Uncategorized

Cel mai urat vis din viata mea

A fost duminica spre luni, intr-o noapte in care Zoe probabil a visat ceva urat si tot striga mami, mami. M-am dus la ea, am mangaiat-o pe spate, am stat langa ea, am dormit langa ea vreo 2 ore si apoi cand m-am intors in pat, a inceput visul cel mai urat si mai ingrozitor.

Se facea ca mergeam prin oras cu cele 2 fete si cu al treilea copil, care se pare ca era baiat si cu Radu, care era insa undeva in plan secundar. Si au venit doi barbati si au tipat la noi, ne-au amenintat si nu stiu cum au facut dar ne-au luat cele doua fete. Le-au luat cu ei pur si simplu si ne-au spus ca ne lasa baietelul, ca amintire. Si ele aveau in jur de 10-11 ani, iar baiatul era mult mai mic. Si atunci m-am trezit ingrozita. Si ma uitam in jur si nu-mi imaginam cum sa se intample vreodata asa ceva. Si voiam sa mai stau treaza si nu puteam si iar am intrat in vis si iar cu groaza ca tocmai le-am pierdut. Nu-mi amintesc sa fi discutat ceva cu Radu, tin minte doar spaima si teroarea. Si cum trecusera niste ani, vreo 4-5, ma si mir ca tin minte astfel de detalii, e o chestie dubioasa, cred ca am vazut deja de prea multe ori filmul ala cu tatal care-si recupereaza fata de la rusi (nu imi vine acum numele) si deci trecusera niste ani, de data asta eram doar eu cu Radu, ne plimbam pe o strada intunecata si -lam vazut prin geamul unei case pe barbatul care ne amenintase. Unul dintre ei era acolo in casa si trebuia sa facem ceva. Am vorbit intre noi, am facut un fel de plan, nu stiu insa ce si cum, stiu doar ca el a zis ca intra primul si eu il astept afara, a sunat la usa, i-a deschis, a intrat si apoi l-am vazut cum i-au facut ceva, nu stiu nici aici ce, dar era intins pe pat, cumva lesinat. Si eu iar ingrozita, nu-mi venea sa cred, cum imi pierdeam familia, chiar de sub nasul meu, unul cate unul. Si am intrat pur si simplu in casa, am luat un cutit (nu stiu de unde, din aer, din sertar, de undeva) si i l-am infipt omului ala in picior. Mai era unul care pregatea o injectie sau ceva, l-am auzit cotrobaind in camera de langa, eu incercam sa il trezesc pe Radu, avea mainile legate, le-am dezlegat, dar degeaba ca era parca amortit tot si a trebuit sa il tarasc cumva pe usa unei terasa din spate si sa il duc la masina. Mi-era si frica ca o sa moara acolo si nu am timp sa chem Ambulanta. Si am sunat la Politie si apoi la Ambulanta, le-am dat o adresa aproximativa, le-am zis cat de clar si incet am putut ca oamenii astia vor sa ne omoare si ca al meu sot e lesinat tot in masina. Si dupa asta, in camera aia goala, cu gandul ca urma sa vina al doilea ticalos (primul, adica ala caruia ii infipsesem cutitul nu stiu unde disparuse, dar nu mai era in peisaj), am stat cu gandul la Zoe si la Milla. Unde erau ele, sigur erau undeva in casa ta, parca simteam ceva, tot din cauza filmelor cu rapiri probabil si a gandului ca in vremea copilariei mele se furau copii, trebuia deci sa le gasesc. Unde sa fie decat la subsol evident, nu stiu cum am intrat, cred ca de-aici imi doream foarte mult un happy-end. Pentru ca am trecut dincolo de usa cu parola sau cod sau ce avea si le-am vazut acolo slabe si schimbate si ma uitam la ele, doamne, pareau niste straine, dar erau fetele mele dragi pe care le-am cautat atat si pe care cineva si-a permis sa mi le ia. Dar ele sunt ale mele si la naiba cu totii nenorocitii si hotii de fete. Simteam o furie imensa. SI iar m-am trezit si l-am luat pe Radu in brate si mi se parea de neimaginat. Si apoi nu stiu cum am continuat visul, cat treaza, cat adormita, dar am descoperit inca alte cateva fete, erau 6 in total, cu ale noastre cu tot si le-am luat pe toate, le-am bagat in masina, claie peste gramada si tot atunci a sosit si Politia. Le-am zis sa il caute pe ticalos (mi-era si frica ca erau in banda cu el), nu cred ca am dat vreo declaratie. Am mers insa la Ambulanta unde deja era Radu. Nu imi amintesc sa isi fi revenit sau sa fi vorbit ceva cu el. Nici cu fetele parca nu am vorbit. Am adormit apoi, iesind din visul asta, ca oricum mai aveam doar o ora de somn pana se trezea Milla. Dar oricat as mai fi avut, tot era bine, caci voiam sa depasesc cumva momentul si starea. Sa pierzi copii, in orice forma s-ar intampla pierderea asta, mi se pare de nesuportat. Ti se rupe inima. Se face bucati.

Nicio familie nu ar trebui despartita.

Milla-284

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s