Anca m-a întrebat care e cea mai mare teamă creativă

Anca de la Kreatoria mi-a pus câteva întrebări. Acum mai mult de o lună. Eu i-am răspuns acum câteva zile. Anca îi ajută pe alții să-și găsească resursele creative și cu ocazia asta sunt sigură că se ajută și pe ea. Acasă o ajută și familia ei, dintre care doi membri sunt niște gemeni delicioși, dar, profesional, este într-o vervă creativă. Pe mine m-a ajutat să-mi clarific niște idei, așa cum se întâmplă de fiecare dată de fapt, când cineva te descoase sincer.

Mi-a pus niște întrebări faine, la care m-am gândit cu drag și serios printre scutece, reprize de somn și citit la ceas de seară. Și apoi când am scris, mi s-a părut logic. Dar ce poate să fie logic când dormi 3 ore pe noapte?

Redau câteva dintre ele:

Ana, ești persoană caldă și mai mereu cu o desagă de cuvinte la tine, dar nu așa cum au toți oamenii, ci mai cu soi sși cu stare! Unde găsești ideile și cuvintele, pentru a fi altfel?
Până să am copii, aș fi zis că aceste cuvinte vin dintr-un vocabular bogat, din cap, din cărțile pe care le citesc, din orice observ, din vorbele altor oameni, din conexiuni sau analogii. După ce am făcut copii și am putut să observ mai mult, să ascult, să explic pe limba lor (să explic diverse lucruri unor copii mici, iar ei să înțeleagă și să rețină și să nu pară forțat sau sofisticat), mi-am dat seama că orice cuvânt vine dintr-o stare de prezență. Ce simt în corp cand descriu o acțiune, un obiect, o atmosferă, un sentiment. Cum se simte în mine. Cu ce seamană ceea ce simt. Desigur, publicitatea, facultatea, experiențele și cele două cursuri de storytelling au ajutat și mi-au dat voie să am, poate, un stil firesc, să scriu ca și când aș vorbi. Și toate cărțile, de care ziceam, m-au provocat să scriu în felul în care citesc, dar nu chiar așa. Să vreau să pun punct peste 3 pagini așa cum face Saramago, de exemplu, dar să nu îl copiez sau să mă pierd în acțiuni sau să delirez.
Și până la urmă, cuvintele mele sunt altfel, pentru că și eu sunt altfel. Așa cum și tu ești altfel și toți oamenii din jur. Ce-i drept, unele pot fi mai sărăcăcioase decât altele, și atunci ce păcat, pentru că fiecare cuvânt are atâtea de exprimat, dacă e bine strunit și folosit.

Te cunosc de când băteam la ușa publicității la Cannes, printre miresme de clătite cu vanilie și covor rși întins. Unde te poartă gândurile pentru viitor sau pe unde vrei să le porți tu?

Simt că gândurile viitoare mă vor purta în orice altă țară de pe glob. Ca întotdeauna. Dacă n-aș călători, aș fi mai tristă și mai îngustă la minte. Și la inimă.
Vreau să ajung în Tel Aviv, în Oslo, în Sri Lanka, din nou în Spania, cu tot cu gândurile mele. În viitorul apropiat.

Cea mai mare temere creativă a ta.

Cea mai mare temere creativă ar fi să uit. Dacă aș uita, n-aș mai putea scrie. Desigur, aș putea inventa, dar cred că aș uita starea de care spuneam la început. Starea pe care am avut-o când am născut, când te-am cunoscut, când am vazut prima dată plaja de surferi din San Sebastian, când am vazut filmul Bohemian Rhapsody și câte și mai câte. Ele sunt în memoria mea și îmi hrănesc creativitatea. Toate stările care declanșează observațiile. Observ că mă simt așa sau așa și atunci scriu despre asta.

Fac ateliere, antrenamente pentru creativitate. Tu cum ai defini creativitatea?
Să fii creativ înseamnă să știi despre ce vorbești. Cred. Mi se pare opusul bătutului câmpilor. E nevoie, fie să cunoști foarte bine lumea, omul, subiectul, obiectul despre care vrei să spui ceva, fie să te cunoști foarte bine pe tine (și atunci te exprimi pe tine, creativ, prin orice faci – design, pictură, scriitură).

Cel mai fain eveniment, cu tot cu materialele pe care le-ai făcut?
Cel mai fain eveniment făcut de mine, cu White Rabbit, aș zice că a fost primul. O petrecere de 1 an, la mare, în Constanța, la Manarola. A fost o zi superbă, materiale superbe, copil superb. Poate pentru că, repet, a fost primul eveniment.

Apoi, cel mai fain, după ce am mai căpătat experiență a fost Hugo Express, petrecerea unui băiețel de 7 ani, la el acasă, unde am avut tren imens din carton și cam tot ce era nevoie ca el să țină minte fiecare detaliu.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s