Am început ziua cu yoga și apoi mi s-a sucit viața. Am stomacul ca un ghem. E adevărat că aici se adună durerea, dorul, supărările, tristețea. Nu-mi vine să urlu, să țip, să trântesc, să vorbesc despre asta. Îmi vine doar să plâng. Să plâng mult, dar sunt prea mulți copii în casă.
Aș vrea să povestesc despre joaca de acasă, despre șederea acasă, despre jocurile pe care le facem, desenele (cum e floarea-inimă făcută de Milla), temele, cărțile pe care le citim, temerile pe care le avem, ce simțim, sau ce simt eu, dar mai întâi de toate simt durere. “Sometimes sad is very big. It’s everywhere. All over me” zice Michael Rosen, în cartea lui Sad Book.
Nu e sfârșitul lumii, o să fie bine, dar e sfârșitul unei lumi.
anașimaria 
Un gând despre „Și totuși este trist pe lume”