Milla de 5 ani, o fetiță minune

Am citit acum două zile câteva poezii scrise de Nichita Stănescu. Era o carte din biblioteca părinților – „111 cele mai frumoase poezii”. Am citit poezia de mai jos și m-am gândit direct la ea, la Milla, iubita mea de 5 ani. 5 ani e așa mult și totuși foarte puțin. Uit că e puțin, cam des, cam mult. Milla, te iubesc și te ador și îmi ești foarte dragă. Sper că știi asta. Și cred că știe, căci ea este singura care pe cât de mult mă provoacă, pe atât de mult vine la mine, așa deodată, uneori, spontan, mă ia în brațe, mă pupă, mă trage de o mână (sau de o mânecă), mă mângâie și apoi pleacă la treaba ei. Uneori vine să-mi spună primul sau ultimul „te iubesc” al zilei. Ce onoare. Sper să te merit, Milla. De multe ori simt că nu. Cine sunt eu să nu te las să mănânci câtă pâine vrei tu? Cine sunt eu să te cert, să-ți interzic vreun dulce sau vreun film sau prea multe cadouri sau joaca din toiul mesei? O să-ți mai interzic și o să mai limitez și o să te mai enervez, sunt sigură. Dar mereu o să-ți explic. Și o să te iubesc. Te iubesc fată minune* neînfricată.

Un copil trecea prin gară (de Nichita Stănescu)

De la geamul trenului am văzut într-o gară de munte / Un copil suav, o fată, trecând / Prin frigul curat, prin razele soarelui / absolut fiind, absolut existând.

Ea tăia în două gara, aerul, muntele / ca un tunel de lumină curată, / ea trecea prin inima mea, prin osia trenului, / prin aripa vulturului.

Unde se ducea, nu știu. / Inimă, unde se ducea? Nu știi. / Aer de gheață, unde se ducea? / Nu știi.

Ea exista, ea era. / Totul se dădea în lături din fața ei. / Ea ținea în mână o carte de citire / învelită într-un ziar.

De bună seamă într-un ziar de copii / De bună seamă o carte de citire / din care inorogii urmează să învețe / să citească alfabetul inorogilor.

După ce a trecut / și aerului și gării și trenului și mie / ni s-a făcut urât.

La mulți ani, iubita mea Milla. La mulți ani cu veselie, cu iubire, cu jocuri, cu povești, cu puzzle-uri și înghețată cum îți place ție.

*în spiritul aniversării și conform rutinei petrecerilor organizate pentru zilele copiilor (nu doar ai noștri), Milla și-a dorit ceva legat de Wonder Woman. Pentru că, desigur, ea este o fetiță minune, cea mai minunată fată, ba chiar o super-eroină. SuperPuterea ei este imaginația, (felul în care își imaginează personaje, povești, dialoguri deschide inimile și ridică sprâncenele), iar cea mai mare minune este prezența ei – intensă, iubitoare, atentă, prezentă, pătimașă, nărăvașă. Mă minunez zilnic de tot ce iese din capul și din sufletul ei.