Sărbătoarea de lumină sau Spirala de Advent este o altă minunăție (am mai scris despre povestea de la Sărbătoarea Recoltei) de sărbătoare de care m-am bucurat și eu, dar mai ales copiii, în cadrul grădiniței Waldorf. Și în fiecare an, înainte să înceapă luna Decembrie, de 4 ani încoace, primesc mail cu aceste detalii: “Zilele Adventului constituie perioada de pregătire spiritual-sufletească a omului pentru a putea primi în sine cu toată bucuria sufletului, esența Crăciunului. ”Advent” înseamnă așteptare, căci este timpul în care așteptăm nașterea copilului Iisus în lume și în sufletul fiecăruia dintre noi. Iar Spirala de Advent este o spirală mare, făcută din ramuri verzi de brad, în centrul ei aflându-se un butuc acoperit cu o pânză, pe care este așezată o lumânare mare, aprinsă. Copiii sunt invitați pe rând să pășească în spirală, cu o mică lumânare albă, neaprinsă, înfiptă într-un măr roșu. Când copilul ajunge în centrul spiralei, își aprinde mica lui lumânare de la lumânarea cea mare, apoi parcurge drumul invers pentru a ieși din spirală și lasă mărul său cu mica lumânare aprinsă undeva „în lume”, unde găsește un loc liber, încă neluminat. Astfel, el luminează drumul pentru cei care urmează să-l parcurgă după ce el va ieși. Este un exercițiu al drumului interior parcurs de fiecare. Atmosfera în care se petrece această sărbătoare este una de liniște și pace. Părinții participă ca privitori tăcuți la această călătorie a copiilor”. Desigur că asta este o versiune scurtă, iar simbolistica este mult mai bogată. Ba chiar am găsit pașii explicați, precum și simbolurile definite, pe acest site.
„Spirala este unul dintre modelele reprezentative ale naturii, vezi scoica, floarea, conul, amprenta, galaxia. În cadrul acestui festival al spiralei onorăm reîntoarcerea luminii în lume, folosim spirala pentru a reprezenta ritmurile anotimpurilor, dar și pentru a contempla călătoria pe care o facem pentru a ajunge la lumina noastră interioară”.
3 lucruri importante la Spirala de Lumină
- este un exercițiu al drumului interior parcurs de fiecare (cam ca atunci când vrei să ajungi la inima ta și mergi și mergi și mergi și e nevoie să faci drumul singur și de acolo primești lumina)
- atmosfera este de liniște și pace (pacea poate fi o noțiune agasantă în gura unor neștiutori, dar pacea din grupa copiilor de la grădinița Waldorf e pacea aia bună (poate am și avut noroc), pe care o simți când inspiri și expiri. Nu-mi vaăd copiii trăind în pacea asta acasă, dar sper, în timp, să avem parte de mai multe momente din astea, cum numai la Spirala am văzut, recent)
- părinții participă ca privitori tăcuți la această călătorie a copiilor (așa cum e bine, nu zic întotdeauna, căci mai suntem și actori în alte contexte, dar de cele mai multe ori, putem doar să îi privim și eventual să zâmbim, să fim acolo, atunci când își întorc privirile către noi)
Fotografia nu e făcută de mine, de data asta, ci de o altă mamă, care de-abia a descoperit ritualul Sărbătorii și ce mult i-a plăcut.
anașimaria 