Eurobest in Belgia

Luna asta am plecat de acasa. Am plecat in doi, eu cu Radu si am lasat copiii acasa. Am lasat bunica, bona, matusa, dor de fete si stres si griji pentru plecare si am plecat pur si simplu. Am plecat putin cu inima stransa, dar cu dor de duca in Belgia, direct spre Anvers, orasul creativ de care ziceau oamenii de la Eurobest. Eurobestul era in program de cateva luni si biletele de avion deja luate. Pfuuu si ce bine a mai fost. Ce ad-uri misto am vazut, cateva super idei, reale, gandite, premiate, nu doar de festival, ce locuri cool si simple si moderne si old school si mancare buna si hotel fain.

La Anvers insa, unde s-a desfasurat festivalul anul asta, n-am mai fost. Si rau am facut, caci e superb. Am fost acum deci si m-am plimbat cat am putut. Am facut o groaza de fotografii, am luat centrul la picior, unele muzee pe dinafara, alte locuri pe dinauntru. Am combinat seminarii cu plimbare si somn cu mancare.

Dar despre Eurobest as vrea sa vorbesc, caci am multe sa povestesc. La Eurobest am mai fost. Am fost la Stockholm si a fost cel mai bun inceput. Am fost cu niste fete cucuiete, a fost o nebunie curata, am fost obosite, am fost cam chinuite, dar ne-a placut mult. Festivalul asta care se desfasoara in fiecare an in alt oras din Europa. Apoi am mai scris despre el, dar nu am mai ajuns.

Tema festivalului anul acesta a fost „Home of the Makers and Breakers” si cam toti speakerii au vorbit despre cum sa te inspiri dar sa faci in primul rand, sa gandesti apoi sa creezi, sa faci dar sa si inovezi in acelasi timp. La Inspiration Stage am cam vazut to ce s-a putut. Am aflat de ce umorul este esential in munca creativilor, am aflat de ce „useless is awesome”, despre cum sa creezi propaganda pentru pace in vremuri de razboi informational, despre designosauri, despre relatia dintre sunet si emotie, despre gaura digitala si multe altele despre care am scris in agenda si le-am povestit si altora si pe care le-am bagat undeva intr-un sertar in emisfera aia de creier unde instinctul primeaza.

N-am simtit sa fie exact cum a zis directorul festivalului, cu vreo doua luni inaintea editiei, la capitolul cultura si vibe-ul orasului, dar seminariile au fost intr-adevar o sursa binevenita de inspiratie, unde eu cel putin m-am lasat dusa de valul asta de idei, de pareri, de ad-uri. “Traveling around Europe annually, Eurobest reflects the culture and attitude of its host city. The rich craft heritage and creativity of the city of Antwerp, home to Eurobest this year, will feed into the themes of the Festival. Sessions have been designed to inspire all who attend, helping to reflect on their current methods and discover new ones”, says Louise Benson, Festival Director of Eurobest.

Iar apropo de new methods, as incadra folosirea umorului la metoda redescoperita. Bunul simt si o buna cultura ar zice ca umorul e baza tuturor conversatiilor, creatiilor, artelor, tuturor. Dar rutina sau nu stiu ce mama naibii inchide umorul intr-o cutie cu capac si ii vine de hac pana cand mai vine unul ca Dan Porter de la Scriberia si te dezmeticeste oleaca. Dupa spusele lui „Humour is more important to a creative brief than reverence”. De orice natura ar fi el.

Cu umor si cap a fost facuta si campania asta care mi-a placut enorm si a si castigat Grand Prix for Good -ce bine suna-, This girl can.

Au mai fost cateva campanii bune bune, la Design, vezi Sounds of The City, la print, la Young Creatives chiar, cei care au luat gold si brozen au avut niste idei excelente. Le-am luat pe rand anul asta, toata expozitia de printuri, de idei, le-am citit, le-am disecat, le-am fotografiat. Am avut timp.  Si rabdare.

Iar Anvers-ul…este deja alta poveste. Pardon, postare.