Sibiu 2015

Aș zice că în Sibiu e bine să mergi măcar o dată pe an. Și în Cluj, și în Timișoara. Că-s tare superbe și prietene cu mersul pe jos, relaxarea, unele cu filme, altele cu teatru, dar toate cu frumusețea.

Din Sibiu ne-am întors noi astăzi, după 3 zile petrecute acolo în familie. Am fost noi 4, în ritmul nostru, ba împreună la masă, ba separat la somn, dar mereu cu toții la plimbare. Stânga-dreapta, prin tunel, pe lângă un turn sau chiar sus în el, pe sub pod, peste o treaptă, am mers și-am mers în fiecare zi. Cumva au mers și fetele în rând cu noi. Dar și noi am pus la bătaie tot arsenalul: mei-tai, manducă, cărucior, umeri, 4 brațe, 4 mâini. Cu Zoe m-am tot alergat și pare că nu a simțit prea mult efortul mersului pe jos pe toate străduțele cu pietre aliniate, cu ferestre înflorate sau acoperișuri cu ochi. Cu tot cu mersul ăsta, avea energie zi de zi să alerge porumbei, mulți porumbei, să se arunce prin toboganul gonflabil amplasat lângă Podul Minciunilor (că de dat în el, nu se dădea), să alerge după fântâna arteziană din Piața Mare și să mai urce și scările din turn. Iar la culcare, parca ar mai vrut niște mișcare în corpul mic și frumos.

În Sibiu am mai și mâncat; nu doar plimbat-coborât-urcat. Am mâncat la hotel mic-dejun, la hotel simpatic chiar în colț de Piață Mică (The Council pe numele lui, cu apartamente spațioase și frumoase, cu multă lumină, angajați tineri și simpatici, cu vedere, evident spre Piață, într-o clădire veche cu niște scări de urcat). Am luat prânzul la Kulinarium că tare bine mai arăta în articol aici (mâncarea așa și așa), apoi la Max de Paște, unde mâncarea a fost mult mai bună și-apoi pe la terase după suc, apă, cafea cu lapte și unde am deschis și pachetele noastre aduse de acasă. O agrișă, un biscuite, un caju, măr, banană, baton, de toate am avut. Și multe sticluțe de suc de mere care ajută copiii să facă caca rapid. La concluzia asta am ajuns noi. Și se pare că în călătorii, oriunde am fost până acum, copiii nu prea mănâncă atunci când mănâncă și restul lumii. Deși am păstrat ora lor de masă, cu marjă cu tot. Așa că după vacanța de anul trecut la mare, după plimbarea la munte din februarie și cea de acum, am început să aprovizionez o sacoșă tot felul de gustări ca să avem de rezervă.

Am mai fost prin Sibiu de cateva ori, am mai calcat pe stradute cu macadam, dar cu copiii e pentru prima data si presimt reintoarceri an de an. E placut sa te pierzi alaturi de ei pe strazi, pe la turnuri, sa vizitezi Muzeul Astra care e superb si relaxat, e un sat muzeu minunat, e voiosie mare la fantani si curiozitate fata de toti oamenii din piata in piata.

N-am cautat locuri speciale pentru copii, locuri de joaca, hotel sau terasa children-friendly neaparat, dar de fiecare data ne-am adaptat. Pentru ca imi place sa cred si sunt aproape 98% sigura ca nu trebuie sa pregatesti prea multe pentru o iesire cu copiii, inafara de rabdare, dragoste (de ei, de noi si de calatorie) si o minte deschisa, cu idei de joaca si de transformat orice suparare intr-o nastrusnicie. Si ceva mancare. Cu stomacul nu-i de gluma. Mai ales al copiilor.