Scrisorile din tabăra Lumea lui Momo

Sunt de 6 zile în tabără cu Lumea lui Momo. Tabăra aceasta e o combinație de jocuri, joacă, acceptare, iubire, privit în ochi, gustări delicioase, ținut de mână, ploaie, noroi, pături, o combinație de nevoi, de socializare, de conectare, de somn, de recunoaștere, de împărtășire.

De 6 zile primesc câte un bilețel pe sub ușa aceasta mare, țărănească, de la capătul pridvorului. Nu e net, decât în anumite zone, foarte puține. Nu îi duc dorul. Și totuși mă încăpățânez să public cumva această postare. Pentru că sunt două lucruri pe care le iubesc în aceste tabere și vreau să le știe toată lumea. Sunt două lucruri care se întâmplă în fiecare dintre cele trei tabere care au loc pe an, an de an. Și anume, scrisorile care intră pe sub ușă și scrisorile pe care le primești în plic, de la ceilalți oameni, în Poșta Taberei.

SCRISORILE DE SUB UȘĂ 

Sunt scrise cu gândul la tine, la nevoile tale, la cele de acum din tabără, dar și dintotdeauna. Sunt scrise ca să îți începi dimineața senin, cu înțelegere, cu iubire, cu grijă față de cei cu care mănânci, cu care dormi, cu care faci drumeții sau cu care gătești o ciorbă de fasole la ceaun, cu atenție către ce se întâmplă în jur, ce se întâmplă cu tine, cu copiii tăi, cu colegii de tabără.

Și pentru că fiecare cuvânt are un sens, mereu nou, mereu altul sau de fapt mereu același, o să aleg câte un propoziție din fiecare scrisoare. Nu mi-aș permite să redau tot, pentru că aici e farmecul și secretul și plăcerea. Să le citești singur, în gând sau tare, către ceilalți, odată ce le primești, la prima oră a dimineții.

29 iulie – „Imaginează-ți un spațiu în care timpul s-a oprit atât cât să te asculți și să privești”

30 iulie – „Către ce te cheamă inima ta? Ce poți face pentru a-i asculta chemarea?”

31 iulie – „Primește darurile pe care ființele dragi le aduc în viața ta”

1 august – „Privește-ți copilul curios, dincolo de cuvinte și comportamente și încearcă să identifici intențiile și nevoile care îl pun în mișcare”.

2 august – „Explorează beneficiile comunității și caută în ochii fiecăruia nucleul numit omenie”

3 august e mâine și e ultima zi. Nu mai primim scrisoare, dar sunt sigură că primim energie bună de drum bun.

POȘTA TABEREI 

Poșta Taberei este o idee pe care am mai întâlnit-o de câțiva ani la The Power of Storytelling. Și oriunde aș mai vedea-o pusă în aplicare, m-aș bucura să contribui cu impresii și păreri și aprecieri și orice fel de gânduri până la urmă, către cei cărora sunt destinate plicurile. Poșta Taberei este setul acesta de plicuri, cu numele fiecărei familii (inclusiv plicuri pentru echipa Momo sau echipa de la cabană unde suntem cazați), în care oricine poate pune o scrisoare, un desen, un cuvânt pentru oricare dintre membri. Oare va primi și cel mai mic membru al familiei noastre ceva? :P Din a două zi a taberei tot scriu. Îmi place să cred că un cuvânt de-al meu le-a declanșat o emoție. Că și-au amintit de un moment petrecut împreună, de o glumă pe care am împărtășit-o, de un spațiu, de o tocăniță mâncată la aceeași masă. Ba chiar de un tantrum al copilului pe care l-am acceptat din priviri, pentru că știm cum e, știm că e firesc, știm că e greu. Au făcut și fetele noastre niște desene pentru alți copii, iar energia lor și a noastră cred că se va observa cumva, tocmai datorită acestor amintiri.

Când fata noastră mare a fost în prima ei tabără, anul trecut, tot cu Lumea lui Momo, s-a întors cu alte amintiri și desigur, cu aceste scrisorele de la copii și de la adulții cu care și-a petrecut timpul. Am văzut mare veselie și încântare și chiar mândrie pe chipul ei atunci când îmi arăta scrisorile și desenele, toate doar pentru ea. Bucurie că ea e pus în mișcare acele gânduri. Îmi doresc așadar să rămână, mereu, acest obicei bun, iar oamenii să fie sinceri și nepărtinitori în tot ceea ce scriu în aceste scrisori din taberele Lumea lui Momo. Amin.