Se înțeleg din priviri. Își dau una alteia câte o jucărie. Milla o vede pe Zoe încruntată și îi oferă pijamaua la culcare. Zoe o vede pe Milla supărată și îi umflă un balon. Sau pur și simplu se văd așa cum or fi ele într-un moment și își oferă lucruri. Rar aș zice și totuși din ce în ce mai des.
Se înțeleg când râd. Zoe râde când Milla pocește un cuvânt, Milla râde când Zoe o urmărește de-a bușilea. Râde una de râsul celeilalte și se bucură împreună. Râd când le facem noi să râdă, zâmbesc una la cealaltă, uite ce a făcut Milla, ce amuzantă e, uite ce a făcut tati, ce amuzant e, să râdem, uite cum s-au ascuns ele după perne și eu nu le găsesc deloc, ce amuzant, uite cum a dărâmat Zoe toate cuburile, uite căţelul acesta mic cum dă din coadă, uite ce amuzant e sa dăm startul în sufragerie și să alergăm până în dormitor.
Se înțeleg cu vorbe. Milla se lovește, plânge cu lacrimi de crocodil, i le vezi curgând șiroaie pe fălcuțe și Zoe vine și o ia cu o mână de la spate, o pupă pe păr, stă lipită de ea, “Sunt aici cu tine, sunt aici” îi zice. Zoe e nervoasă, țipă, aruncă, Milla îmi spune mie despre ea că e “upăată?”, da, e supărată. Nu-și găsește fusta de balet, piatra roz, bentița de regină. Milla o caută și când o găsește, i-o aduce repede cu mersul lui ta-su de când era el mic și cu hotărârea că face un lucru măreț. Zoe chiar îi mulțumește în cuvinte.
Se înțeleg la joacă. Se înțeleg când construiesc șinele de tren, când joacă baba-oarba, de-a v-ați ascunselea, când sar elasticul. Zoe îi citește, se pare, Milla ascultă. Zoe face spectacol, Milla aplaudă. Milla face jocul cu perechi, Zoe vrea să o ajute. Se înțeleg când își așteaptă rândul la răsucit și învârtit în brațele lui Radu, când pictează fiecare cu o pensulă, fiecare cu doar câteva acuarele, pe aceeași foaie. Se înțeleg când stau la fereastră și se uită după porumbei care zboară și albine care stau lipite de geam.
Se înțeleg în cadă. Intră una în baie, cealaltă nu vrea. Când o vede însă că se joacă cu lopata, cu săpunul, cu balena, vrea și ea. Și Zoe o spală pe Milla cu șampon pe picioare, iar Milla o stropește pe Zoe cu apă, amândouă înoată pe rând, se țin de cadă și sar, stau pe burtă, în fund, în picioare.
Se înțeleg la somn. Se înțeleg să vrea aceeași poveste, să sară în mijlocul patului, să se pitească după mine, una pe stânga, una pe dreapta, să nu vrea să doarmă, să nu țipe când cealaltă a adormit.
Se înțeleg în parc. Se înțeleg să se dea în leagăn la fel de tare, Zoe să o dea pe Milla, să se ascundă împreună după copac, în căsuță, după tobogan, să alerge împreună după porumbei, să le dea de mâncare. Zoe o lasă pe trotineta ei, o plimbă cu ea, Milla o lasă pe bicicleta ei, de altfel moștenită, se înțeleg să stea pe bancă una lângă alta la ora de picnic, se înțeleg să țipe exact în același timp și să se arunce în brațele mele din când în când. Zoe o prezintă drept surioara ei, Milla stă lipită de ea ca și când chiar ar fi.
Se înțeleg la masă. Să mănânce același lucru, să mănânce diferit, să ceară apă în același timp, Zoe să îi dea Millei din apa ei, Milla să îi dea din cerealele ei, Zoe să îi dea cu lingurița, Milla să accepte, Zoe să îi pună bavețica, Milla să accepte. Se înțeleg să nu mănânce în același timp și să se mai joace puțin. Când una coboară de pe scaun, coboară și cealaltă. E o înțelegere tacită a copiilor și o neînțelegere acceptată sau nu a părinților.
Când nu se înțeleg, se uită urât una la cealaltă, se împing, se lovesc, Zoe îi dă una în cap cu mâna, cu piciorul, cu ce găsește, Milla o trage de păr, își iau jucării din față sau din mână, își aruncă obiecte una după alta, Zoe țipă la ea ca și când ar fi sfârșitul lumii, Milla țipă înapoi ca și când ar fi sfârșitul prieteniei. Destul de des aș zice și totuși din ce în ce mai rar.
Eu cred că se iubesc.
anașimaria 