E greu cu iubirea. Pentru că iubirea nu înseamnă doar două cuvinte. Nu spui te iubesc și te-ai scuzat de la cină. Nu spui te iubesc și continui să te uiți la meci, la film sau în telefon. Te iubesc spus tare, des, în șoaptă, pe orice intonație sau prin orice mijloc de comunicare, nu ajunge, deși contează foarte mult. Nu ajunge pentru că iubirea înseamnă și fapte, nu doar vorbe, așa cum știm cu toții, dar ne e greu să validăm.
E ultima zi din luna asta oficială a iubirii, oare am făcut extra efortul de iubire de care povesteam în prima zi? Am făcut diverse pentru copii și mai puțin pentru soț. Pentru ei e ușor, pe ei îi accept mai ușor, pentru ei dorm mai puțin și chiar dacă e greu, nu simt că mă chinui. Pentru el e mai greu, pentru că nu pot să accept orice, nu pot să nu mă supăr, nu înțeleg tot, am și așteptări, am dorințe, am nevoi. Mă chinui. Parcă n-ar trebui să ne chinuim în iubire. Sau poate te chinui când merită. Cum stă treabă aici?
Am ascultat, am fost atentă, am ținut minte, n-am luat cadouri, am făcut inimi din fetru, am citit peste ora de somn, am fost de acord cu ciocolata de la micul dejun, am zis, am explicat, am stat calmă la teme, în ploaie, în momentele de întârziere, în momentele de furie. Iar când am simțit că trebuie să vorbesc, am vorbit. Căci și tăcerea și vorbitul sunt dovezi de dragoste. Noroc că mâine e 1 martie și e o nouă zi potrivită și demnă pentru iubire. Și nu doar pentru mărtișoare.
anașimaria 