Un Festival cu filme în limba spaniolă? Mai ales după un Festival cu muzică balcanică. Desigur. Întotdeauna. Și cu intrare gratuită, din moment ce tocmai în seara aceasta am aflat că am câștigat acces dublu la toate filmele. Incredibil, dar e adevărat, s-a întâmplat. În cadrul unui concurs pe Facebook organizat de Părinți Călători. Bogdaproste, e bine, e binevenit și bine primit și lăudat acest dar.
Oficial (și neoficial), Pelicula e festivalul care te ajută să „descoperi culturile altor țări, diferențele și similaritățile dintre România și zona Americii Latine. Festivalul se concentrează pe cultura latino-americană și combină armonios proiecțiile de filme cu demonstrațiile de dans, mâncarea și muzica, expozițiile cu poveștile celor îndrăgostiți de această lume plină de pasiune și umanitate, pentru ca spectatorii să aibă parte de o experiență extraordinară.” Totul se întâmplă în contextul muzicalității unor cuvinte delicate, cântate, suave, cuvintele spaniole.
Și pentru că tot pot să merg liniștită, fără să cheltui bani, am făcut o selecție (începând de mâine, deși Festivalul a început cu niște super filme de azi (El Abuelo Blue Lips), dar eu azi m-am ocupat de Social Media, știți voi, care știți, cu Monica Jitariuc, la Dalles Go).
Mâine, joi, 13 septembrie – am de ales între Los ojos del camino (de R. Rodrogo Otero Heraud, cu peisaje superbe din Anzi și învățături de o viață) și Gabriel and the mountain (tot despre munți, dar altfel, un film de Fellipe Barbosa). Ah, și Tiempo sin pulso despre adolescenți, care pare foarte interesant.
Apoi, vineri, 14 septembrie, mi-am salvat filmele Retablo (de Alvaro Delgado Aparicio) și Una mujer fantastica, care noroc că sunt la ore diferite. Și ar mai fi, dacă și voi veți dori, Flor del Sol, căci pe Truman chiar l-am văzut mai demult.
Sâmbătă, pe 15 septembrie, nu pot merge, pentru că e ziua tatălui meu care împlinește fix 75 de ani. Dar aș fi ales fără să ezit Sigo Siendo, pe care vi-l recomand vouă. „Un film despre personaje care definesc o țară. Deși filmul vorbește despre muzică și muzicanți, nu este un film muzical, ci mai degrabă o reflecție asupra unor povești personale aparent disparate, dar care se caută permanent una pe alta într-o țară prinsă ea însăși în lupta de a-și defini identitatea: Peru”. Rulează de fapt și sâmbătă și duminică. Poate ajung totuși duminică.
Tot duminică, pe 16 septembrie, probabil e chiar filmul de încheiere, oricine vrea, poate vedea, inclusiv eu, muahahahaa, Yo soy así, Tita de Buenos Aires. „Inspirată din viaţa actriţei, cântăreţei și dansatoarei Tita Marello, I Tita, a Life of Tango, această melodramă seducătoare, readuce în atenţia publicului una dintre figurile fascinante ale epocii de aur din cinemaul argentinian, oferindu-i tratamentul privilegiat pe care îl merită.”
Iată și programul complet. Eu, dacă aș avea timp și n-aș avea copii, alergând prin casă sau prin burtă, m-aș muta complet la Institutul Cervantes și ulterior aș mai trece, la nevoie, pe la Muzeul Țăranului Român, Elvira Popescu și unde mai rulează aceste filme minunate.
„Festivalul Película este organizat de FREEALIZE și Asociația Culturală ARTICHITANA și este susținut onorific de ambasadele celor 8 țări din America Latină prezente la București: Argentina, Brazilia, Chile, Cuba, Mexic, Peru, Venezuela, Uruguay. Lor li se alatură Ambasada Franței, Institutul Francez și Institutul Cervantes.”
anașimaria 