Poate pentru ca am nascut-o la Constanta, poate pentru ca e diferit de locul in care isi petrece timpul zi de zi, poate pentru ca ii cam plac nisipul si marea, poate din orice alt motiv pe care inca nu il stiu, lui Zoe ii place la mare. Si eu iubesc marea, iar Constanta imi place si mai mult ca inainte. Cu siguranta pentru ca am nascut-o pe Zoe acolo. Asta dupa ce mi-am petrecut doua saptamani in asteptarea acelui moment, tot pe acolo. Spitalul Isis imi e foarte familiar, strada Mircea cel Batran e singura pe care o cunosc atat de bine, plaja e la picioarele mele si marea in gandul si in inima mea.
De cate ori vom merge la Constanta, voi avea cu mine toate amintirile legate de primul copil si de prima nastere. Pentru ca odata ce ti se intampla ceva nemaipomenit, esti schimbat cu totul. Nimic nu mai e la fel. Un loc, un restaurant, o plaja, o banca murdara de dude sau un supermarket cu nume dubios. Pentru mine inseamna totul, in timp ce pentru altii poate nu inseamna nimic. Pentru mine e un inceput de alta viata.
De cate ori voi merge la Constanta, singura sau cu familia, ma voi gandi cu drag la aceasta unica experienta, voi zambi si poate voi da si o lacrima. Si poate ca se va uita lumea ciudat la mine. Dar eu voi sti. Pentru ca voi simti.
Astept sa creasca Zoe si sa-i povestesc despre toate astea. Pana atunci, voi merge cu ea la mare, la Constanta, la plaja si prin toate locurile pe care din burta nu avea cum sa le vada.
Si o vom sarbatori la 1 an, tot acolo, in orasul ei natal. Pentru ca e prima ei aniversare si care loc e mai potrivit decat un loc plin cu atatea amintiri? Amintirile noastre si din ce in ce mai clare si amintirile ei.