Muntele Roșu e alb

E alb, e curat, dar s-a făcut și-un pic de noroi

Așa cum e viața, frumoasă, dar și cu un dram de puroi.

Aici e derdelușul cel mare, traseul e lung și pădurea e încă pădure

Nămeții înalți de zăpadă nu lasă pe nimeni s-o (mai) fure.

Copiii țipă de drag, deloc de supărare

Stau ore în frig, ei iubitorii de soare.

Cabana e, nu e, ceața o învăluie, zăpada o-nconjoară, cerul o susține

În fine.

Oare e viață dincolo de ceață?

Băiatul cu placa și domnul cu schiurile

Nu par să cunoască răspunsul

Ei sunt cu derdelușul.

Și au dreptate.

Când ești față în față cu muntele

Trebuie să știi unele lucruri, dar nu pe toate.

img_5253img_5259img_5260img_5262img_5265img_5266img_5272img_5281img_5288img_5292img_5295img_5296img_5304img_5306

Am ajuns din nou la Muntele Roșu, pentru că aici e zăpada serioasă, pentru că poate ne-am dorit să fie la fel de bine ca altă dată când am mai fost, pentru că tuturor ne-a plăcut. Eu nu m-am dat de data asta cu sania, am plimbat în Manduca un copil mic, dar copiii mai mari, unul chiar cu înfățișare de adult, s-au dat pe derdeluș și apoi au urcat și iar s-au mai dat toți cei 3 km de la Cabană în jos. A fost frumos.

Un gând despre „Muntele Roșu e alb

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s