66 de ani dintre care 4 cu mine

O sun devreme, imediat ce mă trezesc, iar ea îmi răspunde rapid.

– La mulți ani, mama mea cu ochi de căprioară și pielea albă ca zăpada.

Zâmbește, îi știu zâmbetul discret și sincer, uneori trist, dar azi e duios și până la urechi. Vorbesc cu ea, îi spun că am visat-o într-o grădină botanică, avea flori în jur și în păr, în brațe și în piept. Ea îmi spune că Botanica e preferata ei dintre toate ramurile Biologiei pe care le predă copiilor de gimnaziu. Eu știu deja acest secret, mai ales că sunt copilul ei și acasă și la școală. O mai țin în telefon, până când ajung în fața casei ei, apoi sun la sonerie.

– Stai că sună cineva, îmi zice ea și vrea să închidă. Deschide ușa și îi văd zâmbetul surprins, real, în fața ușii de lemn decorată cu o coroniță din frunze uscate. Coronița i-au dăruit-o nepoatele după Sărbătoarea Recoltei de la grădiniță, iar eu îi pun în brațe un buchet mare de frezii. Freziile sunt subțirele și delicate, așa ca mâinile ei. Stăm de vorbă pe canapeaua ei, o oră, două, toată viața aș vorbi cu ea.

Azi e ziua mamei mele. Cea care m-a născut, dar care m-a crescut doar patru ani și jumătate. Mi s-au șoptit de multe ori în cască lucruri despre ea, lucruri bune, triste, vesele, amuzante. Îmi zicea „moaca mea” și îi era teamă de viitorul meu fără ea. I-aș zice că uneori sunt bine, alteori nu, dar că mă bucur că sunt și pentru asta îi sunt recunoscătoare.

N-o visez deloc, n-am visat-o niciodată. Nici visul de mai sus nu e real. Doar ea a fost reală și mărturia sunt chiar eu.

Părinții, vecinii și prietenii îi spuneau Lenuța. De la Elena. Scria poezii, își nota citate în agendă, desena tipare de rochii. Nu știu mai multe despre ea. Era blândă și bună, mă ținea în brațe înainte și după injecțiile pe care le tot făceam odată, deși tata îmi spune că m-a pus să stau și cu genunchii pe coji de nucă. Oare m-ar fi iubit necondiționat, cum se cere în vremurile astea și cum ar fi nevoie în toate vremurile?

Am moștenit de la ea ochii, am moștenit-o pe ea în mine și uneori îi port colierele care au mai rămas întregi, broșele sau cerceii desperecheați.