperare. Ce îi spui luptei tale, față în față? Ce îi spui acestui lucru înainte să îl doborî? Numindu-l, de data asta, îi luăm puterea. AL PATRULEA PARAGRAF este partea în care descrii cum te lupți practic cu treabă asta. Cum o distrugem sau învingem sau cum o doborâm. Continuăm să scriem călătoria, iar în acest pas poate fi rezolvarea. Ne dăm seamă că de fapt lucrul acesta cu care ne e greu nu e deloc înspăimântător sau înfricoșător. AL CINCILEA PARAGRAF, și ultimul, reprezintă concluzia. Cum ne simțim când câștigăm? Cum ne simțim într-o poziție de câștig? Cum ne putem descrie viața fără lucrul acesta cu care ne-am luptat. Unde ne situăm fizic și mental în acest moment.

Acest tip de poem nu are un schelet. Nu are nevoie, dacă nu-ți dorești asta. Poate porni de la o temă și poate continua cu o scriere liberă. Ea face des treaba asta și unele îi iau o săptămână, altele mai multe luni. Le-a introdus si in cărțile ei, Soarele și florile sale și Lapte și miere. Mă înduioșează unele bucăți. Sunt scurte (sau mai lungi) concluzii despre oamenii și situații, ca niște mici și revelatoare insight-uri descoperite noaptea, când oamenii dorm, cum îi place (și) ei. Mi-ar plăcea să fac și eu așa ceva, dacă nu seară de seară, măcar la două seri, că eu mai am și copii de adormit. Ca și Flannery O’Connor pe care o menționează (și cu care nu văd de ce nu aș fi de acord): “I write because I don’t know what I think until I read what I say.”

Eu am scris așa: Ne-am întâlnit când eram în clasă a VI-a. Amândouă aveam 12 ani. Erai că o soră mai mare, la care nu fusesem atentă, de care nu eram conștientă. Ai venit ușor, pe nesimțite, într-o după amiază, când mâncăm o înghețată Bounty cumpărată de la magazinul roșu de pe Str Mararasesti. N-am știut că din ziua aceea o să tot revii, zi de zi. Și iată-te, te-ai lipit de mine, moale cum erai, te gudurai. Mă uităm la tine, nu te vedeam. Erai acolo, zi de zi, nu te vedeam. Eram mică, îmi țineai cald. Eram neștiutoare, mă protejai. Miroseai a ciocolată cu alune crocante. Iar mie întotdeauna mi-a plăcut ciocolată. Tu erai greutatea, eu eram în drumul tău. Tu poate aveai alt drum, alt traseu, umblai teleleu, eu doar eram acolo. Ai venit la mine, ai hotărât în locul meu. Ai hotărât cum să fiu, cât să fiu, fără să știu. Acum știu. Și ți-aș fi zis să pleci, să te cari, să dispari. Că eu aveam deja greutatea mea, nu aveam nevoie de alta. Eu aveam hainele mele, nu aveam nevoie de altele. Aveam obiceiurile mele, momentele mele cu mine, fără tine. Am vrut să scap de tine, ne-am luptat, în săbii ne-am încrucișat și în farfurii și în calorii. M-ai urmărit, cu ce scop, nu știu, mi-ai ținut umbră, dar eu nu voiam umbră, îmi era sete, alergasem destul, tu nu mi-ai dat apă, dar nici nu m-ai lăsat baltă. Ai mai stat puțin și încă puțin, mă uitam la tine, nu ți-e rușine? Într-o zi am plecat. E greu fără să mă uit inapoi. Pe tine nu te-am iubit. Nici tu pe mine, să-ți fie de bine.

Al treilea exercițiu: IN THE MIDDLE OF A BLANK PAGE WRITE THE WORD SEX, DO A MIND MAP, THEN WRITE A POEM ABOUT SEX WITHOUT MENTIONING IT (pe o foaie albă, scrie cuvântul sex în mijloc, apoi fă o hartă mentală legată de acest cuvânt și scrie un poem despre sex fâră să menționezi cuvântul).

Harta mea mentală legată de cuvântul sex are următoarele direcții: iubire, intimitate, tandrețe, soț, moale, sălbatic, scufundare, sărut, așternut, apropiere, carne, ochi. Și pentru că totul era în engleză și poezia mea scurtă tot în engleză a fost: Warm and surprising, it feels togetherness, hapiness, a lot of ness / It just is what it is, I take my time / Sometimes with nothing or a touch of wine / I feel the heat, on me, on him, complete / We are close, we are here, we’re in this together, even if our thoughts may wander.

Pentru mai multe detalii, ca și data trecută, vezi #writewithrupi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s