7 ore în câmp deschis

Dacă ai fi survolat cu un avion zona Moșiei Corbeanca în data de 11 martie, adică ieri, ai fi zis că pe terenul de 12.000 mp sunt niște oi scăpate din turmă sau pierdute de oier în drumul lui spre casă. Doar că aceste oițe nu erau doar albe, aveau păr de toate culorile și haine aproape cu mâneca scurtă, și practic semănau cu niște omuleți mici, ai fi zis chiar că sunt copii. Copii blonzi, șateni, bruneți, veseli, chiuind, alergând, descoperind „case bântuite”, copii care se cățărau pe cauciucuri și mergeau desculți prin manej (iar manejului îi ziceau de fapt nisipar), copii care se jucau cu trei feluri de palete, de lemn, de badminton și cu adeziv (ale noastre, în acest caz, destul de uzate, dar cu rată mare de succes). Ce căutau acești copii, mulți dintre ei nesupravegheați, așa, în câmp deschis, duminica, între orele 10:00 și 17-18:00?

Copiii căutau soarele și câmpul și aerul din exterior și joaca de-afară și mult așteptată. Și adulții căutau de fapt aceleași lucruri. Poate doar joaca să capete alt sens, respectiv să ia forma unei leneveli, pe iarbă sau pe scaun, alături de o bere și o limonadă.

Pe 11 martie am sărbătorit 6 ani din viața unui băiat deștept și vesel și odată cu tortul, la petrecere au venit niște oameni vorbăreți, unii în tricou, alții în pantaloni scurți, niște doamne amuzante, gătite cu ochelari de soare, cu turbane, cu eșarfe, ba chiar cu teneși. O adunătură de neîncălziți de soare. Și noi eram printre ei, deși mie îmi place iarna, iar de la începutul anului am tras copii pe sanie, am făcut oameni de zăpadă, am schiat de multe ori, mulțumită, pe două pârtii demne de anotimpul în cauză.

Ce am observat în cele 7 ore de stat cu ochii în soare?

• Că nu ești tu când nu ai parte de oleacă, mai mult, de soare. Nu doar atunci când nu ți-e foame (dont’ tell Snickers).
• Că picioarele copiilor rezistă, deși ei vor să îți demonstreze, în anumite vacanțe, că obsosesc.
• Că mâncarea de la Moșie e foarte bună și proprietarii sunt mișto, atenți, glumeți.
• Că e bine să ai la tine mai multe jocurii pentru copii, chiar dacă uneori ei vor doar să arunce pietre în lac sau să pescuiască în piscină (sau chiar să cadă, după cum a fost cazul copilului nostru mic, care a aterizat pentru câteva zeci de secunde într-o piscină cu apă puțină si murdară)
• Că poți să fii mai conștient de corpul tău atunci când stai pe spate, privind cerul, cu tot corpul lipit de pătură sau și mai curajos, de pământ.
• Că soarele bronzează, dar asta știm cu toții.
• Că am nevoie, neapărat, de ochelari de soare, dar asta o știu doar eu și acum v-am spus și vouă.
• Că poți să și vorbești, să mănânci, să râzi, să te joci, chiar și cu ochii în soare, fără pălării, umbrele sau aspersoare (nu fără ochelari de soare).
• Că oricât de bine e în casă, în pat, pe covor, în cortul de la Decathlon sau în cel alb al copiilor, să fii sub cerul liber e un privilegiu.
• Că în câmp deschis nu se dă nici o luptă. Nici pe raze de soare, nici pe jucării, nici măcar pe tort.