Eroina de la Sfântu Gheorghe

Sunt câteva lucruri importante în această postare, poate chiar șase:

• Eu, eroina
• Anonimul
• Copiii care stau în brațele străinilor
• Irina
• Cortul
• Țânțarii

Aș zice și apa, dar apa a fost dintotdeauna foarte importantă. Le iau pe rând.

1: Eu, eroina

Mi s-a spus că sunt eroină și curajoasă, ușor inconștientă, să plec așa fără soț, cățel, purcel, tocmai în Sfântu Gheorghe, la cort, cu doi copii încă mici, gravidă fiind. Eu cred că nu am fost nici eroină, nici curajoasă, nici inconștientă. Mai ales că nu am avut vreo problemă cu sarcina, înafară de niște sesiuni aleatorii de vomitat. Pur și simplu am plecat cu copiii, la cort, în Deltă. Fără soț, pentru că el nu dorește la cort. Gravidă fiind, pentru că acesta a fost contextul. Eram sigură că o să le placă acolo, uneori mă urnește siguranța asta și așteptarea că, pur și simplu, totul va fi bine. Și este. Și a fost. Pentru că Delta Dunării este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe lume, Green Village (lângă care am stat) e un complex curat, dotat, campingul unde am stat, Green Dolphin, de asemenea, iar fetele sunt atât de încântate de dormitul la cort, încât ne-am fost călăuze unele pentru altele și ne-am bucurat de aceste zile. Exceptând câteva peripeții și supărarea mea din ultima zi, a fost așa de bine, că aș mai merge și mâine.

2: Anonimul

La Sfântu Gheorghe am ajuns nerăbdătoare, după aproape 4 ore cu mașina, pe care am parcat-o cu încredere la Murighiol și după o oră cu barca, din care am coborât și oleacă îngrijorată, din cauza tuturor hopurilor datorate valurilor la care îmi supusesem cea mai mică și nenăscută fată. Acolo, la Sfântu Gheorghe sunt mai multe lucruri sfinte. Drumurile, păsările, plantele, peștele. Ba chiar și copiii care vin în vizită, dar ei sunt sfinți dintotdeauna. Chiar și când țipă și refuză ceva. În luna august însă, mai e ceva sfânt și sacru și foarte important, și anume, Festivalul. Festivalul de Film Anonimul, care se desfășoară, în același loc, de 15 ani, iar filmele sunt proiectate pe pânza din curtea campingului Green Dolphin.

Noi 3, aproape 4, n-am venit pentru filme, dar am văzut totuși unul. Străjerii se numește și este despre aventura unor copii care merg cu cortul în tabără. La fix.

 

N-am venit pentru filme pentru că aproape toate erau pentru adulți și, în același timp, în 3 zile, nu poți face toate lucrurile care chiar se pot face în Sfântu Gheorghe, cu sau fără Festival de Film.

Am mai fi avut nevoie de două zile în plus, ba chiar și de două familii în plus, așa cum a făcut Maria, care fiind alături de mulți alți oameni în jur, a reușit să vadă și filme și să viziteze și zona.

CE POȚI FACE 3 ZILE (SAU MAI MULTE) ÎN SFÂNTU GHEORGHE

• Mergi pe jos pe dig și apoi pe nisip, tot drumul de aproape 1 km de la capăt de sat până la margine de plajă. E unul dintre cele mai frumoase, plăcute, pentru unii chiar romantice, drumuri spre o plajă.
• Vezi gura de vărsare, adică locul Dumnezeiesc unde se varsă Dunărea în Marea Neagră.
• Te plimbi pe plaja cu cel mai fîn nisip
• Mergi la piscina de la Green Village (mai ales dacă te-ai cazat la Green Village)
• Pescuiești – îți iei tot ce trebuie de la Green Village (vezi criteriul de mai sus) sau te tocmești cu pescarii din sat
• Te plimbi cu barca – ori în excursie organizată de același complex, ori de oamenii din sat. Poate soluția mai potrivită e la localnici (va dau e eu un numar unde sa sunati: ). Când te plimbi cu barca, desigur, vezi toate păsările rare și superbe ale Deltei.
• Mănânci pește. Un șalău bun la restaurantul complexului sau un pește, oricare, prăjit la casa omului, sătean de-al locului.
• Te plimbi prin sat – vezi Muzeul, Poșta, casele, oamenii.

Toate aceste lucruri le poți face și cu copii și fără. Dar dacă ești cu copii, atunci ții cont și de dorințele lor, de cât de mult le place la piscină, cât vor să stea la locul de joacă, dacă vor mai degrabă la cort sau într-o vilă/căsuță/pensiune. Noi nu ne-am plimbat prin sat, n-am făcut plimbare nici cu barca, n-am văzut nici păsări, în schimb ne-am bucurat de apa mării, ba chiar și de cea a piscinei, de drumul spre plajă, de trei ori chiar, adica în fiecare zi, de nisipul acela fin, eu de pește, fetele de paste, am socializat și asta a fost o adevărată plăcere.

3: Copiii care stau în brațele străinilor

Socializarea copiilor a fost și n-a fost o surpriză. Deschiderea lor către străini și joacă și conversațiile sunt lucruri cu care te obișnuiești, uneori te aștepți să se întâmple la fel cum s-a mai întâmplat, alteori nici nu știi la ce să te aștepți. În aceste 3 zile au fost mai mulți oameni noi cu care s-au jucat, conversat, îmbrățișat, ca niciodată. De fapt, în Thailanda a fost apogeul întâlnirilor clandestine, dar acolo am stat 3 săptămâni, nu 3 zile și totuși acolo au pus barieră, după conversație. Eh, acum, am văzut-o pe fata mare aruncându-se în brațele unui tătic după ce se jucase cu fata lui vreo 10 minute (probabil a realizat că e un copil bun și deci le acordă și părinților votul de încredere), apoi în dialog cu alte mame, pe plajă, la locul de joacă, la restaurant, cu cumnata Mariei, lângă care a mers mult timp pe plajă. Am văzut-o și pe fata mică coafând părul Irinei, glumind cu promoterițele Lidl (și nu doar pentru înghețata pe care o primea), ajutând o străină care ne umfla salteaua, vorbind cu toți oamenii de la Recepție.

Pe lângă socializarea lor, m-am bucurat și eu de compania unor prieteni, foști colegi, oameni noi, cu care mi-a făcut tare bine să vorbesc.

4: Irina

Irina e moașă. Are ochii mari, e înaltă, frumoasă, sociabilă și socială. Iubește filmele și oamenii și te ajută oricând, fie că naști, fie că mergi la protest. Irina a fost cumva moașa Millei, căci m-a consultat și îndrumat de mai multe ori până să o nasc pe Milla. Și planul era să fie acolo la nașterea ei. N-a fost, dar uite că s-au cunoscut acum când Milla are 4 ani, iar Irina are aceiași ochi verzi (cum am văzut eu, dar albaștri, dupa cum zice ea) frumoși. Mi s-a părut emoționant să văd cum se apropie și se cunosc, din secunda în care s-au văzut. Cum Milla o coafează și îi stă, firesc, în brațe.

5: Cortul

Am plecat cu ambele fete după mine, cu gândul să le ofer o nouă experiență la cort, după una relativ obositoare pentru mine, dar nouă și extrem de plăcută pentru ele, de acum doi ani, pe lângă Cheia. Și asta am făcut. A fost o experiență la cort, în care am vorbit și interacționat cu mulți oameni, iar Delta și satul și filmul și apa și plaja din jur au fost un bonus.  Fetele au fost vizibil și sincer încântate, de drumul către cort, de drumul către dușuri, de dormitul în cort, de sacii de dormit, de ieșirea din cort de dimineață. Încântarea lor sinceră mi s-a transmis până la un punct și mie, și de-am fi avut saltea în loc de izoprene în prima seară și saltea rezistentă în loc de saltea care să se dezumfle în a două seară, aș fi fost și eu la fel de mulțumită. Altfel am simțit că trebuie să fac față mai multor provocări, dar pe care le-am luat cu multă apă și calm (ba chiar și cu un pachet de biscuiți Oreo), așa cum au venit:

1. instalarea cortului (aici am primit ajutor la instalare, iar la strângere, am reușit singură, cu tot cu soarele în față și burta mea la înaintare. O mândrie).
2. izoprenul prea subțire din prima noapte
3. salteaua dezumflată din a doua noapte, de unde și numărul 3
4. sentimentul dormitului direct pe pământ, cu toate că aveam o pernă de acasă, pusă în bagaj, special pentru burtă. Restul corpului îl simțeam direct pe sol,  deși între noi mai era un strat fin de ceva.
5. broasca și gândacul destul de mari, pe care i-am descoperit la culcare, în cort, în a doua noapte. Pentru că, desigur, așa îmi trebuie, dacă ies din cort pentru o zi întreagă și închid fermoarul nepotrivit (cel din exterior).
6. drumurile de noapte, la toaletă, o rutină începută în București, deja de vreo 4 luni.

In plus, ce (cred eu că) se putea întâmpla mai rău, nu s-a întâmplat:

• coșmar pe timp de noapte (dacă încep copiii să țipe la 3 noaptea, în timp ce fiecare metru pătrat de camping e ocupat de mai multe corturi?!)
• pipi, accidental, în cort (uneori i se mai întâmplă Millei, când e obosită și în cazul ăsta, aș fi renunțat la sacul de dormit, bine că nu era atât de frig)
• pierderea vreunui copil (și totuși, dacă strigam ceva mai tare, se auzea în tot complexul)
• pierderea banilor (obișnuiesc să mai pierd bani, uneori îi și regăsesc, cum am pierdut și am găsit 50 de lei la Bâlciul de la țară). Nu mi-am pus și problema dacă o să îmi și ajungă, pentru că pe-asta am gândit-o simplu: cât am, atât dau. Totul pe mâncare, nimic de la magazin, nimic extra.

6: Țânțarii

Țânțarii au fost neobosiți și obositori, până la epuizare. I-am înjurat în fel și chip, ei m-au ciupit în fel și chip, nu cred că suntem chit. Am consumat aproape tot tubul de spray Dr Hart, de care zicea Laura, dar și ceva dintr-un Autan clasic, nu mereu eficient. În ciuda lor, aș mai merge și mâine, ca să mă bucur de Deltă și să mă plimb și nu doar să mănânc pește și icre cu ceapă, pe pâine.

APROPO DE MÂNCARE

În cele 2, 3, 6 bagaje sau oricâte iei cu tine, în mașină, în tren, dar mai ales pe barcă, ar fi bine să ai o conservă de sardine, de pate de ficat, de ceva bun și rezistent. Niște biscuiti, pâine toast (și completezi cu legume, se pare, de la oamenii din sat). Căci mâncarea din camping nu e cea mai bună și nici cea mai ieftină, iar mâncarea din complex e bună, dar și scumpă. Nu știu cum e la casa omului din sat, căci nu am ajuns. Încă. Data viitoare.

Iar până data viitoare, mă bucur că cineva, adică Maria, m-a fotografiat și pe mine, ca să am dovada tuturor celor spuse mai spus.

Oare e vreun om care să nu iubească Sfântu Gheorghe, Festivalul, atmosfera, plaja, drumul spre plajă?