Fata asta cea mai mică este foarte senină. Poate pentru că e foarte mică?! Fata asta cea mai mică e foarte zâmbitoare. E veselă, e mâncăcioasă, e pufoasă, doarme bine pe carne de om, deși bagă și câte două ore în cărucior sau pe saltea de pat. Are ochi albaștri și cu ei vede lumea și toate detaliile. Cu ei vede tot ce e mic, mărunt, ascuns. Cu ei vede scamele de pe covor și firicelele de la banană. Vede când mănânc ceva și vrea și ea, deși tocmai a mâncat. Vede când beau apă și vrea și ea. Vede bucuria surorilor și râde și ea. Uneori vede și furia și se uită nedumerită. Vede cerul, casele, câinele de la bunici și pisicile de pe stradă. Mă vede bine, clar, cu iubire. Chiar și când plâng. Mă vede și mă privește. Își lipește capul de umărul meu, îmi dă voie să o pup pe mâini, pe păr, pe bulănele, peste tot, îmi dă voie să îi tai și unghiile, mă iubește.
La mulți ani, Kira. La 8 luni ești într-o tabără în care ai petrecut mult timp cu mine și apoi cu restul familiei. La 8 luni te cunosc toți participanții în această tabără. La 8 luni, ai doi dinți cu care molfăi și mesteci tot ce prinzi în gură, inclusiv mâncare. La 8 luni zici maaa-ma-ma-ma și taaa-ta-ta-ta-ta. La 8 luni încă nu mergi de-a bușilea, dar văd cum te pregătești să te lansezi. La 8 luni râzi și îmi pare că te bucuri de noi și de viață. La 8 luni chirăi si chițăi și scoți niște sunete demne de un delfin voios. La 8 luni ai 8 kilograme. Să fii sănătoasă, fată drăgăstoasă.
anașimaria 