Un tânăr de 75 de ani

E tatăl meu, am mai scris despre el și la 74 de ani, pe care i-a împlinit, desigur, anul trecut și cu multe alte ocazii. Mi-e drag de el, pentru că e omul care s-a căsătorit cu fata pe care a iubit-o și împreună mi-au dat viață. Îmi place de el pentru că face Sudoku cu mare atenție și pricepere (fapt pentru care, printre cadourile zilei, i-am oferit și niște hârtie igienică imprimată chiar cu Sudoku, de la Mindblower), mă inspiră pentru pasiunea pentru muncă și grija pentru oameni, deși această grijă, printre toate alte preocupări, pare uneori artificială. Îl iubesc pur și simplu. Este prima mea iubire necondiționată. Dincolo de ideile preconcepute, câteva, pe care le are, dar cu toate calitățile de cel mai bun și cel mai drag.

Acasă, copiii și sora mea s-au apucat să îi facă un tort cu bezea. A ieșit ceva, comestibil totuși, nu foarte dulce, dar ceva ce putea fi pus doar în pahar.

La serviciu, ieri, angajații i-au făcut tot soiul de surprize, l-au servit cu tort, cu șampanie, i-au făcut șapcă, tricou, multe, sper eu, că și din dragoste, nu doar din obligație. Are multe de îndrăgit. Tot acolo, i-au agățat un balon cu cifra 7 și unul cu cifra 5. Cifrele se roteau și nu se așezau mereu în forma în care au fost cumpărate, îmi povestea, aseară, tata. Oare ce făcea și cum se simțea acum 18 ani, când avea 57? Lucra în același loc, locuia la bloc, iar eu eram tot fata lui, fix la majorat.

2 gânduri despre „Un tânăr de 75 de ani

Lasă un comentariu