Sărbătorește-i pe cei care merg alături de tine

Sărbătorește-i pe cei care merg alături de tine e un îndemn de sărbători, lansat de (agenția care are client) Johnny Walker. Acum văzui reclama la televizor. Televizorul a rămas deschis de când a văzut Radu un meci sau un rezumat de meci sau ceva legat de fotbal. El doarme deja, eu mai storc din puterea pe care mi-au dat-o ciocolata și icrele și zacusca și ziua petrecută împreună, toți 5, in casa parintilor. Chiar dacă o fata mică a urlat pe drumul de la București la Ploiești și o fata mare a urlat la destinație. Îmi plac zilele în care stăm împreună, unii pe lângă alții, cu sau fără jocuri sau teme sau cântece. Și cu această energie stau acum și scriu și o să mai stau vreo două ore, deși mi-ar plăcea să mint și într-o oră să dorm. Și aud acest mesaj derivat din sloganul brandului care este Keep walking, știți și voi. Și da, mi se pare un mesaj care îndeamnă către recunoștință pentru ceilalți, nu doar către tine. Nu îți mai zice ție, încă o dată, să mergi, să reziști, să te lupți, să te ridici, să continui. Deși zice și asta undeva în substraturile publicității. Îți zice acum să îi vezi pe cei care merg alături de tine și să îi sărbătorești, să te bucuri de ei, să le trimiți un gând bun, drag, aniversar, cu iubire. Mă gândesc oare cine ar fi ei, cei care merg alături de mine. Căci dacă ar fi să îi sărbătoresc, ei ar fi așa:

Cei care merg alături de mine la școala copilului sau la grădiniță, căci deși sunt parte din trafic și cu toții îngreunează/îngreunăm circulația, ei sunt părinții prietenilor copiilor mei.
Cei care merg alături de mine în avioane și mă ajută cu căruciorul, cu bagajul, cu vreun bilet de îmbarcare căzut sau o șosetă uitată.
Cei care merg alături de mine la Pain Plaisir, căci sunt oameni care sigur fac ca pâinea lor să fie mereu așa bună, prin consecvența cu care o cumpără. Ca să nu mai zic de chiflele cu lapte sau de croissante.
Cei care merg alături de mine în parc, căci deși vorbesc rar cu alte mame sau alți părinți sau alți adulți (pentru că odată ce adoarme Kira, vreau și eu să mai citesc ceva, de-asta am geanta plină de cărți și reviste), știu că sunt acolo și au ieșit nu doar pentru că le place afară, ci pentru că uneori nu le mai place înăuntru.
Cei care merg alături de mine la mercerie, căci merceria este un loc magic și sigur au și ei aceleași nevoi și plăceri ca și mine la capitolul panglici, nasturi, ațe și altele.
Cei care merg alături de mine la petrecerile la care eu fac materialele (vezi The White Rabbit), pentru că tind să cred (și sper) că le apreciază, chiar și fără să zică asta cu voce tare.
Cei care merg alături de mine la proteste, căci așa lumea pare să aibă un scop, un drum, o idee, o speranță.
Cei care au mers alături de mine la vot. Să trăiți.
Cei care merg alături de mine în călătorii. Niște nebuni, curioși, și obosiți și zglobii.
Cele care merg alături de mine, din doi în doi ani (deși acum au trecut patru) în anumite călătorii, în orașe micuțe, dar extrem de vii.
Cei care merg alături de mine la Crăciunul familiei, adică toate rudele cu care împart momente de sărbătoare, de răbdare, de anxietate sau de drag, toate în același timp.
Cei care merg alături de mine în viață, adică fetele acestea iubite și tatăl lor care m-a ajutat să le dau viață, rudele, părinții, finii, nașii, oho, am ceva parteneri de drum.
Cei care merg alături de mine la Bebe Tei, la raionul Bio de la Mega, la Naturalia, la KFC, la Antipa, la MȚR, la Grano, la Kanpai, la Delicii, la Circa, în multe locuri în care mergem separat și totuși împreună.
Cei care merg alături de mine, la nevoie, chiar și în coșul de cumpărături. Și, în rest, în Manduca, Marsupi și alte sisteme de purtare.