În Bucureștiul care m-a adoptat, deși am cam fost nevoită să îl adopt și eu pe el, există parcul Văcărești. Nu vă spun despre procese și exproprieri și ce se întâmplă în spate, pentru că alții știu mai bine, vă zic doar ce am văzut eu din față. Adică ceea ce trebuie protejat și ferit de gunoaie cel puțin, o regulă fundamentală de bun -din ăla bun- simț, care, of, că nu se aplică mai deloc.
Te cocoți în Observator (acolo la Asmita Gardens) să vezi parcul sau cobori direct (de fapt întâi urci și apoi cobori) în „Delta” Văcărești, la prima vedere vezi doar verde-n față (ceea ce este incredibil de extraordinar și surprinzător) și ceva-destulă-multă-nu știu apă și mai vezi și digul, dar la mai multe aruncături de băț și de ochi descoperi șopârle, șerpi, broscuțe, melci, ba chiar și vulpi, din ce am auzit (și papuci și pungi din ce am văzut). Tot soiul de păsări, de bondari, fluturi și flori vin și ele la pachet ca să înfrumusețeze locul. Sau să compenseze.
Eu am descoperit parcul de curând, la o scurtă plimbare cu familia Cioflec și mulți copii cu părinții lor. Am dus-o pe Zoe și am căutat cot la cot animale, am primit flori, pietre, bețe ca să le țin pentru acasă. Ceea ce m-a făcut să merg în această mică excursie nu a fost doar plăcerea de a duce fata mare într-o plimbare cu multă iarbă, ci bucuria de a avea pe cineva care să ne ofere explicații și răspunsuri la toate întrebările din cap și de pe buze. Și încă nu am stat chiar în ceafa omului, cum am fi vrut, ca altfel veneam învățate din cap până în picioare. Vlad, biolog de altfel, face parte din echipa care iubește parcul, îl protejează, îl promovează și îl respectă nu doar pe cont propriu, dar și în astfel de plimbări organizate. Și când nu se plimbă prin Văcărești, se plimbă prin toată țara, scriind despre călătorii și reptile și amfibieni, direct pe blog cu poze martor. Data viitoare, tot cu ei merg, că doar mai am o fiică, cu ochi numai buni pentru descoperit șerpișori.
Dacă vreţi și voi, urmăriţi pagina de Facebook, că o să tot apară fotografii. Şi reptile, cel mai probabil.
PS: Nu vă imaginaţi că e un parc unde tutu-urile se plimbă neapărat in voie. Doar imaginaţia e cea care zburdă, alături de toată fauna. Şi deci nu poate fi stăvilită.
anașimaria 