Sesiunea foto de anul acesta, cu 2 adulți, 2 copii, mult alb și mult verde

Ce ne mai place să apărem în poze, să fim pozați, să ne uităm apoi pe fotografii și să ne amintim. Dacă am fi fost vedete, nu știu ce ne-am fi făcut.

Ne-am tot pozat pe la aniversări, prin călătorii, peste tot suntem cu aparatul foto după noi, la gât, noi 3 fetele, mai puțin Radu. Dar de ce n-am face asta în fiecare an, în iulie când sărbătorim câte un an în plus de la nuntă și mai sunt și aniversările lor în apropiere? Păi să nu facem noi? Am observat obiceiul la Maria, la Silvia, mi-a plăcut mult. Radu a întrebat cât costă, eu am ales ziua, el a fost cam sceptic, eu am ținut morțis, cum s-ar zice. I-a plăcut și lui până la urmă, atât încât vrea să scoatem poze pe hârtie nu doar pentru noi, dar și pentru bunici.

Nico a prins tot pe card, asta când a putut să fie ea stăpână pe aparat, căci fetele se abonau, pe rând, la apăsat butonul care imortaliza viața din jur.